un moment de singurătate vâscos
ca plasma sangvină
mintea se-agață de mobila strâmbă
de lustra chioară
de orice lucru care o ține-n prezent
urli urletul ricoșează
se-ntoarce în tine și arde
ca uleiul de parafină
ți se întâmplă nu?
când pleacă un om să te simți
ca un număr salvat grăbit în memoria telefonului
după un timp încearcă să-și aducă aminte
ce hram porți de ce ai fost așa important
încât să te treacă-n agendă
nu reușește ridică din umeri
apasă delete
și așa se dezvăluie sensul creației:
exiști ca să faci loc altuia
memorabil
să nu te îngropi niciodată în oameni
chiar dacă și ei sunt făcuți din țărână
mai bine să te sfâșie animale fără stăpân
să te mănânce uitarea
decât să-ți putrezească numele
în memoria celor care
își vor aduce aminte de tine doar când
de teamă că și ei vor fi uitați
se vor bate cu pumnul în piept
că ți-au făcut bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu