marți, decembrie 15, 2015

sîngele dulce al dimineții



aerul înghețat rîcîie pieptul
de parcă ai răzui pielea moartă de pe călcîie
cu o piatră ponce

pe holul îngust cu scaune scrijelite
și postere comuniste în care inimi cu două picioare
merg săltăreț
așteptăm să dăm sînge

de la unii la alții
de la unii într-alții
trec botoșeii de unică folosință
și halate din vată de zahăr
doare? întreabă-un bărbat cu ochii sticloși
ca ferestrele clădirii google din londra

în jurul lui pute a rom și roșcoave
a tată care și-a luat inima-n dinți și a spus fiule
am păcătuit împotriva ta și a cerului
iar fiul-a răspuns tăiați vițelul cel gras
și dați-i carne de cîte bonuri de masă-a primit
la donarea de sînge

strîng pumnul din patru în patru secunde
de parcă aș căuta cu jabul bărbia lui dumnezeu
îmi umezesc buzele ca un copil
mă gîndesc la sîngele meu
ca la siropul de coacăze

stairway to heaven



am ajuns la concluzia
că raiul e o stare de uitare continuă
și că singurul lucru de care ne aducem aminte
-cum am ajuns acolo-
e doar pentru a începe o conversație
cu alții ca noi:

salut
tu cum ai ajuns aici?
păi am căzut de pe schelă în timp ce renovam
o secție de oncologie
dar tu?
duceam cu mașina pachete pentru sărmani
mi-a sunat telefonul și-am intrat pe contrasens…

știi cumva există pe-aici vreun magazin
unde se vinde pîine fără gluten? nu de alta
dar i-am promis soției…
habar n-am acu am picat și eu
mă întreb dacă aici sunt cutii poștale unde
să redirecționez corespondența din timpul vieții
nu de alta dar n-aș vrea ca pe pămînt cutia poștală să dea
pe dinafară cu notificări de conversie a creditului din franci elevețieni
în altă monedă
iar vecinii să spună că nu sunt un bun locatar

…poate ieșim diseară la un pahar de bere
prespun că aici au numai light și se-ascultă doar
jimmy page chitară solo
ai grijă doar
că noaptea îngerii mișună pe nori
mai ceva ca niște gîndaci de bucătărie

ok atunci pe diseară
mă bucur că te-am uitat
și eu la fel

sâmbătă, decembrie 05, 2015

urma unui joben cu urme de oameni



dacă ai noroc
pe la cinci orașul se golește de oameni
ca o carcasă de vită din care se scurge grăsimea
atunci poți privi în voie săracii orașului
cum scurmă după țigări
zîmbești cînd îi vezi cum se-apleacă
mimînd un șiret desfăcut
o durere de tibie
și-nhață chiștocul cu mîna transformată
în gheară de necrofag
aproape le simți disperarea
cînd își dau seama că slimul fumat pe jumătate
e un băț de chibrit
și blesteamă lumina vîscoasă ca pasta de dinți
că n-a fost mai bogată decît întunericul
te-așezi lîngă un stîlp și zîmbești
mai mult ca să vezi dacă și umbra-ți zîmbește-napoi
ai vrea să urli
mai mult ca să vezi dacă urletul
nu e cumva un sonar care se lovește de alte trupuri
ca de o haită de submarine naziste

îți spui că tăcerea e un ferăstrău cu dinți de carbon
care trece prin orice stern
ca focul prin ceară
te pregătești de-o călătorie imaginară
cumperi imaginar un bilet numai dus
pe un șantier din sheffield sau iverness
te gîndești la ce lași în urmă
ridici din umeri indiferent
tu însuți ești urma
tatălui mamei a celor ce-au fost înaintea lor
ba chiar poate a lui isus nou-născutul
te-ntrebi care e cel mai rău lucru ce ți s-ar putea întîmpla
înafară să mori din greșeală
cel mai rău lucru e să nu ai lucruri rele care să ți se întîmple
deschizi șifonierul și fluieri a pagubă
dacă e adevărat că haina face pe om
atunci nu ești decît fetrul unui joben
pe care-l aruncă plictisit de magie
cel a cărui urmă vei fi



joi, decembrie 03, 2015

încurcă lume



Vă rog să mă ajutați să învăț
Ce trebuie făcut mai întîi cînd se moare
De cînd mă știu am fost un încurcă - lume
Și n-aș vrea ca în momente solemne
Să-ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
Lumea de dincolo e un fel de șaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
Se-agață de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gîlmă de aur

Așadar vă rog să îmi spuneți
Ce trebuie făcut mai întîi cînd se moare
De cînd mă știu am furat vreo șapte mirese
Fugeam cu ele în brațe în timp ce alții
Se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
N-aș vrea să vă pomeniți că fug cu mortul în brațe
În timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
Apă vie sau crismă

Ce trebuie făcut mai întîi cînd se moare
Să plîng să chem preotul ori medicul de familie
Cum să aleg locul unde să sape
Printre străini la oraș ori printre rude la țară
Nu vreau să supăr pe nimeni
Dacă plîng mai întîi
Preotul vine și spune nu-i timp de pierdut
Acum e-n locul acela cu pășuni verzi și ape line
Mă năpădește invidia ca sorgul bucata de pămînt îngrădită
Cu îngeri de silicon și poze fixate cu cea mai bună amorsă
De chem preotul mai întîi
Medicul de familie începe să bombăne că nu-l plătește nimeni
Pentru ore suplimentare
Că programul informatic nu recunoaște codul numeric
De chem medicul de familie groparii se-mbată
Și lasă pămîntul căscat ca o gură de care
Apropii oglinda să vezi dacă se aburește

Veți spune că sunt egoist că și cei cei trăiesc au nevoie
De cineva care să se gîndească la ei
Dar dacă aici m-aș ruga pentru un viu
Dincolo un mort rămîne fără-ndurare