sincer să fiu
nu cred că un om întreg la minte ar fi putut lăsa
o poruncă de felul iubește-ți aproapele ca pe tine
însuți
ar fi știut că nu există cale de mijloc și că
e o rețetă sigură pentru dezastru
cînd oamenii încep să iubească alți oameni e ca și
cum
ne-ar lovi o epidemie mai cruntă ca moartea neagră
și gripa spaniolă
de aia cred că acolo sus e un adolescent
care s-a ars cu prima lui dragoste
ori care iubește prea mult oamenii dar n-are curaj
să o spună
așa că a trimis pe cineva de încredere
să ne cunoască mai bine
în cele din urmă am învățat să mințim
am învățat să ne spunem
că dacă-i iubești îi lași să plece
am învățat să ne gîndim la oamenii care au fost
lîngă noi
ca la niște povești minunate care ostoiesc durerea
lui dumnezeu
cînd îi cresc dinții de lapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu