fantezie cu mărunțiș de iarna trecută 🙃🙃🙃

 

oare cât va conta ce ai spus 

ce ai scris 

după ce vei trece de partea cealaltă a lumii

toropit ca o albină îmbuibată 

cu propria miere?

dacă e adevăr că tu nu ai suflet

ci ești sufletul 

atunci scrie-ți de parcă ți-ai fi 

cel mai fidel cititor 

de parcă ai aștepta cu inima-n dinți 

întoarcerea prințului caspian 

scrie-ți pe tot ce apuci 

piele moartă 

tendoane 

plămâni 

cerul gurii 

scrie-ți și-ascunde ce scrii 

cu simț de răspundere 

nu știi niciodată 

când o să-ți prindă bine

dincolo poate o să fii nevoit 

să intri în tine și-o să dai peste cine ai fost 

ca atunci când scoți haine de iarnă 

te cauți prin buzunare 

și dai peste mărunțișul de iarna trecută

durerea binelui fantomă 🙃🙃🙃

 

au strigat toți ca din gură de șarpe 

e totul putred 

mai rău nu se poate 

am întrebat curios 

care e răul și ce v-a făcut 

o voce prea slabă a spus 

răul suprem e să nu recunoști 

puținul bine pe care îl ai 

au strigat și mai tare

e totul putred 

mai rău nu se poate 

am încercat să le povestesc 

la terapia de grup psihologul ne întreba: 

care-i primul lucru pe care-l veți face

când vă veți întoarce în lume?

înflăcărați cei mai mulți 

se băteau cu pumnul în piept:

îmi voi găsi loc de muncă 

voi renunța la vechile obiceiuri

voi fi mai decis 

îmi voi schimba radical viața 

psihologul zâmbea: n-ați înțeles 

faceți o listă cu trei lucruri concrete 

pe care vi le-ați propus într-o zi 

cei mai mulți se opreau încurcați 

se gândeau o secundă apoi repetau:

îmi voi găsi loc de muncă 

îmi voi schimba radical viața 

voi fi cel care trebuie și nu altul 

n-a înțeles nimeni 

cu cât strălucește mai tare lumina 

cu atât mai mare e umbra  

cei mai mulți dintre înflăcărați 

au schimbat 

viața cu moartea și 

gura de aer cu ventilatul mecanic 

neschimbat a rămas 

doar punctul lor de vedere încleștat între dinți 

fără să aibă habar că în arhitectura supremă 

un punct de vedere e locul în care

se sfârșesc orizonturi