luminile din soho

nu m-ai  crede dacă ți-aș spune că în fiecare zi

mi se întîmplă cîte-o minune de parcă toți sfinții mi-ar da de băut

la botezul prințesei charlotte diana

nu sunt minuni din acelea care te fac să strigi în gura mare

că dumnezeu există

nu sunt minuni din acelea care-ți aduc un loc de muncă bine plătit

ori premii naționale pentru debut

sunt lucruri mărunte pe care le ții doar pentru tine de teamă

să nu le rîvnească și alții

ca montezuma ascunzîndu-și orașul de aur

de oamenii lui cortez

e drept și rugăciunile mele sunt tot mai sucite

la început murmuram tatăl nostru și act de căință

cu glas mai fierbinte ca asfaltul topit

apoi

prin mulțimea celor ce se roagă pierdut

mi s-a făcut rușine că nu sunt diferit

și m-am hotărît să nu-i mai cer nimic

doar îl salut din cînd în cînd ca să am cu cine vorbi

așa că dimineața ridic ochii spre cer

mimez poziția ghemuit apoi strig

dom semaca nu trage

sunt eu emilică

un fel de a spune dacă tot mi-ai dat și ziua asta

măcar fă-o mai blîndă

cînd cred că nu mai există nicio ieșire

spun liniștit doamne sufletul meu

e în mîinile tale

ca paulus generalul în mîinile infanteriei ruse

și iar nu m-ai crede dacă ți-aș spune

că atunci cînd mă rog nu cer nimic pentru mine

în felul meu imperfect sunt un om împlinit

n-am săpat o fîntînă dar ai mei au crezut

că am căzut într-una cînd eram mic și m-au căutat

prin adîncimi cu o cange

n-am sădit un pom dar am îngropat cîțiva oameni

cu speranța că o să-mi răsară aproapele

n-am ridicat o casă pentru că nu-mi place să mut mobila

din cerul unde stau cu chirie

n-am făcut un copil pentru că n-am crescut niciodată

nu am stele în frunte sau vreun talent special

nu am secrete față de nimeni deci

nimeni nu are așteptări de la mine

e drept

uneori îmi lipsește trupul unei femei pe care să umblu cu degetele

ca un curier în prima lui zi de muncă prin soho

dar timpul meu nu se împarte în ore și zile

timpul se împarte în dinți de lapte și prăjituri fermecate

pe care maya le gustă la o petrecere cu motanul de cheshire

timpul meu se împarte în oameni ce pleacă și oameni ce vin

să vadă cum ard de viu

ca o lumină ce nu se stinge în tabernacol