autobuzul cu tata

uneori mi se face dor de spitalul st. Helier și

de ambulanțele cadrilate care-mi păreau niște conserve cu carne de vită

pe care le primeam de la o mătușă cu pile

înainte de 89

mi se face dor să alerg după taxiuri negre conduse de raj kapoor

așa cum fugeam cînd eram copil după autobuzul cu tata

pe-atunci lumea mea se compunea din mămaia tătaia mămica lucica

și autobuzul cu tata

treceau zilele ca niște mașini cu numere poloneze din care străini

aruncau bomboane cînd le făceam cu mîna

acum trec zilele ca niște convoaie umanitare spre oameni

prea mîndri să spună că sunt străini

lumea mea se compune din descompuneri și

un cireș căruia obișnuiesc să-i vorbesc noaptea

ca unui copil:

tăticule cît ai crescut

pfff te-ai făcut mai mare ca mine

cel mai mult mă întristează oamenii

care caută oameni cu îndîrjire de parcă

ar căuta sisteme solare

concep teste măsurători și tipare în speranța

că ceva le va purta numele mai departe fără să le mai pese

că cineva îi strigă deja pe nume

e ca la ora de sport din generală

cînd stai pe margine înfrigurat și

aștepți în zadar să te strige căpitanul echipei

să intri-n teren să le arăți ce poți

ei să se minuneze și să se-ntrebe

ce s-ar fi făcut

fără tine

cînd plouă pe vauxhall bridge

mi se pare că ceru-i autobuzul cu tata

iar dumnezeul un copil care scotocește prin oameni

ca printr-o sacoșă cu de toate