vineri, martie 21, 2014

ayahuasca



uneori cînd fac duş şi închid ochii
văd cercuri albe
mă cuprinde o frică teribilă că s-ar putea întîmpla ceva rău
mi-e frică de moarte doar atît cît să-mi pară bine că încă trăiesc
mi-e frică mai mult că s-ar putea porni din senin un cutremur
ori că becul s-ar arde şi aburul apei o să mă electrocuteze
atunci mă gîndesc la ruşinea de a muri gol
e mai grea decît ruşinea de a te întîlni cu foşti colegi de liceu
care în general au făcut ceva cu viaţa lor şi au ce povesti
e mai grea decît ruşinea de a merge la medicul de familie pentru
o reţetă cretină iar ca să-i dovedeşti că exişti trebuie să prezinţi
ultimul talon de şomaj
această frică e mult mai grea pentru că îţi imaginezi că vei muri gol
iar cînd te vor găsi echipele de salvare vor face glume proaste
cum c-o ai mică ca şumudică
ori că tocmai tu cel care ai scris despre moarte n-ai putut să te salvezi
darămite să mai salvezi şi pe alţii

uneori mîna dreaptă mă doare atît de tare că-mi vine să spun
dumnezeu mă pedepseşte pentru orice masturbare
ori pentru că nu am făcut fapte bune
uneori nevoia de oameni mă consumă în aşa hal
de parcă aş fi un fumător care caută cu disperare ultimul fum din plămînii altuia
alteori urăsc aşa de mult oamenii că-mi vine să mă urc singur pe cruce
să-mi bat cuie în palme
să spun
basta
nu sunt groapa voastră comună în care să aruncaţi
tot ce-aţi pierdut fericiţi că n-a mai rămas nimeni
să vă recunoască

joi, martie 20, 2014

security blanket



în fiecare dimineaţă trezirea ca un test de paternitate
te uiţi în oglindă aşteptînd mereu să fii altul
buimac te loveşti de toate obiectele din jur îţi închipui că eşti
un lopătar stîngaci în anotimpul de rut
ai bea o cafea dar ţi-e ruşine să nu-ţi vadă alţii erecţia
în lipsa unor lucruri mai importante încerci să-ţi aduci aminte ce ai visat
azi noapte erai un jurnalist plin de datorii panicat ai cerut ajutor
unui preot el ţi-a răspuns că sunt prea mulţi orfani şi bătrîni care trebuie ajutaţi
de ciudă te-ai furişat în seminarul catolic şi-ai început să furi cărţi rare
te-a prins în flagrant şeful secţiei Chirurgie te-a dat pe mîna poliţiei
pentru că ai murdărit pereţii proaspăt văruiţi
nu înţelegeai care e legătura între chirurg şi seminarul catolic
în altă seară ai visat că împreună cu frate-tău
erai urmărit de un rechin prin tate museum
aţi luat metroul pînă la ţară v-aţi ascuns în casa care nu fusese încă luată de inundaţii
simţeai respiraţia grea a rechinului ţi-ai luat inima-n dinţi ca pe o sabie japoneză
ai aruncat în gura rechinului două batoane de dinamită
te-ai trezit brusc restul zilei te-ai întrebat cum naiba
ai făcut rost de dinamită în vis şi mai ales
de cînd rechinii respiră
ca oamenii

în fiecare dimineaţă aştepţi soarele ca pe o ecografie prea timpurie
să dovedească teoria frigului asexuat
e aşa o tăcere că-ţi vine să falsifici o legitimaţie a poliţiei române
să-ţi pui o vestă b.c.c.o şi cagulă pe faţă
să spargi timpanele şi să urli culcat
nu mişcă nimeni
superiorii te răsplătesc cu o diplomă te înaintează în grad
ai destructurat cu succes
un grup de sunete

cînd te saturi de toată această joacă din creierul tău
ca un copil ce bate mingea de unul singur
te pregăteşti pentru lucruri mai serioase
îţi spui că totul are un scop
sigur există un scop
nu ai găsit pînă acum sensul vieţii nici drumul pe care să mergi
dar se întîmplă să ai bani de o singură bere şi tocmai atunci
ţi se dă un talon promoţional şi mai cîştigi una
ridici ochii spre cer ai mulţumi dacă cineva e acolo
îţi scuturi capul poartă-te bărbăteşte
nu mulţumi niciodată
pentru ceea ce e firesc

uneori îţi doreşti să te fi născut hoţ de fier vechi
ai fi îmbrăcat hainele de duminică ai fi dat anunţ în ziare
lăsaţi şinele de cale cale ferată dezafectate să vină la mine
oho ce fericire ai fi scuipat în palme ai fi făcut tuturor
cîte un drum care să ducă spre cineva e mult mai simplu să ştii
încotro mergi
dacă totul pleacă din tine

obosit te aşezi pe marginea patului ca atunci cînd erai copil
şi cînd se întîmpla vreo înmormîntare voiai să prinzi loc pe marginea gropii
proaspăt săpate
să vezi dacă bulgării de pămînt au regrete atunci cînd cad
încerci să faci conversaţie cu un perete pe care l-ai botezat edmond dantes
îţi dai seama că nu e o ideea prea bună renunţi îţi ieşi din fire
cum naiba poate să spună că freddie e mai bun
ca bruce dickinson
deschizi televizorul absent liverpool a făcut un meci mare pe old trafford
îngrijorare printre creştini catedrala sfînta sofia din istanbul
s-ar putea transforma  în moschee
e timpul să te întrebi dacă şi tu eşti un bun creştin
e timpul să întrebi pe altul te-a durut vreodată ceva
în aşa hal încît ţi-a venit să rîzi ca nebunul
ca un bun creştin inventezi raiuri pentru cei care nu au unde să se ducă

îţi dai seama că insişti inutil să arăţi lumii ce se întîmplă în tine
cînd lumea e doar o conexiune online prin care cei ce luptă aici
dau semne de viaţă celor de dincolo
nesigur
te ascunzi în barba lui dumnezeu
ca un pui de elefant sub un rezervor de benzină
după ce braconierii i-au împuşcat mama




vineri, martie 14, 2014

chemical courage



de la o vreme nu mai înţelegi nimic
îţi spui că ori ai înnebunit tu şi-atunci aştepţi ca lumea să progreseze
ai citit undeva că progresul e înfăptuit de nebuni
ori eşti un om normal iar lumea e un puradel
care-şi arată fundul de fiecare dată cînd internaţionalul de ungheni
trece pe la marginea oraşului

ai început să mănînci gras în fiecare noapte înainte s-adormi
ştii că vei avea coşmaruri dar nu contează
oricum n-ai mai suporta să visezi doar tăcere
de frică ţi-ai făcut un prieten imaginar te întrebi
dacă la vîrsta asta e normal să ai prieteni imaginari
îţi spui că nu e o ruşine ai prieteni care au făcut în pat
pînă cînd auîmplinit şapte ani
ţi-ai botezat prietenul iniesta nici tu nu ştii de ce
spre ziuă cînd tragi ultimul fum pe balcon
îi spui prietene nimeni n-a cunoscut cu adevărat iadul
dacă nu a fumat o ţigară
pînă la degete

uneori ceva din trecut te loveşte în piept
te îngenunchiază ca un cerb încolţit de o pumă
un chip un moment o aromă
poarta unui aeroport unde împărţeai ţigări soldaţilor care făceau planton
o fabrică dezafectată de îngrăşăminte unde învăţai să săruţi
nepoata unui preot profesor de biblie
ziua în care l-ai dus pe sorin la groapă şi-ai băut pentru prima dată rachiu de prune
ziua în care te-ai despărţit de o femeie cu sînii mai reci ca viscolul din kamceatka
ceva din trecut de loveşte în piept te-ai pregătit pînă acum pentru momentul acesta
cînd umbli ca nebunul prin tine şi-ncerci să dai timpul înapoi
să faci alte alegeri
carnea începe să ardă îţi vine să-ţi jupuieşti pielea ca şi cum ai da jos un tapet învechit
să-ţi rupi coastele în mii de bucăţi să le usuci să le arunci la întîmplare
poate aşa vei ghici drumul
pe care  n-ai ştiut să-l urmezi niciodată

cînd totul se linişteşte îţi dai seama că nu ai nevoie de oameni
care să-ţi dea şuturi în cur să te motiveze
să aibă impresia că ţi-au făcut un bine şi astfel ţi-au fost aproape
mai aproape de tine e linia orizontului decît oamenii ăştia
tu ai nevoie de cineva care să-ţi demonstreze
că janis nu a murit înecată cu propria vomă
că liberalismul e mai potrivit decît doctrina social-democrată
că a fi se scrie cu doi de i numai atunci cînd altul se roagă de tine
să fii

stai izolat în propria ţeastă ca-ntr-un confesional
în care încerci să-ţi potriveşti vocea în aşa fel încît să nu te audă cei de afară
îţi faci o cruce cu ură şi-ncepi
de fiecare dată cînd nu m-ai lăsat să uit
şi mi-ai adus aminte ce am pierdut
am urlat îţi dau muie doamne cu toată sinceritatea
apoi am regretat
nu pentru că am greşit ci mai mult de frică să nu mă pedepseşti
şi să mă pui s-o iau
de la capăt










joi, martie 13, 2014

salvează-mă ca să te salvez



şi vine o zi în care toate se întorc împotriva ta
deşi niciodată nimic nu a fost al tău
cireşul din faţa balconului se întoarce cu spatele şi înfloreşte pe ascuns
ai vrea să asişti să asculţi primul ţipăt dar ţi se spune sec
bărbaţii nu au ce căuta într-o sală de naşteri pentru că nu fac faţă
patul îşi ia paraliticul în spinare şi umblă are bilet spre băile felix
sarea trupului tău n-a fost în stare să vindece
oglinda se întoarce cu spatele ca un martor ce părăseşte sala de judecată
într-un proces de fals privind identitatea
apa refuză să curgă de parcă ai fi un chip surogat
ce poartă cu el embrionul unui bărbat mai înţelegător
şi mai hotărît în alegeri

la rîndul tău te-ai săturat de toate
în întuneric stai ca într-un centru de corecţie cu regim semideschis
tăcerea e un deţinut cu experienţă care te învaţă metode noi de înşelăciune
undeva în depărtare freamătul unui tren ca ca o nesfîrşită convulsie a unei femei
pe care obişnuiai s-o pătrunzi
pe cerul lipsit de expresie un avion semnalizează intermitent ţi-ar plăcea să crezi
că e un antonov sau un semn de la dumnezeu
toate te-ndeamnă să-ţi iei tălpăşiţa
îţi sprijini capul de o fereastră imaginară
te întrebi încotro s-o apuci la ce te pricepi şi cine te mai angajează la vîrsta asta

ai pleca în suedia dar acolo oamenii sunt doar ajutoare sociale
şi oricum nu ştii limba
poate că în finlanda ai fi mai bine primit ei duc o politică serioasă
pentru sporirea artificială a populaţiei dar acolo se bea rachiu de cartofi
iar tu n-ai mai pus în gură alcool de două luni
în londra nu mai e loc pentru tine oricum nu înţelegeai nimic din engleza britanică
şi nici nu te pricepi la aplicaţii de orientare
în lipsă de cauze nobile te-ai face braconier în coasta de fildeş
ai vinde chinezilor cheratină de rinocer
sau pur şi simplu te-ai da de trei ori peste cap te-ai transforma
într-un elefant care-şi caută femela dominantă
ea moşteneşte tot ce trebuie să ştii despre viaţă


frigul te loveşte în moalele capului de parcă ai fi un iepure strivit
pe care un şofer grăbit îl loveşte cu piciorul să vadă dacă mai trăieşte
fără să ştii s-a făcut dimineaţă
fără să ştii în piept oamenii au o covrigărie care le ascunde ruşinea
ce-i cuprinde atunci cînd au terminat de spus ce aveau de spus
şi maţele încep să ghiorăie
ţi-ai dori să nu te mai doară atît mîna dreaptă pe care ţi-ai rupt-o cînd erai mic
să nu regreţi tot ce ai spus
dac-ai putea le-ai răspunde oamenilor cu aceeaşi monedă
nu-ţi pasă de ei atîta timp cît lor nu le pasă de tine
te întrebi ce folos ar avea să ieşi în oraş dacă nu schimbi nimic
aceleaşi vitrine cu rochii care îmbracă doar manechine
aceleaşi vitrine cu meniul zilei
aceleaşi clădiri care ameninţă că se aruncă în oameni
aceiaşi oameni care ameninţă că se aruncă în alţi oameni

discuţii interminabile despre contorizarea individuală a apei
despre numărul tot mai mare de furturi auto
despre executări silite şi taxa de cogenerare
ridici ochii spre cer şi nu vezi decît un birou de relaţii cu publicul
dacă ai noroc rugile tale vor primi răspuns în termenul legal de 30 de zile
dacă ai noroc vei primi în concesiune un panou publicitar pe care să scrii
cu majuscule AM TIMP FOLOSIŢI-MĂ
cînd mergi pe stradă îţi vine să urli că oamenii ocupă tot spaţiul
ei merg în zig-zag de parcă totul ar fi al lor
femeile sunt loiale doar dacă te întorci seara acelaşi
te-ai mulţumi chiar şi cu dragostea unui ladyboy thailandez
numai să te convingi că îngerul păzitor nu miroase
a spermă

numeri ţigările care ţi-au mai rămas ca pe nişte leucocite
îţi spui că mai bine te-ai muta la ţară unde a rămas o casă neterminată
nu ştii nimic despre construcţii mortare sau instalaţii electrice
nu ştii nici măcar să baţi un cui şi lucrul ăsta te bucură
n-aveai cum să fii tu vinovat de chinul răstignitului
te-ai muta la ţară ai dormi pe ciment îţi aduci aminte de bunică-ta care spunea
îmbucaţi cu mai multă pîine să vă ajungă
atunci cînd aveaţi carne la masă
din cînd în cînd nea omul mai trece prin faţa porţii
porţi discuţii normale cît mai e kilul de grîu
sau dacă dai pămînt în arendă
într-un final sătul de scripturi
îţi spui că oamenii se trag din somoni
toată viaţa e o migraţie şi după ce ne-am găsit locul
dacă avem noroc
ne mai rămîne timp pentru o fecundare