pasager

ar trebui să-mi dea de gândit faptul că am început

să vorbesc despre moarte ca despre o mare dragoste

pe care am încercat s-o uit ani întregi

apoi m-am trezit într-o zi că uitarea nu are sens

dacă nu mă mai doare

când mă uit la viața mea de acum

mă simt ca un scriitor rămas fără inspirație

care știe că ar trebui să tacă dacă nu are nimic de spus

cu toate astea forțează metafore

în speranța unui premiu pentru debut

sper doar ca atunci când soarele se va aprinde

să fiu proaspăt bărbierit

știu că femeile sunt pricepute la îmbăieri și bune intenții

dar chipul nu mi l-aș încredința lor niciodată pentru că

nu am văzut nicio mamă care și-a învățat fiul să se bărbierească

așa voi fi sigur

că nu am semne particulare

că sunt exact cine sunt

că acolo sus ceea ce voi primi voi primi

pe merit

fără confuzii

știu foarte bine

că justiția noastră e oarbă

iar cea divină

e mută

până atunci mi-ar place să cred

că m-ați primit în viețile voastre

ca pe un pasager care caută un loc liber într-un tren de noapte

îl primiți lângă voi purtați discuții plăcute

despre maimuțele capucin

politica colonială a coroanei britanice și despre cât de aproape

i-a fost robin williams lui mumble

în cele din urmă

deveniți intimi

îi încredințați sarcina cea mai de preț

să vă trezească la destinație

în timp ce el își continuă drumul

prin alții