1.
domnul Ilie
într-o zi
domnul Ilie s-a hotărât
s-o termine cu boșcăiala
de la trăscăul făcut pe genunchi
cu metilic furat de la Zahăr
dăduse-n ducă-se pe pustii
sub unghii îi crescuseră
niște bulbi enervanți
îi făceau greață când ducea
paharul la gură
doctorii de la municipal
i-au zis că-s degete hipocratice
tovarășii de pahar
îl strigau hipocritul
nu-i păsa
credea cu tărie
că-i boală nobilă citise pe undeva
că Hipocrate a vorbit despre ea primul
și Hipocrate la vremea lui
fusese un nobil ceva
oricum om cu stare
trei zile a stat chircit
ca mielul abia fătat
nevasta se uita speriată
în stânga și-n dreapta
schimba comprese
mânca pe sponci
cum capra de munte-și mănâncă placenta
de teama zăganilor
când a tăcut vâjul din el
au început să i se întâmple
și lucruri bune
s-a mirat prima oară
apoi l-au cuprins groaza și remușcarea
la cât rău a făcut i se părea
că nu merită puținul bine
în sinea lui își zicea
că după starea de bine
mai mult ca sigur ceva rău
o să vină
când binele s-a făcut și mai bine
a început să se creadă om bun
tot repeta că l-a creat Dumnezeu
și că Dumnezeu își iubește creația
oricum ar fi
că tot n-a băut cinci zile legate
i se părea c-ar fi timpul
să se întâmple minuni
oleacă mai mari
nu doar bine mărunt
să nu-l mai doară ficatul
nevasta să-l iubească la loc
degetele să fie normale
să plouă cu locuri de muncă decente
vecinii să uite de câte ori
și-a borât mațele pe casa scării
dar el n-a vrut să pună bani
pentru o mână de var
ar fi rămas
fără viteza de dimineață
după opt zile de așteptat
tot repeta că Dumnezeu nu există
e o înșelăciune a popilor și nevestelor
a ieșit amărât din gheretă
când s-a terminat
schimbul de noapte
de la stația de asfalt
opt kilometri pe jos până-n oraș
a luat-o nălucă prin sat
din poartă în poartă mirosul de boască
îi juca mintea pe degete
începuse gâtul să-i ardă
cum arde focul întărâtat de grăsimea
ce picură din slănină
tot restul zilei i-a sunat telefonul
o fi fost vreo minune
din cele care țin câte trei zile
pentru că trebuie să ajungă la toți
sau doar nevasta care-l iertase
l-au găsit pelerinii care veneau
de la mănăstiri
între șinele de cale ferată
alături un bidonaș pe jumate cu tulburel
și din țeasta crăpată
o dâră subțire
ca o placentă
pe care se bat zăganii
2.
doamna Camica
la ora cinci
doamna Camica a deschis ochii
buimacă
a dat grăbită cu mâna prin pat
nu era nimeni pe locul de la perete
a oftat
mai întâi cu rușine
apoi ușurată
se întâlnise cu un iubit din liceu
făceau dragoste într-un refugiu
pe Curmătura
îi repeta numele și-i tot zicea
să intre adânc
mai adânc
mai adânc
nu mai știa dacă-a fost vis ori aievea
dacă a auzit cineva ce bolborosește
în somn
firicelul de sânge-nchegat de sub nas
a trezit-o de-a binelea
de draci că naționala scosese acasă
doar un egal
și că i-a vărsat pe ascuns
muscățelu-n veceu
omu' a dat în ea ca smintitul
ba cu telecomanda
ba cu odorizantul de cameră
nu s-a lăsat până n-a coborât
în fugă la doamna Lilica
și-a luat pe caiet
două sticle de busuioacă
a curățat ibricul de zaț
a pus la fiert
trei cârnați populari
și trei ouă
a umplut bidonul cu apă
s-a strecurat în sufragerie
cum se strecoară zerul
prin ciur
duhoarea de vin
bășini și șosete
i-a întors cafeaua în gură
omu' dormea îmbrăcat
sub cap un pet de polar
doamna Camica și-a ținut respirația
când omul a tușit înecat
l-a privit o secundă cu ură
apoi una cu milă
a tot sperat că se lasă
a plătit liturghii de-ndreptare
părintele paroh încerca s-o aline
doamna Camica asta ți-e crucea
nu poți fugi când ți-e greu
oare ce-am fi ajuns dacă ar fi fugit
și Cristos
în crucea mă-tii bețiv ordinar
de nu te-ar strânge odată Cristos
că m-ai lăsat fără zile
a tras în fugă pe dânsa
o rochie lăbărțată
a ieșit pe furiș cum ieși
dintr-o casă străină
în stație la doi pași
angajatele noi ciripeau
a venit caramica
a venit caramica
își luase liber o săptămână
să stea cu băiatul la terapia de grup
se internase de unul singur
la recuperare alcoolici
trăgea speranță că măcar el
măcar el
căldura din hală a simțit-o în piept
ca bocancul omului în ovare
mașina de surfilat ciripea
a venit caramica
a venit caramica
toate erau bune
la locul lor
pe scaunul jerpelit și-a suflecat
mânecile
a privit drăgăstoasă vena umflată
nu mai știa dacă-i vis ori aievea
a băgat mâna sub acul mașinii
făcea dragoste cu iubitul ei din liceu
îi repeta numele și-i tot zicea
să intre adânc
mai adânc
mai adânc
3.
Cristian
diploma pentru curaj și perseverență
se acordă domnului Cristian
cu ocazia împlinirii unui an
de abstinență de la alcool
spunea în aplauze
președintele grupului de suport
Cristian se fâstâcise de tot
frământa în neștire băscuța
stil peaky blinders
de când se lăsase de băutură
devenise hipersensibil
sau poate era și-nainte
însă carmolul îl făcea mai bărbat
membrii grupului se jurau
că ce-a fost mai greu a trecut
primul an e nasol când lupți
cu ispita
după aia totul devine mai simplu
i-a venit o poftă nebună
să-i contrazică
când îți vezi de drum ca berbecul
adică ții cu dinții de abstinență
primul an e ușor
după doi trei ani vine chinul
atunci te lovește în coarne
gândul că tot restul vieții
trebuie să rămâi motivat
i se părea că vorbise
dar cuvintele stăteau
în țeastă cuminți
a mulțumit tremurat
i-a servit cu pizza și ciocolată
apoi s-a scuzat că pleacă rapid
comandase online 100 de colițe dantelate
și-l căuta curierul cu plicul
a intrat ca din pușcă în Lidl
și-a cumpărat două pack-uri de argus strong
s-a oprit în stufărișul
de lângă microhidrocentrală
a dat o doză pe gât dintr-o suflare
apoi a înșirat pe malul umed tot ce avea
si-a-nceput să se joace
de-a balanța decizională
un boarding pass către Reykjavík
unde îl aștepta jobul de salahor
pe un șantier de români
două foi de constatare deces
pe care abia descifra
Ilie
Camelia
un tichet electronic
o iconiță cu sfântul Iosif
după o vreme
lumina s-a făcut întuneric
ori invers
pe ochi i s-a pus o albeață
pe oase pilitură de fier
din senin a urlat
liniște
și-au tăcut toate
doar apa Moldovei
molcom clipocea:
diploma pentru curaj și perseverență
se acordă lui Cristian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu