coridor de mobilitate 🙃

a intrat frica de moarte în tine

ca un serval în călduri

se-mperechează departe

de ochii lumii

nu vrei să trăiești nimic

de teamă că n-ai să poți 

și în moarte

pe dinăuntru te micșorezi zi de zi

cu nesaț 

cu furie

ai vrea să dispari

îți lipsește experiența 

în ale neantului

iluzionist prea emotiv

pe scena unui show de talente

psihologii au decretat:

„permanența obiectului e 

o achiziție cognitivă care apare

în jurul vârstei de 8-9 luni

când bebelușul începe să înțeleagă 

că obiectele continuă să existe

chiar dacă nu le mai vede

astfel că 

înainte de vârsta asta 

bebelușul crede că mama 

care dispare din câmpul vizual 

dispare pentru totdeauna

așa că reacționează prin plâns 

la separarea de ea”

să-și bage psihologii

permanența asta în cur

și să explice de ce 

ne plângem morții

în țeasta pe care o simți

moale

și tot mai străină

un singur gând ca un ringtone

setat din fabrică:

nu trăi mai repede decât poate

îngerul tău să zboare

nu mai ții timpul

în ore zile sau ani

ci în viețile scurse

dacă un om trăiește

în medie 80 de ani

constați că civilizații demult dispărute

nu mai sunt așa de mult dispărute

mayașii au trăit doar

cu vreo cinșpe oameni în urmă

de la Angkor Wat și până acum

s-au scurs vieții și mai puține

ca să ieși din starea de rău

te-ai ruga dar știi că n-ajută

Dumnezeu nu dă nimic

celor care se roagă

altfel i-ar pierde

ai scrie dar știi că scrisul nu vindecă

e doar un câine dresat

care se cere afară

în ascuns încă mai speri

că vei avea o sclipire vei spune

ceva memorabil

nu știi niciodată

de unde sare vreun iepure

poate c-ai făcut-o deja

dar n-ai habar ce vor vedea alții în tine

când gilmore le-a zis polițiștilor

din plutonul de execuție

let's do it

se gândea să moară mai repede

nu la un logo beton pentru Nike