vineri, ianuarie 28, 2011

blossom blues


astăzi am să vorbesc despre mine
ca despre cineva care a existat demult
un mic adult pe care pînă şi fiscul l-a uitat
s-au împlinit doişpe ani de cînd stăteam în fruntea unui convoi
ţineam în mînă o cruce de fier
în viscolul de-afară pielea de pe degete mi se lipise
de picioarele cristului
era atît de frig că nici praznicul nu s-a mai ţinut
lumea pleca acasă cu sarmalele îngheţate în pungă
bărbaţii dădeau pe gît ţuica fiartă
îşi ştergeau gura cu mîneca de parcă ar fi vrut să şteargă
tot ce puteai să însemni
n-am înţeles atunci dacă îi plîngem pe cei care pleacă
sau pe cei ce rămîn

pe unii dumnezeu i-a făcut pentru lucruri măreţe
pe alţii i-a făcut doar pentru vremurile cînd nlisesc cei dintîi
singurul dar cu care am fost înzestrat e să stau noaptea pe balcon
să-mi aleg o stea
să închid ochii şi
să-mi doresc
să-mi doresc
înainte de asta mă întreb dacă dorinţele se împlinesc şi cu ochii deschişi
sau dacă stelele împlinesc dorinţele fumătorilor
îmi doresc să dispar
ori să am un costum ignifug
cu un E mare în piept
să pot opri planetele cu o singură mînă
să dau timpul înapoi
sau pur şi simplu să fac pe cineva
să nu plece


astăzi mă amestec printre oameni
ca unul care a existat demult
nici măcar fiscul nu-mi mai cere
declaraţia de impozit
singurul gest de tandreţe permis
e să trag aer în piept
şi să-l ţin cît mai mult
ca o îmbrăţişare

miercuri, ianuarie 26, 2011

empty reply 3

uneori îmi vine să mă ascund la capătul lumii
să mă întorc doar dacă oamenii au nevoie de mine
ei îmi dau de ştire despre lucrul acesta
cu semnale luminoase proiectate pe cer
în gotham city neoanele se aprind doar dacă
cineva trece pe stradă
nu se fac paşi aiurea
nu se iroseşte lumina

noaptea îmi potrivesc respiraţia
după bătăile inimii
un spărgător care încearcă
să ghicească cifrul unui seif
uneori îmi iese alteori nu
nu mă mai rog pentru că
nu mai ştiu ce să cer
îmi protejez patul gol
ca un grifon împietrit
pe zidul unei cetăţi

în lipsa ta
sînt cavalerul tristei figuri
şi al mesei rotunde
o pasăre uriaşă îmi ciuguleşte ficatul
ochii îmi ies din orbite ca nişte fregate
în căutare de indii

e tot mai greu să mă întorc acasă
copacul din stînga îmi spune ironic
oare nu eşti tu acela?
mîntuieşte-te pe tine însuţi apoi pe noi
asfaltul îl ceartă
nu te temi tu care eşti în aceeaşi osîndă
acesta însă n-a făcut nici un rău
l-aş lua cu mine în rai
de ce să mint
toţi cei care-au plecat
mi-au spus eşti un om bun
dar eu nu vreau să fiu un om bun
dacă asta înseamnă
că vor pleca toţi

dacă mi-ar fi viaţa un teatru de umbre
probabil aş fi un foc ce proiectează marionete
pe o perdea de mătase

marți, ianuarie 25, 2011

empty reply


în fiecare dimineaţă
senzaţia că am adormit în tren şi am ratat destinaţia
ore compartimente fără nici un semnal de alarmă
mi-e prea frică să sar din mers
ajung într-un oraş necunoscut
nu am nici un ban
telefoane cu taxă inversă nu mai există
chircit sub un cer de oţel
încerc să găsesc soluţii
dar nu e nimeni să mă protejeze

atunci îmi număr zilele norocoase
ruşinat îmi dau seama că n-am cu ce să plătesc
nici măcar un sfert de vin
astăzi electromotorul a funcţionat
maşina a pornit fără probleme
am ajuns la timp la şedinţa consiliului judeţean
mi-am făcut cruce cu limba gardianul s-a făcut că nu vede
legitimaţia mea expirată
mi-a dat de înţeles
că mai am timp
să îndrept
cîteva lucruri


la rubrica diverse o interpelare
despre incompatibilitatea unor consilieri
mă înfăşor mai bine în scalp
ca-ntr-un palton prada
mă gîndesc la vînzătorii de lapte din gang
stau în ger şi aşteaptă clienţii
aşa îşi duc viaţa de pe-o zi pe alta
i-am îndrăgit pe undeva sîntem la fel
şi eu stau în ger
aştept trupul unei femei
să-mi ducă viaţa de pe-o zi pe alta

sâmbătă, ianuarie 22, 2011

augmentin 500 mg


se făcea că eram cu frate-miu în grădină la ţară
încercam să înviem o fîntînă
fîntîna în care bunicul mă căuta cu o cange
crezînd ca primul născut băiat se înecase
sub pămînt am dat de o grotă cu un izvor
pînă am terminat noi de tencuit
casa bunicului se uscase
de parcă cineva ar fi supt tot aerul
cu un pai

noaptea
bătrînul de la etajul doi începe să urle
dumnezeul dumnezeului dumnezeului mă-tii
ameninţă că lasă aragazul deschis
şi aruncă blocul în aer
eu stau de veghe cu rîndul la căpătîiul mamei
mai întîi mîinile
mîinilor le spun să trezească picioarele  la ora 3
urmează ochii limba şi tot aşa
augmentin 500 mg o capsulă la 12 ore
de parcă ai trimite în cosmos capsule cu mărturii
despre cei ce au fost
o văd cum se face mică mai mică mai mică
mămică ridică-ţi puţin capul
un tort de nuntă din care bucătăresele fură la gramaj
ori un basm
din acela în care te faci tot mai mic
ca să afli tot ce se petrece în oameni

dar nu e un basm şi mă cuprinde ura
dacă m-aş mai naşte odată
aş fi peter o'toole
cunoscuţii m-ar striga el aurens
aşa avea timp să-mi aleg numele
tribul
să mor decent într-un accident de motocicletă
ori ca un mamut care nu mai ţine pasul cu turma
îşi ridică trompa în semn de adio
şi se scufundă
în turbărie

vineri, ianuarie 21, 2011

there are no new messages in your inbox


astăzi am să-ţi vorbesc simplu
despre cel pe care seara
tăcerea îl duce acasă în lesă
în timpul zilei are la degetul mic
preşedinţi de agenţii şi directori
de direcţii deconcentrate
(el nu are timp să se gîndească la direcţia lui)
recuperează bani de la oameni politici
pentru pagini publicitare neachitate
doar întunericul îl îmblînzeşte
îşi pleacă uşor grumazul amuşină
se întîlneşte cu paşii făcuţi dimineaţă
dacă vede copaci
imaginar işi face nevoile
la fel de imaginar dă din picioare
să-şi acopere murdăria

salută farurile unor maşini
le dă nume
se duce la marisa non-stop
cumpără un litru de borş şi nişte ulei
fluieră a mirare cînd vede cu cît s-a scumpit uleiul
se laudă tuturor că are o iubită în londra
adoarme cu televizorul deschis
uneori visează că merge la un dineu
cu meniuri sofisticate
calamar pané copănele de pui cu susan
înghite în sec
are cîteva reguli peste care nu trece
(altfel i s-ar duce viaţa de rîpă)
el nu mănîncă
ceea ce nu cunoaşte

joi, ianuarie 20, 2011

california


singurul lucru care contează
dimineaţa
mă uit la geanta mea de reporter
în care-mi păstram agendele
s-a descusut o vreme o ţineam laolaltă cu nişte agrafe
în cele din urmă m-am despărţit de ea ca de colega din banca a treia
pe care am sărutat-o la balul de absolvire

acum geanta mea stă răsfirată pe bibliotecă
mă gîndeam că n-am avut timp să-i fac funeralii
dacă un fluture se îngroapă în cutii de chibrit
de ce n-ar putea şi genţile să fie conduse pe ultimul drum
creştineşte

cu un gest pacifist
îmi strecor buletinul într-o husă de telefon
cred că tărie în lucrul acesta
oriunde mă duc îmi iau identitatea cu mine
ştiu din experienţă
că poţi muri nenumit
iadul nu e pentru cei păcătoşi
aşa cum după o noapte urmează o zi
eu cred că după moarte urmează iertarea
iadul e pentru cei pe care nu-i revendică nimeni

seara îmi găsesc liniştea în lucruri simple
mîngîi pervazul pe degete urme de praf
ca nişte picături de apă după ce-ţi treci mîna
prin blana unui animal credincios
pariez la curse rupestre
desenez pe toţi pereţii mamifere ciudate
ele încep să alerge pe loc
pariez întotdeauna pe cel care are ultima şansă
simt adrenalina în creier
doar cei fără şansă îmi mai pot ridica pulsul
cîştigătorii nu mă mai emoţionează demult

plescăi din limbă a pagubă
cînd mamiferul ales a eşuat previzibil
din şifonier scot un umeraş mă închipui regele arthur
ating televizorul de două ori apoi solemn îi spun
rise sir galahad
mă apucă un rîs nebun
convulsiv

în cele din urmă
iau perna în braţe
şi îngenunchez în faţa cristului
ce anume ceri de la mine
eu spun botezul
ce nume i-ai dat pernei tale
dintr-o suflare răspund california

vineri, ianuarie 07, 2011