uneori
cînd sunt la
pămînt
mă gîndesc
la viața mea ca la rupia dată brahmanului
să mă înmormînteze
alteori
cînd sunt
fericit
viața mea
îmi pare o vacă de coada căreia
se-agață
suflete să treacă un fluviu de foc
oricum aș fi
visul meu
preferat cu ochii deschiși
e că dau
ortul popii subit
spînzurat de
soare ca de o lustră
ori călcat
de charon cînd trece cu interregio
și asta
se-întîmplă într-o zi memorabilă
de anul nou
ori la ziua mea de naștere
apoi minune:
komartin și vlasie
se bat să-mi
editeze opera magna
cititorii
citesc cu alți ochi tot ce am scris
femeile
ridică din umeri poezia nu ține de foame
eu caut
chiștoace pe la porțile cerului
și fac pe
prostul că nu înțeleg
de ce cît
timp ești în viață
nimeni nu
are habar că exiști
iar cînd nu
mai ești
tot ce-ai
scris capătă o așa importanță
de parcă
moartea e juriul care te premiază
pentru debut