marți, ianuarie 22, 2008

national tresure

dacă ai noroc metroul face o oră pînă în centru
ai putea să vezi şi tu nişte vedete în carne şi oase
poate beckam la braţ cu posh spice
mulţimea urlă urli şi tu urletul e o formă de existenţă
londra e un testicul gigant despre care au scris tabloidele
dacă am noroc iubita mea o să-mi dea un semn de viaţă
o să-mi spună că mă iubeşte că nuetotulpierdut
că putem ierta orice
că oamenii iartă orice
că cei care iubesc iartă orice
eu o să jur că nu voi avea alţi dumnezei în afară de ea
dacă ai noroc te-ai lega cu lanţuri de porţile ambasadei şi ale aproapelui
ai protesta i am looking for kitchen assistants for our busy restaurants the restaurants are based in the City and in Canary Wharf
te-ai ruga să fii păsuit
the restaurant is hard to find so please search it before you arrive
please also bring a copy of your cv thanks

în cele din urmă

tu spui că acolo pentru fiecare lucru mărunt există cîte un om
aici o armată de boi au renovat un apartament şi-au spart conducta
principală de apă
un excavator venit să repare a dat peste firele electrice şi s-a luat curentul
nimic nu s-a schimbat
nici înăuntru
nici înafară
nici în miez
nici la extremităţi
aici uşile nu au vopsea numai grund
ca şi acolo
nu-ţi răspunde nimeni la interfon după 21
ca şi acolo
toţi dorm iepureşte
ca şi acolo

în cele din urmă

dacă ai noroc într-o zi inspirată ai putea să dai cîteva pensule
şi-ţi va ieşi un tablou the horror of not being human
îţi va ieşi un tablou magistral ştii bine că e magistral
vei merge cu paşi săltăreţi pe albert road te vei uita de sus la toţi ignoranţii
la toţi ignoranţii aceştia care nu ştiu ce foc arde în tine
la toţi ignoranţii aceştia de care te ciocneşti la raionul reduceri
english bred english beer english stile with low costs
dacă am noroc într-o zi inspirată voi scrie un poem despre o crimă care n-a avut loc
dar lumea se jură c-a fost aevea ba chiar au auzit zgomote în apartamentul vecinului

în cele din urmă

here lies the national tresure
capul lui churchill de pe care-au zburat porumbeii
here lies the national tresure
laminorul de şaişpe ţoli care mai merge doar pentru că ţevarii blochează E85-ul
the youth of our nation
the youth of your nation

în cele din urmă

aş merge cu iubita mea la braţ în neştire
aş strînge-o de mînă atît de tare încît s-o doară degetele
s-o doară inima creierul măduva pînă şi părul s-o doară

în cele din urmă

dacă ai noroc metroul face o oră pînă în centru
ai putea să vezi şi tu nişte vedete poate prinţul williams
salutînd garda regală
mulţimea urlă urli şi tu urletul e forma celor nespuse
dacă am noroc iubita mea o să jure că nu are alţi dumnezei în afară de mine
o să-i spun că pot ierta orice
dacă am noroc m-aş lega cu lanţuri de porţile ambasadei şi ale aproapelui
aş protesta oamenii sunt făcuţi pentru oameni pentru că
unul inspiră ceea ce altul expiră
oamenii sunt făcuţi pentru oameni pentru că pămîntul nu are vertebre
şi morţii trebuie să-l susţină

în cele din urmă

aş strînge-o atît de tare de mînă încît s-o doară degetele
s-o doară inima creierul măduva pînă şi coapsele să o doară

ruta 86

dimineaţa trezirea la şase în patul prea mare prea mic
după cum sunt şansele tale pe ziua de azi
tragi perdeaua vremea e la fel ca ieri
ca alaltăieri
ca mîncarea sleită
parcările s-au golit nenorociţii îşi dau bună ziua din suv-uri
nu nimic nu s-a schimbat aceeaşi chestie ca şi în ţară
aceleaşi autobuze de navetişti cu geamuri jegoase puţind
a şosete şi-a calvin klein
aceeaşi convenţie în care te urcai dimineaţa cînd erai mic
şi te ducea la oraş călcat în picioare de muncitori
aceleaşi înjurături oboseală miros de motorină
acelaşi grohăit de motor care te scoate din minţi
încerci să fii calm îţi umfli pieptul să pari mai mare
mai sigur
mai priceput la ceva

oricum

la prima staţie urmează metroul
scoţi limba în faţa camerelor de supravegheat
priviţi-mă eu sunt teroristul cu doza de budweiser luată de la reducere
vecinii pregătesc o petrecere pentru copiii lor
copiii lor cască gura la mall fumează pe ascuns marihuana
te confundă cu un rusnac
rusnacii au marfă bună îţi spun
îi vezi plescăind salivînd
stomacul ţi se întoarce pe dos
lumea ţi se întoarce pe dos
pămîntul se întoarce pe dos
ca şosetele împuţite de pe ruta 86

oricum

singurul lucru constant e trezirea
într-o stare totală de nepăsare
iubita mea are emoţii are examen
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei
să-i şoptesc ce nu ştie sau măcar să fiu acolo s-o aştept la ieşirea din amfiteatru
neputinţa asta mă copleşeşte ca un torent de mîl
ca un nor de cenuşă vulcanică
mă plimb de colo colo prin cameră
îmi vine să sparg o cană o farfurie
nu pot locui în creierul ei şi pentru mine asta înseamnă moarte curată

oricum

ziua se umple cu insurance number cambridge şi conservă de ton
nu există legături de covrigi
ghiorăie maţele-n suvu-uri
femeia bulgarului de deasupra are o sticlă de votcă şi un copil în spital
femeia vecinului de peste stradă are accent australian
nu mai suporta şerpii şi scorpionii
femeia patronului de la cafenea are migrene
pe undeva există un dumnezeu dar nu e catolic
i-au pus perucă l-au făcut protestant
l-au dus la buckingam palace
de sărbători îl vezi cum se dă în roata mileniului
şi-mparte seringi pentru toxicomani

oricum

dimineaţa trezirea la şase
în patul inexistent după cum sunt şansele mele pe ziua de azi
iubita mea are emoţii îmi spune că mă simte în ea
şi-i bate inima repede
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei
ca o tumoră inofensivă
nu sunt bun de nimic
nu mă pricep la nimic
pe ruta 86 oamenii put
pe ruta 86 oamenii vin ca un nor de cenuşă vulcanică

oricum

no woman no cry
mi-aş dori să am părul rasta
să mîngîi sînii iubitei
să fiu acolo cînd o doare capul cînd face cumpărături
cînd vrea să mă ţină de mînă
nenorociţii fac dragoste-n suvu-uri
pe undeva există un dumnezeu cu intermitenţe
dimineaţa trezirea la şase într-o lume prea mare prea mică
după cum sunt şansele mele pe ziua de azi
trag perdeaua vremea e la fel trupul meu e la fel
ca ziua de ieri
de alaltăieri
ca mîncarea sleită

luni, ianuarie 21, 2008

murder on albert road

bulgarii au ocupat camera de la etaj
brusc nimic nu mai e al tău
nici bucătăria nici baia nici gîndurile care se tot ciocnesc de trupurile lor sărate
mergi pe stradă dar mîinile nu te ajută
mergi pe stradă dar inima nu te ajută
în piept ţi-au crescut frunze de ceai
oamenii merg umăr la umăr cu tine
te urmăresc peste tot cu şepcile lor cafenii
în ochi le-au crescut frunze de ceai
vremea e relativ bună şantierele nu s-au deschis
oricum inima nu te ajută


altfel

iubita mea a îngheţat o zi întreagă la teatru
şi-a uitat ochelarii pe undeva în metrou
a început să tremure atunci am intrat în ea ca o fierbinţeală
prin spatele ochilor am intrat i-am adunat sîngele înspre centru
îi spuneam întodeauna frigul afectează extremităţile


altfel

cum sună la voi descarcerarea
sunt curios dacă e la fel ca aici
în fiecare zi cîte unul se urcă pe-un stîlp
protestează coboară apoi face dragoste
cîte una stă lîngă stîlp
plînge coboară apoi face dragoste
descarcerarea vine şi pleacă vine şi pleacă
luminile străpung orbita pînă la creier
îmi spun că-ntr-o zi vor veni după mine
mă vor găsi încleştat de marginea patului
vor aduce un fierăstrău electric îmi vor tăia o mînă
şi-mi vor vinde gogoşi cum că am toată viaţa în faţă


altfel

nu am nimic special
nu am stea în frunte
primul lucru pe care l-aş face în londra
ar fi poze cu soldaţii din garda regală
ca oricare altul
ca oricare altul
m-aş mira că soldaţii sunt tineri
m-aş mira că nu mai sunt tînăr fi-mi-ar moştenirea a dracului
moştenirea mea de la taică-miu părul alb înainte de 30
şi-o mînă ruptă


altfel

oli încă mai caută oaia fantastică pentru plozii germanului la care lucrează
şantierele nu s-au deschis în piept ţi-au crescut frunze de ceai
oamenii au inima-n dreapta şi asta te lasă rece
te urmăresc cu ochii lor cafenii şi asta te lasă rece
femeia bulgarului şi-a strîns bagajele şi-a plecat pe la şase
se conturează un soi de speranţă că poate şi bulgaru-o să plece
se conturează un soi de recunoştinţă
un soi de speranţă
dar totul în tine e încă ghem
e totul o minge pe care o cer politicos
puştii vecinului scoţian


altfel

welcome to the soldier side
soldier side my ass
nu mai lucrez la ziar am fugit
o lună de zile m-a căutat şeful
o lună de zile nu am dormit
noaptea prin parchet ieşeau morţi şi mă luau la-ntrebări
de ce nu le-am scris numele cu iniţială
de ce am mîncat o literă


altfel

n-am vorbit cu iubita mea niciodată de sex
suntem încă la început ne acomodăm unul într-altul
uneori ajută bătrînii pe stradă ori strigă după copii
rîde mult şi totul se luminează
rîde mult şi totul se-nvîrte
respiră puţin şi totul se luminează
vorbeşte puţin şi totul se luminează
eu adun tot sîngele înspre centru
întotdeauna rutina afectează extremităţile

sâmbătă, ianuarie 19, 2008

habemus papam

locul meu e aici. în stînga am iazul episcopiei unde singurul peşte
pe care l-am prins a fost un clean cît o jumătate de palmă.
în faţa mea am stadionul echipa oraşului a retrogradat în divizia c
cabina de duşuri acum e moloz printre dărîmături am fumat prima dată cu frate-miu
o ţigară camel. ne-am ameţit amîndoi frate-miu a vomat băieţii din echipă iau acum covrigi
pe datorie.

ţiganii au furat gardul bucată cu bucată acum stadionul se varsă în rîu
ca un bărbat supraponderal care nu găseşte nicăieri haine pe măsură.
aici e frumos. sunt zile în care îţi umfli pieptul în voie nu e nimeni să rîdă de tine.
aici e frumos. sunt zile în care te simţi atît de mic încît te întrebi ce s-ar întîmpla
cu tine într-un mare oraş.

pe scara blocului gresie. iarna aluneci foarte uşor un vecin chiar şi-a rupt piciorul.
au fost trei parcuri cu scrîncioabe şi pătrăţele de nisip. frate-miu şi-a spart arcada
într-un scrînciob a intrat în comă. ţiganii au furat scrînciobul l-au dus la fier vechi
frate-miu mai are şi-acum semn pe arcadă.

*

camera mea e un soi de vatican. fiecare perete e important ca o biserică pe care am văzut-o
cînd am mers cu liceul catolic în austria. avea patru altare.
pe cel din faţă stă agăţat un tablou cu un răstignit. răstignitul iese cumva din umbră se uită la mine mă uit la el nu ne spunem nimic. ne studiem ca doi cardinali la o conferinţă de presă.
eu nu mă rog el nu mă roagă.

sub pat e un fel de subsol. te-ai aştepta să găseşti schiţe de michelangelo ori alte opere de artă
pacte secrete sau alte comori. n-ai să găseşti decît unghii pixuri şi praf. dacă te gîndeşti
la momentele de nerăbdare în care mi-am ros unghiile aşteptînd un semn de la tine
la momentele în care mi s-a părut inutil să spăl pe jos pentru că nu mai vii
la tot ce-am vrut să-ţi spun şi mi-a ieşit anapoda
dacă te gîndeşti la toate acestea ar putea fi şi ele un fel de comori.

în şifonier am haine brodate cu aur. fiecare petic l-am cusut cu mîna mea şi asta îl face de aur.
am haine uşoare pentru vreme bună costume pentru concursuri şi interviuri o şapcă militărească
şi un fes în toate culorile.

balconul e piaţa san pietro. ţin predici bucăţilor de rigips care-au rămas după renovare. vara am mult de furcă cu păsările. intră prin acoperiş se lovesc de geam ca nebunele mă chinui jumate de oră să le prind şi să le scot afară. încă mi-e frică să nu mă ciupească.
iarna dacă deschid geamul iese un fel de abur nu şti exact dacă din mine ori din alte lucruri mai importante.
zîmbesc mi-e foarte uşor să-mi închipui o mulţime ce freamătă habemus papam.
habemus papam. e singur.

n-am avut nicio încercare cumplită ca să mă rog fecioarei din fatima.
o vrabie m-a ciupit de un deget şi mi-a lăsat semn. o să ţi-l arăt într-o zi
şi-ţi voi spune mai multe.

vineri, ianuarie 18, 2008

rezerve strategice

totul a început bine. dimineaţa aprinde oamenii îi văd ca nişte bile de fosfor înaintînd voiniceşte
prin ploaie. le ţin pumnii îmi vine să ies la balcon să-i încurajez. în următoarele zile o cometă
cu diametrul de 13 km va lovi pămîntul cu 200 de mii de kilometri pe oră impactul va produce pierderi la scară globală. mă gîndesc la o ascunzătoare bună poate subsolul blocului
sau adăpostul antiatomic al episcopiei.

geamurile s-au aburit. şi pentru asta am explicaţie. îmi place să cred că m-au vegheat peste noapte
douzeci de jandarmi cu nasurile lipite de sticlă.
lucrurile încep să mărşăluiască prin cameră într-o cadenţă îmbietoare.
plapuma sticla de suc lumînarea pe care am primit-o de la ela cohen perţa sf. augustin şifonierul.
clopotul de lemn cu limba de plastic pe care scrie odessa cu alb. clopotul primit de la doamna maria din chişinău. femeie bună la suflet chiar şi după ce i-a murit singurul băiat într-un accident.

totul a început bine. dimineaţa aprinde oamenii îi văd ca pe nişte cuptoare încinse în care se topeşte oţelul. în următoarele zile o cometă cu diametrul de 13 va lovi pămîntul cu viteză năucitoare. mă gîndesc la o ascunzătoare mai bună.

*

mi-am dorit mult să fiu soldat. să port caschetă pămîntie în care să ascund firicele de tutun scoţian şi foiţe subţiri de hîrtie. din cînd în cînd frate-miu îmi arată pe web cum răsuceşte
ţigări englezeşti. sunt zile în care fumează numai tutun moldovenesc şi se strîmbă.
să port o caschetă pămîntie în care să păstrez fotografii alb-negru cu noi la cununia civilă.
să am buzunare pline cu fleacuri care mă ţin în viaţă briceag brichetă de magneziu batoane energizante.
mi-am dorit mult să fiu soldat. ei sunt cei mai aşteptaţi oameni de pe pămînt.

aniversez. două luni de cînd ţi-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul
om de zăpadă şi l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de şerveţele
mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză.
mai vrei puţină şampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză şi unul mai mic pentru coniac. nu mulţumesc m-am ameţit
aniversez şi toată aniversarea şampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie.

*

îţi spuneam că totul a început bine. cu noi trecînd graniţa dinspre mexic spre florida.
în următoarele zile o cometă cu diamentrul de 13 va lovi cu o forţă năucitoare.
nimeni nu ştie unde va lovi. poate va scufunda pescadoare poate va face ţăndări muntele rushmore. impactul va produce pierderi globale mă gîndesc la un mod mai plăcut de a ne petrece ultima zi. poate făcînd dragoste ori acoperind ochii copiilor.

miercuri, ianuarie 16, 2008

feeding ground

frig. atît de frig încît aerul s-a ghemuit în plămîni
scînceşte nu vrea să iasă.

înserarea îi prinde pe oameni în stradă se aşează pe burtă
sapă adăposturi arctice. la intrare uşi metalice uşi de gheaţă.
niciodată de lemn. sub pămînt omul se transformă în turbă. ţine de cald.

*

în lipsa ta sunt un greiere care-şi mănîncă piciorul.

*

în fiecare dimineaţă am grijă de tine. te învelesc opresc soneria ceasului
curăţ zăpada din faţa blocului. e foarte important să se gîndească cineva
la tine. e ca şi cum nişte mîini invizibile îţi încălzesc degetele de la picioare
după o noapte geroasă.

vecinii mei au înebunit. o dubă a venit într-o seară şi i-a săltat.
i-a dus la marginea oraşului într-un loc numit satul olimpic.
acolo sunt zece grajduri cu o sută de camere. pe podeaua fiecărei camere arde un foc
şi-n fiecare foc arde o bucată de uraniu cît o o minge de golf.
nori toxici învăluie trenul de navetişti crîşmele băncile garsonierele.
săpăm adăposturi de gheaţă niciodată de lemn.
nu se mai poate face nimic.

*

în lipsa ta albesc şi mă bucur. semăn puţin isus dintr-o icoană pe care am văzut-o demult.
înmîna o cheie lui petru tu eşti petru şi pe această piatră voi zidi biserica mea.
tu eşti femeia şi pe această dragoste voi zidi biserica mea.

*

o zi cu mine se desfăşoară astfel:
ne plimbăm cu snowmobilul prin ştrand nu ştiu de ce dar
aşa fac toţi. e un alt fel de a merge la întîmplare şi de a lăsa mai uşor
lucruri în urmă. apoi ne suim în turnul episcopiei îţi arăt măruntaiele ceasului
care bate întotdeauna la naşteri fixe.
înserarea ne prinde pe stradă ne aşezăm pe burtă săpăm adăposturi arctice.
ne transformăm în turbă.

frig. atît de frig încît lipsa ta s-a ghemuit în intestine
ca o tenie.

*

aici săptămînile au două zile.
într-o zi sunt abatele de faria învăţ emigranţii tot ce ştiu.
limbi străine cum să mînuiască floreta cum să-şi calculeze impozitul.
a doua zi sunt monte-cristo. contele propriilor dezamăgiri în colţul camerei am o narghilea pentru opiu un fier de călcat cu jăratec pentru hainele mele de conte. sunt blînd şi necruţător.
sunt al tău.

cred orbeşte în tine. în ceea ce spui.
curăţ zăpada din faţa blocului. e foarte important să se gîndească
cineva la tine.
e ca şi cum te-ai plimba cu un snowmobil invizibil şi niciun rău
nu te poate atinge.

marți, ianuarie 15, 2008

sleeping awake

trag plapuma peste cap.
nimic nu mă poate atinge sub această manta invizibilă.
sub această membrană.
în curînd se face cald. sufocant.
trebuie să rezist dacă scot capul nu am
nimic de văzut.

7128.7129. de la unu la patru 7130 de picături
s-au scurs din robinet.
7130 de termite. 7130 de burghie ce-mi sfredelesc creierul
febril ca o sondă forînd spre centrul pămîntului

între patru şi cinci nu mai ştiu unde sunt.
mîinile sunt lîngă mine.
picioarele sunt lîngă mine.
nu pot atinge nimic.

+

e dimineaţă şi sunt îmbrăcat frumos.
becul din bucătărie s-a ars.
în oraş s-au înmulţit căderile de tensiune
în oraş s-au înmulţit chipurile schimonosite.
în inima mamei a crescut un credit ipotecar şi un funcţionar
de la bancă stă cuminte în haina de blană şi blana atinge pămîntul.
pămîntul împinge aerul mama se umflă devine un hidenburg în pragul
colapsului.

e dimineaţă şi sunt îmbrăcat frumos
aştept preotul să sfinţească apartamentul
în creierul meu îşi face loc bunica. scuipă în palme
îmi aranjează părul. îngenunchiez sărut mîna preotului
mîna preotului miroase frumos.
realizez că nu mai sunt mic şi
trebuie să rezist.
nimic nu mă poate atinge sub această membrană.
mîna preotului miroase frumos.
o sărut ca o vită mîngîiată pe greabăn.

+

e dimineaţă şi regret tot ce am spus
tot ce n-am spus
în creierul meu totul se întîmplă cum vreau.
nimic nu mă poate atinge.

palmele mele grăsuţe palmele mele umflate gata să plesnească
le ordon să plesnească.
ies în oraş mă întorc după dîra de sînge fidelă ca o căţea.

probabil în fiecare oraş există unul ca mine care iubeşte o zi.
apoi nu mai rezistă la presiune.
iadul din palmele mele umflate după o săptămînă în care am tencuit
gardul unei biserici.
iadul din creierul meu respins la u.m. 01137.
iadul din creierul meu rejectat din curtea de apel.
iadul din creierul meu sporindu-şi hectarele cu iadul oamenilor care pleacă.
unde e pacea şi liniştea.
pacea şi liniştea mea sunt în tine.

+

e dimineaţă şi mă trezesc lîngă tine.
e dimineaţă şi nu mă trezesc lîngă tine.
deschid uşa larg perdeaua se umflă ca un înecat adus la mal de curînd.

niciun punct de întoarcere în creierul meu totul
se întîmplă cum vreau.
mi-ar plăcea să te strig pe nume dar lumea e un ochi uriaş.
te sfredeleşte pînă în uter şi-ţi macerează ovulele.
lumea e o fabrică de borhot şi tu
nu vrei să se ştie ce se întîmplă în tine.

mi-ar plăcea să te strig pe nume.
oamenii să se întoarcă miraţi
părul tău strecurîndu-se printre maşini şi covoare.
printre cîini şi borduri.

+

prelungesc momentele de confuzie. singurele momente de plăcere pe care mi le
pot permite.
prelungesc momentele de plăcere senzaţia stranie că jupuiesc animale vii.
mai tîrziu o iei pe cris mergeţi la film.
tu spui american gangster eu spun american gigolo.
zîmbeşti dinţii tăi mici îmi promit că vei povesti ce-ai văzut.

nimic nu mă poate atinge sub această manta invizibilă.
eu văd toate acestea prin tine
m-am aşezat în spatele ochilor tăi ca o anomalie
a nervului optic.

trag plapuma peste cap. e totul bine.
sunt îmbrăcat frumos. e totul bine

joi, ianuarie 10, 2008

chateau d'if

oraşul meu are şaizeci de mii de oameni. fiecare om e administratorul unei plantaţii.
la stînga şi la dreapta două rîuri celui din dreapta oraşul îi spune astăzi vei merge cu mine.
din cap iese o şosea care duce spre locuri mai importante
la picioare un alt rîu dincolo de el creşte o pădure de morţi
doi morţi în metrourile din madrid
un mort într-un autobuz capcană din israel
un copil sufocat într-o lutărie

aici soarele stimulează ovulaţia dar niciun copil care se naşte
nu e al nostru
bărbaţii năduşesc în laminorul de şaişpe ţoli
femeile pregătesc masa pentru cele optzeci de sărbători ale oraşului

să presupunem că ai coborî din autocar primul lucru care te-ar izbi în piept
ca un berbec medieval
ar fi dragostea mea bolnăvicioasă
pestriţă

cînd păşeşti pentru prima dată toţi au tendinţa să-ţi arate
lucruri nemaivăzute
eu nu-ţi voi spune despre parcul prin care trecem cu patinoarul proaspăt deschis – şi acum se mai caută instructor de patinaj
despre pivniţele lui ştefan cel mare din cauza lor nimeni nu mai locuieşte la suprafaţă
despre parcul zoologic unde nu se mai află decît piramida unui episcop
despre spitalul de nebuni transformat de curînd în hotel de lux

am să-ţi spun doar că avem puţin de mers – asta judecînd după mersul meu
şi-ţi voi spune doar ce văd ochii mei

aici m-am dat cu sania cineva m-a lovit la genunchi am urlat să-mi plăteşti piciorul
pînă în ziua de azi copiii cu sania deveniţi acum bărbaţi cu sănii rîd cînd mă văd şi mi-e ciudă
aici mi-am rupt fîşul dar am găsit o maşinuţă de curse am învăţat astfel că e firesc să pierzi atunci cînd cîştigi
aici e biserica unde cînt în cor stadionul unde poţi face dragoste şi lumea să nu ştie ce minune
se-ntîmplă

*

nu l-am ascultat niciodată
bunicul îmi spunea tot timpul milică
să nu-ţi alegi milică fată din alt sat
flăcăii te iau la bătaie

*
sunt zile cu momente stranii în care mi-e dor de criş
de vulturul negru
de studenţii care aleargă pe mal în cîrduri ca păsările în picaj căutînd peşti
de serile în care miroase a mîl şi peste tine se aşează o perdea de apă
de etajul patru din care vedeam bulevardul de gîndurile de la etajul patru
între mine şi rîu doar o stradă şi lipsa curajului de a face saltul
a doua zi rîul era tot acolo cel mai constant lucru care mi-a fost dat să-l am
vreodată

*

în oraşul acesta creierul meu e un oraş depopulat
ca după o mare explozie
oamenii ies din grote să caute de-ale gurii – ştiai că oamenii preistorici nu erau
vînători
doar căutători iscusiţi
pîndeau vînătoarea mamuţilor se hrăneau cu resturile celor puternici?

să presupunem că ai coborî din autocar nu ţi-aş arăta nimic
am merge de braţ în tăcere ai întreba ce mă frămîntă
oraşul acesta cu şaizeci de mii de plantaţii o să dispară
nu ştiu cît voi mai ţine piept
pădurea de morţi a crescut pînă la porţile lui

duminică, ianuarie 06, 2008

llano estacado


Închid ochii las simţurile să mă cuprindă ca părul tău despletit. Winnetou spunea dacă vrei să iei urmele cuiva trebuie să închizi ochii şi să înveţi să asculţi. Să miroşi. Oricum ochii nu-s buni de nimic în întuneric.

*

Mi-am spart capul prima dată într-o toamnă. Bunicul cumpărase o căruţă de lemne şi le răsturnase în ogradă. Printre butuci găsisem un briceag eleveţian. Mi-am făcut o cingătoare în care am înfipt brigeagul şi o vargă apoi am bătut la poarta lui Narcis duşmanul meu de-o viaţă. L-am strigat de vreo cîteva ori n-a vrut să iasă. Am dat să plec atunci Narcis a aruncat peste poartă o cărămidă. Ţeasta mi s-a strîns ca şi cum ar fi vrut să se facă mică apoi a ţîşnit un puhoi de sînge.


Peste cei mai mulţi ani s-a abătut pîcla de toamnă. Mi-aş dori uneori varga şi briceagul ăla eleveţian să tai ceaţa şi să văd clar lucrurile. Lucrurile mărunte cer gesturi mărunte.

*

De multe ori mi-am imaginat felul în care te dai cu parfum. Dacă te dai pe gît pe haine ori pe ceafă. Dacă te îmbraci grăbită ori dacă e dezordine în rucsacul tău. Nu? Fiecare femeie trebuie să poarte un rucasc aşa cum şoferii au în maşină o trusă de prim ajutor.
De exemplu eu mă îmbrac foarte repede pentru că îmi cunosc foarte bine hainele. Ştiu dinainte cum şi cît trebuie să arăt.

Gesturi mărunte. Mecanice. Mecanisme de umanizare.

*

Mă certasem cu frate-miu a pus mîna pe-o piatră şi m-a lovit. Mi s-a umflat fruntea i-am zis atunci că pe-acolo o să-mi iasă creierul. De frică a început să apese frunte poate se dezumflă.
Mai erau şi duminicile în care stăteam în poarta mănăstirii cu mîna întinsă tanti dă-mi şi mie o bucată de colivă. De cele mai multe ori bătrînii mirosind a salcîm şi a oaie ne luau cu ei în biserică şi ne îndopau. Tot timpul m-am întrebat cum arată dumnezeul ortox ăla catolic nu mai avea niciun secret. Plimbam bomboanele în gură ne promiteam unul altuia că o s-o rugăm pe mama să ne facă ortodocşi să mîncăm colivă.

*

Sunt momente în care imagini gusturi dureri vin peste tine de-a valma şi te simţi greu ca un burete îmbibat cu apă.
Cine-a spus că uitarea e un mecanism firesc al memoriei e un tîmpit. N-ar trebui să uităm nimic pentru că toate ne-au făcut ce suntem iar dacă uităm ce suntem cum dumnezeu o să redevenim noi.

*

Nu ştiu pe unde eşti acum. Probabil ai ieşit cu sora ta o să te întorci cu hainele îngheţate ai să le pui pe calorifer în bucătărie o să se facă apă pe gresie. Pînă şi apa aia mi-e dragă pentru că a făcut parte din tine. În momentele de tandreţe îţi spuneam că dau telefon la poliţie să-i anunţ că-mi lipseşti de 24 de ore.

*

Astăzi nu mă gîndesc la oameni.

*

Dacă cineva îmi spune voi merge cu tine pînă la capătul lumii ori te-aş ţine de mînă pînă şi la toaletă nu-l cred. Eu nu sunt Mesia. Aş putea de exemplu să-l imit pe Thimoty Tidwell să-mi fabric un accent de ardelean ori bucureştean să-ţi zic mi-am găsit scopul în viaţă. Militez pentru protejarea viţei de vie a florilor de colţ a urşilor grizly n-ar conta. Odată ce ţi-ai găsit scopul nu mai exişti.

Eu nu sunt mesia. Sunt un om fără piele oamenii se adună în jurul meu ca studenţii la medicină care studiază funcţiile vitale. Numai pulsaţii. De la mine să n-aştepţi mai mult.

sâmbătă, ianuarie 05, 2008

matchu pitchu


Fiecare poveste începe cu tatăl nostru. Care e în cer. Adică pe rîndul trei a doua cruce.

*

Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în pod. Mai întîi era scara cu picioare subţiri ca picioarele cailor de curse. Apoi la intrare cuibul de viespi. Le vedeam corpurile lor hidoase şi începeam să tremur. Apoi bunicul le-a afumat cu bălegar uscat şi frica mea a dispărut. De-atunci alung frica cu bălegar uscat.

Din loc în loc oale în care curgea apa de ploaie prin spărturile de la acoperiş. Apoi floare de tei la uscat şi pere puse la copt în fîn. Pe undeva nişte icoane vechi. Era foarte cald. În unele zile aliniam icoanele şi exersam pentru vremea cînd o să mă fac preot. Îmi plăcea să caut comori de cele mai multi ori prin gunoaie. Găseam frînturi de jucării le puneam în fîn îmi spuneam că dacă perele se coc în fîn şi jucăriile îşi găsesc părţile care le lipsesc ori le apar altele noi.

Cînd am înjurat prima dată am dormit pe atelierul fierăriei de frică. Mi-am imaginat tot felul de diavoli care erau trimişi să mă ia. N-a venit niciun diavol doar bunicul m-a alergat jumate de sat.

*

Creierul meu e un pod. Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în el. Mai întîi erau visele cu picioare subţiri ca picioarele cailor de cursă. Apoi la intrare cuibul de ură. Vedeam corpul ei hidos şi începeam să tremur. Apoi am afumat-o cu bălegar uscat şi frica a dispărut.

Din cînd în cînd iubeam echipa de fotbal a unui oraş doar pentru că iubita mea stătea acolo. Apoi aliniam imagini pentru vremea cînd ne întîlnim. Ştiu că stai la etajul I pe partea dreaptă. Cel mai mult îmi plăcea să inventez apartamentul tău camera mamei tale a ta bucătăria balconul. Camera mamei tale de exemplu avea perdele brodate şi draperie grea violet era spaţioasă ca un supermaket. În camera ta erau multe rafturi şosete de lînă şi pixuri

*

Nu ştiu nici acum de ce am spart grădiniţa de peste drum. Am vrut cred să fur un şarpe de ăla cu articulaţii care părea real şi să sperii copiii. A venit poliţia eu am luat o bucată de brînză şuba bunicului şi am fugit peste gard în grădina vecinului. Poveştile nu se schimbă niciodată.

Cătălina m-a plăcut la început. Nu puteam să ies duminica în drum să cumpăr îngheţată de
la Bulbuc pentru că striga în gura mare după mine. O pîndeam după gard şi plănuiam să mă răzbun.
Într-o zi am prins-o în biserică şi i-am dat doi pumni în spate.

*

Îmi închipui oraşul tău ca pe un tărîm cu oameni buni şi elfi. Nu ştiu de ce. Ţi-am spus că prefer să rămîn naiv şi să cred în oameni poate de aceea cînd deschid ochii cînd îi închid cînd mă uit la tine cînd te fixez ai senzaţia de bunătate. În oraşele mici drumurile sunt drepte o scoţi tot timpul la capăt chiar dacă n-ai fost niciodată acolo. În oraşele mari ca să ajungi undeva îţi trebuie o mulţime de mijloace de transport devii nesigur pentru că nu simţi pămîntul sub picioare ca să ştii unde mergi.

*

Să nu mă întrebi niciodată ce-aş face cînd mă întristează oamenii.
În visele mele îi pun să se întindă pe burtă îi pun să muşte trotuarul apoi îi lovesc în moalele capului.

*

Mi-am dorit mult să fiu scafandru. Să curăţ fundul Siretului de toate răgăliile în care se agăţau copii vara şi se înecau. Eu spuneam că se duc în ţara lui Oz.

*

Dacă vrei să vorbim despre mine nu sunt multe de spus.
Eu sunt Gollum. Piticania aia hidoasă care rîvneşte la ceea ce au alţii.