80

uneori când intri în creierul tău

rămâi mut de admirație de parcă 

intri prima oară în Sagrada familia

nu-ți vine să crezi cât de egoist poți fi:

La e numai a ta și prin urmare 

urăști pe toți cei care-i scriu

care-i trimit cărți

care fac paradă cu ideile lor despre viață

literatură și lume în general

ei n-o cunosc așa cum o cunoști tu

visceral până la ultimul folicul ovarian

ei nu văd ce vezi tu

rămășița de suflet ce pâlpâie strâmb

ca un lampion zburător

încropit în secret de-o fetiță

din notițele tatălui

prelungești absurdul în așa hal

încât ți-ai dori să fiți singurii oameni de pe pământ

undeva la începutul sau la sfârșitul lumii

iar ea să nu aibă alternativă decât să trăiască cu tine

pentru a propăși specia

ai fi mulțumit și cu asta

între timp membrii grupului de suport

se fac cerc

îți rozi unghille până la carne 

te scoate din minți timiditatea obsesia

de a spune bine ce ai de spus

o săptămână ok doar o piatră de încercare

ai avut de făcut un drum lung de unul singur

și pentru tine asta întotdeauna a fost o problemă

nu conta destinația nu conta cu ce mergi

microbuzul trenul sau avionul

obligatoriu trebuia să ajungi 

cățui și tămâie de beat

dar uite că se poate și altfel ai mers pe jos

kilometri întregi pe o căldură cumplită

nicio nevoie niciun impuls de a bea

ai ajuns pe picioarele tale acasă 

80 de zile de abstinență unul te-ntreabă

de ce mai numeri zilele

răspunzi înțepat pentru că vrei s-apuci ziua când uiți numărul zilelor 

te grăbești să închei da am văzut că pot

dar că sunt la fel de fragil și e bine

să nu mă provoc inutil

o femeie din cerc te întrerupe

(exact momentele astea îți bagă timiditatea în vene până tremuri ca apucatul)

îți spune că nu e bine ce faci că tu involuntar

pregătești următoarea beție dacă trăiești cu frică

sugrumi impulsul de a răspunde pe loc

te muști de falcă tragi aer în piept așa cum

te-a învățat psihologul 

te uiți la tine cum răspunzi de parc-ar vorbi altul

un altul mai doct și matur

doamnă ori nu m-am exprimat eu bine

ori sunteți confuză

e o diferență cât podișul tibetului

între prudență și frică

noi dipsomanii o știm cel mai bine

trăim cât om avea de trăit cu sticla la tâmplă

ne pregătim

știm sigur că o să vină momentul

în care va trebui să alegem

ne zburăm creierii sau ni-i zboară alții

până atunci nu e bine să ne provocăm inutil

nu-ți trebuie mult cinci zece minute un sfert de oră 

să ștergi de pe fața pământului tot ce-ai putea să însemni

ca un gropar care în zece minute

astupă o groapă săpată în două ceasuri 

fără să-i pese că și groapa

oferă dragoste infinită

celui ce vede în ea

mult căutatul suflet pereche