la început dumnezeu a făcut centrul de primire urgenţe
pe vremea aia se chema triaj
centrul de primire urgenţe era netocmit şi gol
aşa că dumnezeu a adus un medic basarabean apoi a despărţit
lumina de întuneric
întunericul l-a numit gardă de noapte
luminii i-a zis heparină
totul se
întîmpla cu amănuntul de parcă
un soldat
îşi curăţa arma
băgam
capul pe uşă săru-mîna se poate
asistentele
medicale zîmbeau la fel
iar a venit cel ales
mai demult cineva făcuse o glumă
spunea că noi cei din presa scrisă suntem poporul ales
pentru că ţinem sabatul
priveam cum se umflă cafeaua-n ibric
înconştient recitam un pitic atît de mic făcea baie-ntr-un
ibric
era
poezia mea de alungat moartea
în timp
ce asistentele se schimbau
se
năşteau dezbateri aprinse
una spunea
că fără zahăr cafeaua e mai tare
eu le
demonstram că e doar un mit
citam cercetătorii britanici care făcuseră studii
despre energia stocată-n glucide
deschideam registrul de internări cu pioşenia unui popă care
deschide cartea sfîntă
citeam în fracturi amputări colici renale
unul şi-a altoit vecinul cu barda
altul a adormit beat în căruţă şi calul a luat-o nălucă(mult
timp am crezut că
a lua-o nălucă e ca şi cum te-ai da de trei ori peste cap
încercînd să fii altceva
şi sfîrşeşti să fii tu însuţi cu un guler cervical drept
răsplată)
urcam pe secţii de parcă m-aş fi căţărat pe un vrej de
fasole care urma să fie prînzul
celor internaţi fără rude
cînd deschideam uşa salonului mă trăsnea în moalele
capului mirosul de nespălat
de parcă
ar fi trăsnit în turla unei biserici
cînd
fumam eram cel mai lucid îmi dădeam voie să-mi aduc aminte
de orele
de religie în care învăţasem că în a doua zi dumnezeu a zis
să fie o
tărie în mijlocul apelor t
ăria a
numit-o dumnezeu cer
rînjeam
mă întrebam de cînd n-a mai coborît dumnezeu pe pămînt s
ă vadă ce
se întîmplă în oameni
ar fi
ştiut că tăria au numit-o crîşmarii komando
după aia
cred c-a zis dumnezeu să se adune apele la un loc
să se
arate uscatul şi uite-aşa
a apărut
exsangvinarea
uneori
lucrurile o luau razna
infirmierii
grăbiţi se ciocneau între ei de parcă s-ar fi ciocnit pahare la o pomenire
în tocul
uşii se proptea medicul trezit din somn
chipul
său era un fel de lampion în derivă la sfîrşit de an chinezesc
întreba
scurt ce mi-aţi adus
asistentele
se-nchinau ca la ieslea din betleem
vine acum un precipitat incomplet
medicul suduia pe ruseşte
apoi îşi
punea masca de om important
emile
spunea fii atent la mine
tîmpiţii
ăştia sînt cei mai răi se bat cu pumnul în piept că vor să moară
de fapt nu vor să lase pe alţii în locul lor
beau ca nişte porci apoi îşi aduc aminte de cele neterminate
se urcă
pe unde apucă de parcă-ar conta de la ce înălţime ţi-ai striga neputinţa
uite precipitatul ăsta s-a urcat pe reflectorul din gară
nemulţumit c-a fost dat afară de la spălătoria auto unde muncea
şi-n loc să-i fericească pe terminalii de la oncologie
moartea a trebuit
s-o facă pe nevasta îngrijorată
o singură
dată am avut parte de-un precipitat mai de doamne-ajută
avea 26
de ani căzuse de pe un siloz cu borhot
nici un
oscior nu mai rămăsese întreg
nevasta
însărcinată ajunsese înaintea salvării nu ştia dacă mai trăieşte sau nu
din lipsă de personal o infirmieră m-a rugat s-o ajut să
ascundă mortul
o oră întreagă am stat cu targa în magazia cu detergenţi
în timp
ce pe holuri nevasta se făcea covrig de durere
ca să-mi fie bine şi să trăiesc mult pe pămînt m-am făcut
complice
şi mi-a plăcut
am trecut peste
cînd medicul a făcut infarct în sala de operaţie şi în
cădere a secţionat aorta unei paciente fără picioare
cînd şefa anesteziei a trimis copilul cu peritonită acasă
pentru că mama nu ştia cît costă
o respiraţie
îmi îmaginam că judecata de apoi e un joc în care cineva te
întreabă
ce ai lua cu tine dacă ai naufragia pe o insulă pustie
eu i-aş
fi răspuns o pungă de tutun englezesc şi o biblie
din care
să rulez foiţe la nesfîrşit
acum au trecut toate
dacă mă întrebi ce mai fac
îţi spun că şase zile pe săptămînă arunc în aer porţile
cerului
iar în a şaptea mă odihnesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu