Va mai aduceti aminte? Cita vodka si cita dragoste si cite piederi?
sâmbătă, mai 23, 2009
marți, mai 12, 2009
night ride across the caucasus
singurul fel în care mă mai recunosc e capul sprijinit
de fereastra vagonului
bezna se lasă pe umărul meu ca o femeie proaspăt divorţată
stăm aşa îmbrăţişaţi
viaţa trece prin faţa ochilor ca o gară dezafectată
ori ca un marfar plin cu motorină
îţi spuneam că îmi plac femeile care dorm cu gura deschisă
doar aşa poţi înţelege cum se răspîndeşte viaţa în lume
şi cum uneori o ia razna
imaginează-ţi că dimineaţa în locul soarelui pe cer se rostogoleşte o inimă
nu-ţi promit nimic dacă rămîi lîngă mine
n-am să merg la muncă în amsterdam pentru că habar n-am cum se tencuieşte o casă
poate nu voi avea bani să-ţi iau un cadou
nu mă pricep să am grijă de mine
singurul lucru la care sînt bun
e să-ţi acopăr ochii cu palma şi să-ţi muşc sînii
te-am luat cu mine oriunde m-am dus
te-ai făcut comodă în spatele coastelor ca pe bancheta din spate
a unei maşini
pe drumuri europene de ţară forestiere
chiar şi atunci cînd vorbeam cu un medic nebun
care voia să inventeze hematiii sintetice care să propulseze maşinile
părul tau îmi intră în gură se face noapte
în locul inimii o altă inimă se rostogoleşte pe cer
singurul fel în care mă mai recunosc
e trupul tău în care mă scufund
ca un proaspăt creştin în apa iordanului
de fereastra vagonului
bezna se lasă pe umărul meu ca o femeie proaspăt divorţată
stăm aşa îmbrăţişaţi
viaţa trece prin faţa ochilor ca o gară dezafectată
ori ca un marfar plin cu motorină
îţi spuneam că îmi plac femeile care dorm cu gura deschisă
doar aşa poţi înţelege cum se răspîndeşte viaţa în lume
şi cum uneori o ia razna
imaginează-ţi că dimineaţa în locul soarelui pe cer se rostogoleşte o inimă
nu-ţi promit nimic dacă rămîi lîngă mine
n-am să merg la muncă în amsterdam pentru că habar n-am cum se tencuieşte o casă
poate nu voi avea bani să-ţi iau un cadou
nu mă pricep să am grijă de mine
singurul lucru la care sînt bun
e să-ţi acopăr ochii cu palma şi să-ţi muşc sînii
te-am luat cu mine oriunde m-am dus
te-ai făcut comodă în spatele coastelor ca pe bancheta din spate
a unei maşini
pe drumuri europene de ţară forestiere
chiar şi atunci cînd vorbeam cu un medic nebun
care voia să inventeze hematiii sintetice care să propulseze maşinile
părul tau îmi intră în gură se face noapte
în locul inimii o altă inimă se rostogoleşte pe cer
singurul fel în care mă mai recunosc
e trupul tău în care mă scufund
ca un proaspăt creştin în apa iordanului
sâmbătă, mai 09, 2009
joi, mai 07, 2009
aproape departe
noaptea îmi aud respiraţia ca un avion care se îndepărtează
gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine
trupul meu e un deşeu electronic uzat
ioana îmi povesteşte despre lumea ei cu rotile şi despre normalitate
îi spun că nu există normalitate doar paralizie de la coaste în jos
apoi mă gîndesc la tine
ca la un decor elegant pentru o dramă
sau ca la o cortină care se lasă după ce ultimul trup
părăseşte camera ta
de fapt ce distanţă poate să existe de la un trup la altul
poate o noapte în care stai lipită de pieptul meu
ca un sinucigaş cu urechea lipită de şină
eu îţi spuneam că viaţa e doar un joc departe-aproape uneori
ochii îţi mai joacă feste şi crezi că inima care bate s-a mutat la tine în casă
şi-ţi face cafeaua de fapt ticăitul constant e un ceas de duzină
care te-anunţă rutina fără oameni sîntem doar gesturi repetitive
facem dragoste sfîrşim într-o descărcare electrică
o ploaie de vară sau o defibrilare
gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine
trupul meu e un deşeu electronic uzat
ioana îmi povesteşte despre lumea ei cu rotile şi despre normalitate
îi spun că nu există normalitate doar paralizie de la coaste în jos
apoi mă gîndesc la tine
ca la un decor elegant pentru o dramă
sau ca la o cortină care se lasă după ce ultimul trup
părăseşte camera ta
de fapt ce distanţă poate să existe de la un trup la altul
poate o noapte în care stai lipită de pieptul meu
ca un sinucigaş cu urechea lipită de şină
eu îţi spuneam că viaţa e doar un joc departe-aproape uneori
ochii îţi mai joacă feste şi crezi că inima care bate s-a mutat la tine în casă
şi-ţi face cafeaua de fapt ticăitul constant e un ceas de duzină
care te-anunţă rutina fără oameni sîntem doar gesturi repetitive
facem dragoste sfîrşim într-o descărcare electrică
o ploaie de vară sau o defibrilare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)