vineri, august 19, 2011

minunata calatorie a lui emil prin gara de nord

se făcea că tu erai Osa
şi eu îţi eram micul Matz
colindam lumea învăţîndu-i pe oameni
cum să-şi ţină aproapele aproape
apoi am plecat să fac dragoste cu o explozie
bună dimineaţa sînt în gara de nord
n-a trebuit să ne strigăm ca mama akka strigîndu-şi gîştele
n-a trebuit să vorbim la telefon ori
să ascultăm la vreun radio vremea probabilă
am venit unul către altul de parcă ne-am fi fost dintodeauna
ţi-am zis ce mică eşti
mi-ai răspuns nici tu nu eşti mai mare
aveam tren spre scarborough fair
mă duceam să le cînt
şi să vînd licori de dormit
vagonul mi se părea o groapă comună
în care toţi am ajuns acolo din războaie complet diferite
lumina difuză era şi psalm şi îmbălsămare
din cînd în cînd se auzea bere rece seminţe prieteni
controlorul spunea stingeţi vă rog ţigara
apoi mă composta pe frunte
probabil eram singurul născut fără stea norocoasă
mi se părea că totul se mişcă în afară de mine
am închis ochii
m-am crezut năpîrstoc
dar nu era nici un martin gîscanul să mă ducă acasă
eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă

joi, august 11, 2011

fight for me


între mine și bătrînul care culege chiștoacele din fața redacției
nu e nici o diferență
și eu adun resturi de oameni
m-am născut în ziua judecății de apoi
sînt frate cu nepăsarea
și distanța

cînd mă vezi căzut
luptă dracului pentru mine
îți voi da totul înapoi
cînd mă vezi în genunchi spune o rugăciune pentru mine
pentru că pînă și dumnezeu și-a smuls o coastă să-mi facă mie o femeie
doar să nu-l mai bat la cap

plec și nu mă mai satur
de cuvîntul ăsta
nu mă așteaptă nimic
nu aștept nimic
luptă naibii pentru mine
e dreptul tău de a dansa
cu un demon
în devenire

miercuri, august 10, 2011

no new messages in your inbox


o dimineață cretină ca un cerșetor
care îți spală fără să vrei parbrizul
miroase a lenjerie de spital
plouă îndesat
de parcă cineva ar apăsa cu genunchii un ruccsac
să se închidă

oli îmi spune că în chaplam junction noaptea trecută
au dat foc magazinului din care mi-a luat frate-miu blugi
au jefuit restaurantele pakistanezilor
au dat foc autobuzelor
țeasta mea e londră în flăcări
nu pot să m-apropii de oameni

aș putea să-ți spun că astăzi sînt bacbac
bufonul preferat al sultanului
m-an înecat cu un urlet
toți se feresc de moartea mea
dar toți o revendică

mă trezesc într-o cameră și nu știu ce caut în ea
ca prin ceață îmi amintesc
obișnuiam într-o vreme să-mi duc viața acolo
acum mă întreb doar la ce-mi folosesc mîinile
dacă nu pot întoarce timpul

iat-mă așadar
nici măcar capătul lumii nu e așa gol ca mine
sînt sinbad marinarul
dar nici o pasăre rock împrejur
să mă salveze

marți, august 09, 2011

new blank document


pentru fiecare om care caută
există un om care așteaptă
cînd cel care caută renunță înseamnă că cineva
s-a săturat să aștepte
nu mi-a trebuit mult să învăț
nu am înțeles însă de ce fiecare lecție
are în sine durere
țin minte că pe vremuri habar n-aveam să dansez populară
ani de zile s-au chinuit să mă învețe
nici acum nu sînt mai breaz

nu am de gînd să spun ceva memorabil
lucrurile banale sînt cele mai adevărate
cum ar fi să ai pe cineva căruia să-i spui
te iubesc mai mult ca ieri dar mai puțin ca mîine
iar mîine să vorbești ciudat de parcă inima
ar fi un balon de heliu la o aniversare

în curînd o să plec
mă așteaptă un drum lung
dar nu-mi dau seama dacă nu cumva chiar eu sînt drumul
sau dacă în locul meu o distanță își ia rucsacul și dispare în primul tren
inima mea e un copil care se agață de fusta mamei în prima zi de școală
inima mea e un maidanez făcut terci pe șosea

aș putea să-ți vorbesc despre abandaon
el vine cînd nu te aștepți
altfel nu s-ar chema abandon
de vină e întotdeauna un zmeu de plastic
pe care ai crezut că poți să-l înalți dintr-un apartament
de la etajul șapte
iertarea nu vine niciodată cînd o ceri
doar cînd nu mai ai nevoie de ea

tot mai des sting lumina
și am impresia ca se sting oamenii
tot mai des îmi simt nopțile
ca pe niște camere frigorifice
în care stăm cuminți și-așteptăm
vreun aproape
să ne recunoască

duminică, august 07, 2011

text parțial lipsă


de mîine o să-mi deschid magazin de pompe funebre
în loc de sicrie o să vînd gări
celor veniți pentru ultimul drum o să le dau cîte un peron să și-l agațe la încheietură
ptiu drace să nu fie deochi
în loc de lumînări ochii mei la promoție

mai am o singură frică
sub duș cînd închid ochii
îmi imaginez că mă sfîșie tot soiul de monștri
panicat ochii deschid
mă orbește apa
bîjbîi după prosop
alunec pe gresie
și-n timp ce țeasta se lovește de cadă
mă întreb dacă moartea
are ochi de faianță

ca zdreanță

uneori mi-am simțit inima ca un cerc
pe care copiii îl plimbă pe uliță
azi mi-o simt ca un proiectil neexplodat dintr-un război oarecare
găsit din întîmplare(ce rimă ciudată e și întîmplarea asta)
de cineva care sapă grădina
sau aș putea spune că
dacă-ai întîlni
dacă ai zări
măicuță bătrînă cu brîul de lînă
tu să-i spui curat că m-am însurat
că m-am săturat
și-am închis prăvălia de vise
că la nunta mea a căzut o stea
ori s-a întîmplat ceva memorabil
sau mai bine nu
aș putea fi andrei
tu să-mi fii pistruiata
să-mi pui degetul mare în pumn și să mă cerți
că nu te-am ascultat niciodată

aș urla dar nu-mi folosește la nimic
dacă nu pot să țin oamenii lîngă mine
ei te sărută pe gură de parcă sărutul ar fi un cod de identificare
ei te iubesc doar pentru ca ei să nu aibă regrete
eu aș umbla gol pe străzi în genunchi
le-aș spune sînt peter pan
iubiți-mă doar pentru că
sînt sincer

de mîine o să-mi cos gura așa de bine
că lumea o să mă strige croitorașul cel viteaz
o să intru în pămînt cu atîta furie
de parcă te-aș fi pătruns
pentru prima orară