narco saint blues

de la o vreme

orice atingere necunoscută mă înspăimântă

orice obiect pe care nu-l văd

orice femeie care-și plimbă febril degetele pe sternul meu

ca un bolnav căutând butonul de panică

orice val de aer ca o descărcare electrică

toate acestea mă fac să-mi închipui că insecte ciudate

îmi injectează venin

de frică mă închid în propria țeastă

ca un crâșmar care-și anunță clienții că e ora închiderii

mă liniștesc doar atunci când îmi ocup mintea cu întrebări bizare

oare ce mă oprește să ucid oameni

gândul că voi fi prins și voi face închisoare pe viață

sau că voi avea remușcări

am visat tot ce era de visat pentru mine

responsabile locuri de muncă

poze cu dynamo pe tower bridge

nu-mi mai doresc decât o femeie care să-mi fie fidelă

ca unity mitford

și câțiva prieteni care să vândă tot ce am scris

cu 10 dolari mexicani crezând că am fost adevăratul

jesus malverde

al doilea mesaj de pe nautilus

înainte să fac dragoste cu o explozie și să-mi doresc

urmași niște nori cu forme de ciuperci uriașe

mărturisesc păcatele mele

acestei furnici înecate în cana mea de cafea

ca un paroh de țară adormit în confesional

la început m-am crezut savant japonez

mâncam doar orez cu pește în speranța că voi fi mai deștept

că voi inventa o licoare ce ne va face să murim toți odată

să nu mai plătim popii și gropile

să nu ne mai plângem unii pe alții și să ne lăsăm plânși

ca niște bătrâni care se lasă spălați de femeile satului

pentru că nu mi-a iești

m-am hotărât să fiu bun doar contra-cost

cei buni nu au niciodată pe cineva

despre care să spună că este al lor

mai mult

se roagă de alții să-i ia în spațiu

ca să nu rămână pe drumuri

o vreme am finanțat

celule independente de luptă împotriva dominației albului

mi-am lăsat barbă m-am antrenat în tabere clandestine

am răpit occidentale culori am făcut publice imagini

cu decojiri violente de nuci

îndemnându-i pe toți

să pornească jihadul împotriva lunii în ultim pătrar

și pentru că nu voi fi în londra când se va naște maya

am început să necinstesc ziua domnului

am cules prune numai duminica și numai duminica am curățat

butoaie împuțite cu varză închipuindu-mi în loc de pedeapsă

că sunt henric al doilea așteptându-l pe sfântul bartolomeu

înainte să dau cerului ceea ce e al pământului

voi face un ultim gest de bunăvoință

pe strada mea va fi în curând holocaust

vor cădea mii de castane fără să știe ce se întâmplă

atunci eu voi fi un bogat proprietar de fabrici

le voi ascunde în trenuri imaginare

și le voi trece peste granița anotimpului

nimic nu voi cere dar ar fi un plăcut semn de recunoștință

să mi se dea și mie un trunchi un trup sau ceva

căruia să-i fiu inelul

de creștere

primul mesaj de pe nautilus

domnule tata

îți scriu așa nu pentru că m-ai învățat ce-i respectul

ori pentru că nu mai știu cum arăți

ci pentru că de la o vreme sunt captiv în minunata lume a lui gumball

m-am săturat să ascult discursuri motivaționale pentru cretini

cum să-ți trăiești fiecare zi de parcă ar fi ultima

cum să iubești apoi să faci ce vrei

cum să aștepți pentru că lucrurile bune se întâmplă celor care știu să aștepte

cum lucrurile pe care le cauți de cele mai multe ori sunt sub ochii tăi

sau do what you love and the money will follow

de ce n-aș trăi fiecare zi de parcă ar fi prima

oare nu spunem noi că începătorilor li se iartă orice

că începătorii sunt norocoși

că nu contează când dai ortul popii ci cum o faci

și ce lași în urmă

mai mult decât să primesc fără să cer urăsc să dau de pomană săracilor

să plătesc slujbe pentru cei ce nu mai sunt

să contractez firme de catering și să-mpart caserole

cu ciorbă de perișoare pulpe de pui și pilaf

pentru ca cei de deasupra să se roage pentru sufletul celor

de dedesubt

mă întreb oare dacă nu-i de ajuns  că ei strâng țărâna în brațe acum de parcă s-a încheiat cununia

și stau fotogenici până ce sunt potriviți în cadru

oare nu e de-ajuns că pe ascuns își admiră inelul de creștere

al scândurii

mai trebuie să suporte mâncarea sleită și clefăitul

ca rugăciune

(ar fi frumos să-ți închipui că atunci când se sting oamenii

în cer se aprind cazinouri)

tu poți să iubești și să faci ce vrei

eu când iubesc sunt o pasăre rinocer

îmi zidesc femela în cuib și-o hrănesc până la sfârșitul zilei și-al zilelor

uneori ne punem de acord că filmele cu adolescenți tulburați

sunt cam idioate că jocurile foamei au avut un final de mâna a doua

și că rooster e mai bun decât colonelul slade

demult am zis că într-o zi voi primi premiul emmy

pentru cel mai bun vis cu ochii deschiși de aia

lumina nu a fost niciodată mai bogată

ca întunericul

de aia orbitele sunt cele mai hrănitoare

pentru că oamenii sunt mai frumoși dacă-i vezi

prin ochii altora

cei care știu să aștepte habar n-au ce să aștepte

odată l-am așteptat pe dumnezeu să facem câteva leghe sub mări

pe atunci mă numeam nemo și dumnezeu era un profesor francez

sfâșiat de conflicte interioare

yahoo singles

prietene

acest drum se apropie de sfârșit

ai crede că totul e la vedere

dar trebuie să fii atent la semne

trebuie doar să vezi dincolo de aceste

zile cu scări de bloc împodobite cu flori și baloane

acordeoniști transpirați care-și trag sufletul lângă scânduri pe care scrie bine-ați venit

mirese decapitate de parc-ar fi rațe umplute într-o vitrină din soho

aceste zile în care îți dorești bani cu atâta ardoare

încât te scarpini în palmă febril mimezi atacuri de panică

pentru că nu mai știi cum se spune

cu stânga dai cu dreapta primești ori invers

aceste zile în  care lipești fruntea de geam și asculți trenuri de noapte

de parcă ai fi un cardiolog ce montează stenturi

prietene

toate acestea sunt semne că trebuie să ne luăm tălpășița cu grație

ca o ghiulea umană care ratează aterizarea dar

mai are forța să se ridice și să facă șchiopătând

plecăciune

dacă mă mai amuză ceva la oameni e faptul că

de fiecare dată când ajungem într-un punct fix

ne rugăm pentru încă o șansă de a îndrepta ce-am făcut strâmb

ne jurăm pe mormintele noastre pe sufletul altora

că nu vom mai bea că ne vom lăsa de fumat că vom crede mai hotărât

că vom fi pregătiți mai bine să facem totul altfel

apoi când cineva ne întreabă dacă avem regrete sau ce am schimba dacă-am putea

s-o luăm de la capăt

zâmbim melancolic și spunem

că-am face totul la fel

recunosc

am avut o viață frumoasă deși se putea mai bine

ar fi inutil să mă plâng

arată-mi tu mie pe cineva care are totul și încă e-n viață

n-am avut o flintă cu ținte de-argint

nici doborâtor de urși n-am avut

nu am dormit sub un baobab așa cum visam de mic

în schimb

am stat lângă fiecare copac și m-am întrebat

câte vieți au trebuit să treacă pentru ca el să ajungă atât de înalt

l-am bătut prietenește pe scoarță i-am zis omule

sunt aici

nimic nu e mai dureros decât să treci prin viețile altora fără ca cineva

să te oprească

nu știu dacă e mult sau puțin

dar dacă ceva se va întâmpla într-o zi

nu am ce să las decât ceea ce sunt

uneori mă întreb mucalit ce voi scrie

când în curând voi completa declarația de avere și interese

fratelui meu îi las un pachet de camel necartonat

și-o dimineață în chamonix când ne-am ascuns în pădure să ne facem nevoile

și-au dat peste noi concurenții din etapa a noua europeană de ski fond

mamei îi las 100 de eugenii

ca semn de-mpăcare pentru ziua când învăța pentru examenul de gradație

și m-a trimis la magazinul sătesc să iau biscuiți de trei lei

iar eu m-am întors cu o poală de castraveți

tatălui meu îi las golul pe care mi l-a lăsat când și-a luat

peștele de sticlă de pe televizor și-a plecat

poate în nopțile sale opioide își va găsi timp și-l va umple

cu pepenii galbeni pe care se jura că ni-i aduce dacă

dăm jos pielița de pe vinete

în locul lui

prietene

n-am fost nici bun n-am fost nici rău

am fost un om ca oricare altul fiecare om e o poveste și fiecare poveste

își are o bibliotecă unde să rătăcească

am urât ce-am avut am iubit ce n-a fost al meu

nu sunt adeptul sexului protejat pentru că știu să mă controlez

chiar și atunci când sunt beat

bts-urile mă lasă rece

antibioticele mă lasă rece

croazierele în jurul lumii mă lasă rece

iadul mă lasă rece

nu există cazane cu smoală diavoli cu furci veșnice focuri

doar utere numite de medici generic

medii ostile

îți spun toate acestea

pentru ziua când vei da telefon și cineva va răspunde că am fost odată al meu

pentru ziua când nu voi mai ști cine sunt pentru că mi-a expirat cartea de identitate

pentru noaptea când voi coace porumb și voi juca table cu bufnițele

cine ia prima linie tace

la prima poartă