una din zilele acelea

e una din zilele acelea cînd mă trezesc

fără voință

de parcă în mine s-a cuibărit un parazit

ce se hrănește cu tot ce-aș fi putut să însemn

nu fac altceva decît să stau cu genunchii la piept

în propria țeastă

fug de lumină ca un mic proprietar  de magazin mixt

care trage obloanele de teama gărzii financiare

și-așteaptă înfrigurat după tejghea

s-o ia altul pe coajă

e una din zilele acelea cînd aș avea nevoie de vești bune

dar veștile bune nu sunt întotdeauna ce par

astăzi sunt yemenite fantasme

ce se aruncă în aer cu tot cu nevinovate cutii poștale

una din zilele cînd mi-e dor

de piele unei femei ca rădăcina unui copac de țărînă

mi-e dor de oamenii fără de care

odată nu-mi vedeam viața întreagă

să-i întreb acum

fără patimă

ce-a fost în capul nostru de nu ne-am dat seama

că ceea ce oamenii au unit

e prea omenește să nu dispară

ziua aceea cînd îmi spun că e semn rău

dacă prin fața ochilor îmi trece

toată viața cu tot ce-a fost în ea

între noi și bolnavii în metastază nu-i nicio diferență

toți știm că într-o zi se va fi sfîrșit

așa că ne pregătim pentru moarte

ca pentru un concurs de angajare într-o instituție publică

unde trupul e o simplă adeverință

că îndeplinim vechimea minimă necesară