brick lane

într-o zi voi face pe mortul(deși știu că tuturor

ne-ar plăcea să fim judecați pentru ceea ce am făcut

nu pentru ceea ce suntem)

voi face pe mortul nu din dorința

de-a mă convinge că vor fi mulți

cei ce vorbesc frumos despre mine

nu din dorința de-a ști cui lipsesc-îmi ajung degetele

 de la o mînă-

voi pe face pe mortul pentru că în ascuns asta ne doare

pe toți

să-l vezi pe altul cum trage aer în piept

fără tine

voi lua aceste mîini

făcute să scrie

făcute să închine pahare

să arunce pămînt peste cei ce nu mai sunt

apoi să se arunce în tîmplele altuia urlînd

înțelege-mă

iar celălalt să ridice din umeri ca și cum ar bate din clopot

chemînd umbrele la pomană

le voi desprinde de trup ca pe-o faianță ciobită

le voi trece prin făină și anason

apoi le voi vinde în soho

ca leac

pentru amnezii voluntare

după cum ți-am mai spus

voi face pe mortul

nu pentru că își vor aduce aminte de mine la sărbători

nu pentru că n-aș mai purta nicio vină

și-aș face tot ce-mi trece prin cap-în dragoste și în moarte totu-i permis-

ci pentru că vreau să-nțeleg ce rămîne din mine:

lăstunul ieșit din găoace

sau coaja de ou care-i ține de foame