Postare prezentată

miercuri, octombrie 19, 2011

cu taxă înversă


ce faci atunci cînd nu te doare nimic?
cum știi că ești viu în afară de aburul respirației
în podul palmei ca-ntr-o oglindă pe care scrii
mesaje cu degetul pentru cei care vor veni după tine?


de atîta furie îmi vine cîteodată să transform cerul
într-un cimitir comun
să-i arunc acolo pe toți
să li se piardă umbra urmele numele
să-mi deschid un magazin al producătorului
în care să vînd urlete cît mai naturale
și la inaugurare să vină puhoi de autorități
locale

îmi simt zilele ca o cutie cu lozuri în plic
merg de nebun prin crîșme biserici
gări coruri mixte
nu mai cumpără nimeni nu mai încearcă nimeni
un necîștigător
mă îmbărbătez și-mi spun
că lumea e plină de pierzători
seara îmi aleg o zi o desfac și mă bucur
ziua de azi o plătește pe ziua de mîine

nu mai știu nimic despre tata
nici de bine nici de rău
ultima oară am vrut să-l căutăm pentru nunta lui frate-miu
știam doar că stă undeva la țară
are o femeie cu mult pămînt și pensie pe caz de boală
bunică-miu mai are puțin și-o să facă garduri din fier forjat
lui dumnezeu
care-o să pledeze în instanță ca avocat
într-un proces de divorț

și nu mai vreau decît să zac într-o urnă de argint
ca osemintele sfintei rita într-o mănăstire augustiniană
în fond n-am făcut nimic remarcabil
așa ca de azi poți să-mi spui
sfîntul necunoscuților

Niciun comentariu: