the wind cries mary

“Will the wind ever remember
The names it has blown in the past”

cînd eram copil

mi-era frică să cobor în beci

nu răzbătea niciun firicel de lumină

cartofii vechi dăduseră-n colț

colții mi se păreau un fel de mîini

pe care le întindeau morții să mă cheme la praznic

eu nu eram pregătit să plec de lîngă ai mei

ai mei spuneau că sunt pregătiți să plece de lîngă ai lor

puneau deoparte casînci și prosoape

cînd tuna făceau semnul crucii în grabă

de parcă ar fi plătit aratul de primăvară

și uite-așa te trezești că-ți lipsește tot ce-ai urît

serile în care stăteai în genunchi lîngă pat

mintea-ți zbura la mămăligă cu zahăr

păduchele calului scobai porcușori

după patru bucură-te marie pierdeai șirul

și nu mai știai dacă e ziua misterelor de slavă ori de durere

zilele în care udai cu năduf via

cîte-o găleată cu apă la un butuc

20 de butuci 20 de feluri în care-ți spuneai

las’ c-o să vadă ai mei cînd o să cresc și n-o să mai aibă cine să ude

ai crecut și nu mai e nimeni să vadă că nu mai ai ceva de udat

înainte credeai că pămîntul îți dă de toate dacă ești bun cu el

nu te-a învățat nimeni

pămîntul nu dă doi bani pe cine-i bun

pentru că n-are memorie

și-ți ia tot ce ai

cu camătă înzecită

de ciudă

îți faci o altă sfîntă treime

poate jimi hendrix jim morrison janis joplin

de fiecare dată cînd cineva moare după o suferință mai lungă

îți spui poate e mai bine așa

dar nu vei ști niciodată dacă ultima gură de aer

aduce eliberarea

sau e doar un fel de a spune cu spaimă

mai lasă-mă doamne

încă zi