cafeaua băută în locuri necunoscute în care nu
credeam
c-o s-ajung
cu bucuria unui
copil care-a ieșit de la școală
și taxiurile chemate în miez de noapte să te ducă la
gară
în timp ce-ți imaginezi că ești soldatul parizian în
drum spre marna
cînd stai prea mult într-un loc locul acesta
capătă forma ta
patul apartamentul străzile oamenii podurile bancomatele
toate sunt după chipul și asemănarea ta
ușor ușor începi să crezi că dincolo de tine nu mai
există
și altceva
cărțile foșnitoare cu mici animale
și maya cu ochii mari ca promisiunea unui nou soare
după ce se va fi stins cel care există deja
trupul lui elis lipit de trupul meu
ca pămîntul reavăn de tălpi
oboseala bolnăvicioasă care mă cuprindea
înspre dimineață cînd îi spuneam
femeie e timpul
să intri în mine ca într-o arcă
alege cîteva lucruri pe care ai vrea să le iei din
lumea aceasta
pentru că de-acum înainte
dragostea mea ne va ține loc de uscat
serile dinspre primăvară spre vară
cînd lumina zilei se prelungea leneș
ca laptele dintr-un uger frămîntat în mîini de
bunica
în timp ce șoptea
adu-ți aminte o preablîndă fecioară marie
pe atunci învățam să înot
să merg pe bicicletă
și alte lucruri pe care alții spuneau
că nu le voi uita niciodată
n-a fost nimeni să mă învețe
că devenim gesturi repetitive dacă știm totul
iar memoria și uitarea sunt fețele unui argint
pe care-l primim cînd ne-am făcut oameni mari
în schimbul aproapelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu