sâmbătă, februarie 18, 2012

house of setting sun

m-am trezit într-o dimineață și ți-am zis șșș
vreau să văd îngerul meu păzitor cum se spală pe dinți
cum își verifică permisul de conducere pașaportul
și în general tot ce i-ar folosi să mă ajute
am răsuflat ușurat eh mai am o zi
m-am așezat lîngă tine ți-am spus că renunț la tot
dă-l dracului loc de muncă dă-le dracu facturi
nu voiam decît să te simt caldă și în loc de cafea
părul tău să-mi închidă gura

începusem să vorbesc aiurea
mi-am lăsat tîmpla pe sînii tăi
ca înr-un joc de ruletă rusească
ori eu ori tu
trei guri de aer ca trei cartușe

schimbăm subiectul
îți spun că sînt un meteorolog egoist
care se trezește la fix la șase dimineața în aceeași zi
tu spui du-te și fă o faptă bună
draga mea eu nu cred în cîrtița phil
spune-mi mai bine
dacă afară va fi zăpadă nemaivăzută
eu cum o să te mai apăr de mîinile mele?

uneori noaptea cînd duc mîna la inimă
ești acolo
uneori noaptea îmi pierd mințile și mă cred jack frost
am un nas de cărbune și două mîini de paie
du-mă undeva unde să pot asculta house of setting sun
fără să fiu nevoit să fiu altceva
uneori noaptea cînd trupul tău
miroase ca-n covent garden a mere glazurate și-a sinucigași în metrou
îmi vine să scot inima din piept
să văd ce o doare cît e de mare
să-mi pun perciuni falși să o vînd unor evrei
ca pe cel mai mare safir
neșlefuit

sau dacă o mai ții minte pe viorica bucur
sînt motanul jaon tom îngerul meu păzitor e șoricelul robespierre
mewsette uneori ceea ce cauți e atît de aproape
încît îți dai seama că ești mult prea departe

pleacă- ți capul în pieptul meu
ascultă

cineva bate la ușă sau
cineva se pregătește să plece?

sâmbătă, februarie 11, 2012

să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele)


dacă aș fi avut vreodată posibilitatea să aleg
la naștere
atunci aș fi vrut să fiu
un drac
să bag oamenii în cazane cu furca

mă trezesc în mijlocul nopții ca în pîntecul unei vite
pe care bunică-miu o lovește în frunte cu barda
îmi vine să urlu
lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion
în care ai un catalog cu produse și punga în care vomiți
nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac
e ceva înăuntru ce mă ține în viață
nu-mi pot da seama dar simt cum mișună
de parcă s-ar fi terminat hrana într-o pădure
și cerbii ar fi apucat-o înspre oraș


radule
de cînd aștept cămașa promisă
ok ești în viena pariezi totul pe roșu
eu mă îmbrac în purpură și aștept
femeile să tragă la sorți să-mi dea să beau oțet
pe marginea bibliotecii un bilet de tren roman-vatra-dornei
maică-mea-mi spune că are nevoie de bani 200 de euro medicamente pe lună
eu îi spun că dacă e mai ieftin să mori atunci de ce n-o faci
dar vezi tu
moartea e un agent imobiliar sărăntoc
te sună și-ți zice că are client pentru ce ai tu de vîndut
într-un final lași din preț cu lehamite
că nici viața ta nu mai e ce a fost

victore
m-am speriat cînd am văzut timpul trecînd peste tine
parcă mai ieri mă așteptai în gara de nord
cu niște ochelari de parcă i-ai fi furat dintr-un bîlci de țară
mai lasă dracului politica și pe antonescu
adu-ți aminte de iarna bărbaților și pune-te dracului pe picioare
eu sînt același chiar dacă în loc de suflet
am o duzină de gropari
care așteaptă rachiul

my little bro
acum s-ar cuveni să-mi cer iertare
a fost o noapte în care am avut noroc de bulgari
apoi ți-am adus toate hainele înapoi urlînd în gura mare
că nu sînt ruda săracă(curios am scris inițial ruga sărată)
cînd știi că te-ai făcut vinovat de ceva e ca și cum ai umbla din poartă în poartă
cu fotografia unui copil în mînă să strîngi fonduri și toți te refuză
nici acum nu știu ce e mai greu de suportat
să recunoști că ai greșit
ori să fii iertat


ioana
n-ai idee de cîte ori m-am întrebat cum naiba o să afle lumea
de mine
dacă într-o zi am crăpat pur și simplu
atîtea parole atîtea pagini de net
dacă-i întîlni dacă-i zări măicuță bătrînă cu brîul de lînă
tu să-i spui curat
că m-am dus la sellgros și-am luat
masca lui darth vader apoi am plecat să-l caut pe taică-miu
i-am spus valeriu i.m you.re son
dar el a preferat să trăiască la țară
pensionat pe caz de boală

raluca
nu știu de ce mi-a venit să scriu tocmai ție
poate pentru că într-o vară am confundat vinul cu vișinata
și-am turnat în pahar în prostie
apoi a venit pastrama de căprioară
tocana de mistreț și țeapa pe care mi-am luat-o
cu tocana de berbec
să ții minte un aparat foto mai bun ca sufletul
nu s-a inventat pînă acum

remus
iconarule
de cîte ori am fost pe la tine am crezut că pot să-l sacrific pe iacob
lătra rita în poartă
de fiecare dată cînd am plecat îmi erau mîinile pline de maria și luca
de parcă aș fi avut o adunătură dreascuri
să fac focul în soba pe care o numim țeastă

emilian
tu știi cel mai bine cum e să-ți plîngi de milă
ca un pescar care s-a dus pe moldova fără garabeți
singurul lucru care te ține în viață e faptul că te ascunzi în ziua de mîine ca într-un container
să nu-mi spui după aia că nu ți-am spus
cu cît ai mai mulți lîngă tine
cu atît ți-e mai cald
chiar dacă mai pui cîte unul pe foc







vineri, februarie 10, 2012

intrarea dragonului


duminica nea ciobanu venea la grădinița din sat
într-o dacie galbenă
scotea din mașină un televizor și un videorecorder
aranja scaunele apoi lipea pe ușă
un afiș pe care scria de mînă
intrarea dragonului biletul trei lei

bunică-miu era ăl mai a dracu fierar
cînd nu făcea șarete în atelier
mă strecuram să nu mă vadă
voiam să fac steluțe de fier
visam că o să cresc și-o să mă fac ninja
după aia cineva mi-a spus că samuraii sînt mai buni
și-am vrut să-mi fac sabie
de atunci am topit atîtea vise
că pînă acum aș fi putut face o cale ferată
care duce fix pînă în cer

apoi am scos o teorie de care eram foarte mîndru
cum că alea șase zile în care s-a făcut lumea sînt de fapt șase ere
și fiecare eră are o religie
m-am lăsat și de teorii cînd inima mea a născut înainte termen
o frică perfectă
atunci am decis că trebuie să fiu
o umbră cît se poate de responsabilă

draga mea să nu rîzi dacă îți spun că și-acum mai cred
că dumnezeu e un samurai onorabil
la brîul său eu sînt daito
tu shoto

*

demult aveam obsesia creșterii
nu știam ce vreau să fiu ori ce voi face
mă puneam la perete trăgeam o linie deasupra creștetului
îmi măsuram înălțimea din două în două zile
muream de ciudă cînd bunică-mea vorbea cu nea omu
inevitabil discuțiile se terminau cu dumnezeu e mare
în gîndul meu uneori mă prefăceam indiferent
alteori îmi spuneam că o să-l măsor eu pe dumnezeu ăsta
doar n-o fi mai înalt ca old shutterhand

acum îmi vine să mă așez la perete
să mă rog de umbră să crească
să par mai mic și să cred că încă mai am de trăit
timpul e doar un coșar pe care unii îl mai invită la nuntă
să le poarte noroc
în rest nineni nu mai are nevoie de el
pentru că se arde din ce
în ce
mai rar

*

aș vinde kebab în trafalgar square
mi-aș îneca numele ca pe un pui de cățea
poate așa m-aș face din nou copil
să stau noaptea de pază în fața părului de la poartă
să nu arunce alții cu pietre
să-mi fure perele coapte
să aflu că în franța picioarele de broască sînt o delicatesă
și să merg la gîrlă cu undița să prind broaște
cu frunză de trifoi în cîrlig

n-ai mai rămas multe de spus
m-ai întrebat într-o zi n-am știut să-ți răpund cum iubesc
de la distanță par un convoi umanitar
dacă te-apropii sînt o mină de kimberlit
dezafectată

joi, februarie 02, 2012

mic tratat despre inimă


uneori îmi imaginez că inima e
un papagal vorbitor
captiv în grădina din leeds castle
colivia e unica formă de libertate
oamenii se apropie de ea îi spun hello
ea repetă hello
mulțumiți ei îi aruncă boabe de rouă
le ciugulește timid
se dă de trei ori peste cap
apoi se transformă în lună plină

alteori inima mea e un șofer de tir
care dă înapoi tahometrul
în speranța că va mai prinde o zi

cîndva am vrut să fiu scoică
și nu mă puteam hotărî
dacă inima e durerea sau lichidul din care ia ființă
o perlă
acum e doar o moașă care ajută umbrele
să nască la domiciliu