sâmbătă, august 19, 2017

insert an emoji 2



cel mai mult îmi place să-mi închipui
că sunt dumnezeu
merg noaptea pe stradă
în urma mea un neon se stinge
ridic umbra ca pe un deget –așa cum ridică sfinții
arărătoru-n icoane-
spun: să se facă lumină
următorul neon se aprinde
sub pămînt mulțimea de cîrtițe cafenii
mi se închină
n-a aflat încă de iluminatul stradal cu
temporizare

alteori îmi închipui că sunt un front
atmosferic cu descărcare la sol
poate așa voi fi sigur că știu încotro mă îndrept
chiar dacă nu știu să mă opresc
să se emită avertizare nowcasting
clopotele acționate mecanic să bată
ca inima unui parior la ultima cursă pe grand național
să smulg copacii din rădăcini
să mistui saivane
să las un semn oricît de mic
al trecerii mele prin lume

n-ar strica nici să fiu
un tren de noapte în care
oamenii urcă străini apoi coboară
spunîndu-și pe nume
cînd noaptea ascunde urîțenia lumii
oamenii se descoperă unii pe alții
ca pe flota pierdută a lui columb




insert an emoji



la început aș intra în tine stîngaci
ca un copil care se joacă pentru prima dată kendama
după ce ne-am obișnui unul într-altul sunt sigur
că n-aș mai uita trupul tău niciodată
așa cum nu uiți niciodată după ce-ai învățar
mersul pe bicicletă

să presupunem că ai avea două pistoale
și le-ai pune la tîmple exact în același loc
dacă ai apăsa pe trăgaci oare gloanțele
s-ar îmbrățișa în creierul tău
ca-ntr-un film cu nargis și raj kapoor?

am purtat atîtea discuții imaginare cu tine
încît mi-e teamă că
sătul să tot cad în ridicol
dumnezeu ori altă forță supremă
o să-mi ia o bucată din țeastă
și-o să te aducă la viață


vineri, august 18, 2017

plante rătăcitoare



suntem plante rătăcitoare pe amazon îți spuneam
zîmbeai și cu tine zîmbeau tatuajele de pe coapsă
îmi plăcea să cred că ai un soare aztec
la care m-aș fi închinat fără condiții
ori o coroană din frunze de coca pe care-aș fi mestecat-o
pînă cînd toată viața mi-ar fi fost transă
prevestitoare de bine

un singur lucru ai avea de făcut
să vindeci micile mele obsesii:
să mă liniștești
cînd merg dimineața pe stradă
de după gard un cîine începe să latre brusc agresiv
brusc inima mea o ia razna
se dă cu capul de toate piepturile
-biet castor prins în capcană de lemn-
puținii oameni care mă văd încep să rîdă
mi se face rușine sîngele mi se urcă în cap
și-mi vine să le cos buzele cu pînză
de păianjeni domestici

ori să mă oprești cînd la semafor
mă întreb dacă pînă la următoarea mașină
am timp să trec pe roșu mă rog să nu-mi ia vîntul
șapca din cap
trag ar în piept traversez în fugă
la mijlocul drumului vîntul îmi smulge șapca din cap
și-o poartă pînă la următoare mașină

pentru tine nu pot altceva decît să inventez personaje
acum e vremea lui crețu un fost jurnalist
care-și calcă-n picioare mîndria cu ură
cum intră un daesh cu suv-ul în turiști pe london bridge
își tuflește pe cap o panameză roasă de șoareci
să nu-l recunoască lumea
se crede sauron vrăjitorul
noaptea iese-n oraș scormonește prin tomberoane
cum scormonește chirurgul prin măruntaie
după apendicul inflamat

într-un final norocul dă peste el
vede un om al străzii dormind pe o bancă
sub el două bancnote de-un leu
pline de urină și rouă
îmghite reflexul de vomă cum curva înghite
sperma unui tirist
înhață banii și fuge
noaptea asta chiar a fost
o zi bună

bărbatul care nu știe să spună povești
nu primește femeie
mi-ai spune că poveștile nu țin de foame
nu țin de foame dar ne țin în viață
pentru că viețile noastre sunt o conversație
care începe aprins și se întinde în noapte
pe măsură ce se face ziuă scade treptat
iar cînd nu mai avem ce să ne spunem
plecăm toți
la gropile noastre




miercuri, iulie 12, 2017

o gorilă intră într-un bar


mi-am început ziua cu tine
ca un școlar ce-și împarte pachețelul
cu un coleg mai puțin norocos
cei mai mulți au uitat să împartă
cei mai mulți vor să trăiască veșnic
mănîncă bio
fac tratamente bio
în general trăiesc bio
își scot din orbite ochii și pun în loc panouri solare
să țină minte mai multe chipuri
pentru vremea cînd nu vor mai avea oameni
în garsoniere se încălzesc la calorifere de fontă
prin care curge sînge termal
lumea întreagă e un rezervor gratuit uriaș
de sînge fierbinte
nu voi înțelege niciodată obsesia lor
dacă ar fi după mine
restul vieții pe care o mai am de trăit
aș da-o celor ce nu mai au timp
ori celor ce știu să-l folosească cu cap

mai în glumă ori serios
îți scriu din cazanul cu smoală numărul 2
așa cum e alintat pămîntul aici
n-am știut că și-n iad trebuie să faci penitență
ca să intri în el
mi se spune ai greșit
cu gîndul cu cuvîntul cu fapta și omisiunea
acum plătesc
mai ales pentru gîndul
sau pentru cele o mie de feluri în care-am gîndit
să-mi îngrop limba în coapsele tale

poate că asta ne desparte pe noi
dragostea mea e mai fierbinte ca iadul
dragostea ta e curată ca sunetul unui clopot mecanic
pe care îl activezi grăbită
să alungi norii de grindină
ori să chemi lumea la mort(de fiecare dată
ți se mai iartă ceva)

asta și o gorilă care intră într-un bar
tu ai zis că cere un whiskey
eu aș fi zis că cere un om să vadă dacă
s-a meritat evoluția

tristețea brutarului de azime



te simt în inimă
cum simte femeia în pîntec
loviturile fătului
dacă lovește puternic ea știe că e băiat
dacă lovești puternic eu știu că ești departe

dimineața
cînd cerul e o pădure tropicală
și lumina un șarpe constrictor
trec pe lîngă blocul tău îți văd în parcare mașina
cu numere de înmatriculare indescifrabile ca un vulcan finlandez
mă simt răzbunat pe coanele preotese cu obsesii
pe numere care trebuie neapărat să aibă ceva divin
har zeu ama sau aba
îmi închipui că dormi și-atunci
începem discuții imaginare

îți spun că aș vrea să împart lumea cu tine
(oricum asta fac de cînd îți scriu nu că ar conta cum
important e că așa te simt aproape)
tu îmi răspunzi că lumea mea e prea mică
eu îl imit pe jack sparrow îți răspund înapoi
lumea mea e la fel ca a altora
doar că are mai puțini oameni în ea
iartă-mă că nu te pot iubi creștinește
așa cum ne învață duminica preotul
într-o familie bună seara
soții se roagă-mpreună îngenunchiați lîngă pat
sincer îți spun
dacă am sta în genunchi lîngă pat
și mi-ar aluneca ochii pe spatele tău arcuit
cred că și dumnezeu ar fi de acord
să fac din vertebrele tale rozariu
să frămînt între buze bobițele de sudoare
pînă cînd pielea ta s-ar preface în cîmp de cătușnică
și ți-ai vedea toată viața în lichid seminal

sau
cum s-au apucat elvețienii să modifice tatăl nostru
aș încurca și eu rugăciunea serenități:
doamne dă-mi puterea să accept că ești reală
curajul de a te lăsa să exiști
și înțelepciunea de a face diferența între cele două

ți-aș mai povesti despre un fost angajat la chimie
care o dată pe săptămînă își ia fetița de mînă
și bate toate casele de pariuri să strîngă chiștoace
dacă fetița întreabă ce sunt el îi răspunde
un fel de ființe vii pe care le strîngi cu măsură
altfel nu mai cresc deloc dacă le strîngi pe toate

un avion galben trece razant peste blocuri
ca palma mamei peste creștetul unui copil
te trezești speriată te liniștesc
primăria face aerodezinsecție
faci ochii mari: aero ce?
îți explic în glumă că primăria parașutează
soldați de elită și microscopici care să lupte
cu o armată secretă și microscopică de gîndaci

ca să-mi înec amarul realității
îl întreb pe fabio iosefinul dacă nu știe
o cale rapidă de-a uita cine sunt
de-a o lua de la capăt într-un loc unde
nimeni nu cunoaște pe nimeni
poate să plec în africa voluntar să scriu o carte
și să donez încasările copiilor din djebonoua
ca să mă învelesc intru în polemici cu vaticanul
nu înțeleg de ce trupul domnului nu e valid
dacă-i făcut din azimă fără gluten
dar e acceptat trupul domnului făcut
din azimă cu organisme modificate genetic

să recunoaștem:
pînă la urmă toți ne ascundem de viețile noastre în viețile altora
de parcă am aștepta să treacă o ploaie torențială
apoi ne mirăm că n-am lăsat nicio urmă
așa cum a zvîntat soarele
orice urmă de ploaie