joi, martie 31, 2016

resgistru de inventar



cînd voi da ortu’ popii
o voi face cu simțul răspunderii
pe bază de semnătură și proces verbal
de predare-primire
n-aș vrea ca apoi(mă rog
 în viața de-apoi)
să mi se impute
ceva ce n-a fost al meu
să fiu nevoit să pun sufletul ipotecă
și să plătesc
pînă mă ia dracu’

așadar
primit una bucată trup standard
nici prea frumos nici prea urît
suficient de particular
cît să nu se confunde cu alții
cu funcții de bază și opționale
pe măsură ce cresc
în afară de cele pierdute pe căi naturale
-dinți fire de păr vedere de la distanță
uneori inima(ca o minge șutată în curtea vecinilor) -
toate-s la locul lor
bineînțeles cu uzura acceptată de toți
cînd cedezi dreptul de folosință

pentru că –evident – nu sunt de profesie medic
să am grijă de mine ca un profesionist
trupul meu a mai dat și rateuri –nimic important –
răceli banale
dureri de cap după beții cu prietenii beții de unul singur
beții de cuvinte
 amnezii retrograde după ce m-am izbit obsedant
de oameni ca de niște pereți de salon
dureri de spate după atîta dormit pe jos
încercînd să mă obișnuiesc
cu lipsa de viață
dureri de spate după atîta dormit cu capul în nori
repetînd rolul de sfînt ori de înger
în cazul în care s-ar ivi un post disponibil

primit una bucată inteligență(după cum se poate vedea
nu prea sclipitoare altfel aș fi avut pînă acum
un nobel un emmy ori măcar premiul publicului)
la pachet cu un suflet în care-ar încape
toți oamenii care au făcut ceva pentru mine
ca armata de crabi care l-a salvat pe jack sparrow
de la capătul lumii

cînd voi da ortu popii
o voi face cu simțul răspunderii
și pe bază de semnătură
de orinde-aș pleca îmi place să las
loc de bună ziua
știi vorba aia
deal cu deal se întîlnește
darămite om cu dumnezeu
și poate-o să-mi ceară
adeverință de practică
de la fosta mea viață



miercuri, martie 30, 2016

stațiunea de cercetare 2



totul devine din ce în ce mai ciudat:
sunt zile în care te întîlnești cu oameni despre care nu mai știai nimic
apoi îi visezi noaptea de parcă n-ar fi plecat niciodată
dimineața cînd faci ochi te trezești atît de singur
încît începi să te pipăi să vezi dacă exiști cu adevărat
încerci să fluieri a pagubă
dar pînă și sunetul se chircește-ntre buze
ca un vierme de mătase-n cocon
îți spui că ești mai singur ca o pușcă de asalt
în mîinile unui peshmerga ce vînează miliții islamice
imaginezi repede-n gînd coloanele editurii junimea
pe sub care colegii de facultate spuneau că nu e bine să treci
altfel vei pica toate examenele
treci pe sub ele
deschizi o umbrelă în casă
treci pe sub o scară
spargi o oglindă
poate va da norocul peste tine și vei avea ghinion
să-ți iasă în cale cel mai pisălog om din lume
care va ridica în slăvi melodia lui bitman și minculescu
deși tu știi că e o mizerie
va vorbi despre arafat scutiri de impozit gîlceava din usr
unirea urgentă a catolicilor cu ortodocșii pentru ca paștele
să nu mai cadă pe 1 mai cînd toată lumea se duce la vama veche
iar cînd obosește și te întreabă ce faci
tu să-i răspunzi că te simți ca dracu
că viața ta nu e viață
e o plantă monoică pe care niște cercetători țicniți
o încrucișează cu alte vieți
pînă o lasă fără canabinol

sâmbătă, martie 26, 2016

stațiunea de cercetare


în fiecare dimineață cînd se crapă de ziuă
mă trezesc hotărît să simt totul
orașul care icnește ca o motocicletă sovietică
abandonată pe volga
frigul cîrîitul cocoșilor lumina
ce dă în clocot ca un izvor termal
vuietul unui tren ca o turmă de orycși
care aleargă haotic

înainte de 7
la magazinul stațiunii de cercetare
e coadă pentru lapte și brînză
ca-n vremea marilor cincinale
barbați puțind a malizia și v33
femei-a lapte matern și usturoi
se strîng unii într-alții prin fulguiala de martie
ca pilitura de fier de magnet
își dau cu părerea cine-i mai bun procuror general
calculează punctul de pensie după viitoarele majorări
înjură masoneria și pe isărescu
înjură patroana care vine cu jumătate de oră întîrzieire
și-anunță că nu are brînză

de undeva răzbate brusc o aromă de gumă turbo
inima mea se face cît o libelulă gata de fecundare
îmi spun că dacă diavolul ar apărea chiar acum
mi-aș vinde sufletul și tot ce am scris de cînd sunt bărbat
numai să mă trezesc din nou copilul
care-l dă pe dasayev la schimb
pentru o surpriză cu lamborghini countach

dacă stai și te gîndești
la ceea ce ai fi putut face cu viața ta
la ceea ce ai fi putut să însemni
frica de moartea ar dispărea ca o iritație de la praf
n-ar mai conta cum te duci
doar doi asistați social băuți bine
ar arunca pămînt peste trupul tău
care se zbate reflex ca un piston și din care încă
mai iese fum
de parcă și-ar fi luat charon
o barcă nouă
cu aburi

miercuri, martie 23, 2016

dumnezeu nu știe ce pierde 2



de mai bine de zece ani  pe un perete din camera mea
am o icoană cu cristos răstignit
poate mă credeți nebun dar
înainte de sărbători cînd am vrut s-o curăț de praf
cristos a oftat și mi-a spus că ar vrea
să se mute pe un alt perete
de unde se vede mai bine noul sezon al lui bear grylls
de pe discovery
i-am explicat că bear nu-i favoritul meu
pentru că mi se pare prea teatral și prea regizat
cristos mi-a dat dreptate mi-a spus că se uită
doar pentru că bear aduce puțin
cu botezătorul ioan care mînca lăcuste și miere sălbatică
și pentru că se amuză tot timpul
de ceea ce e în stare omul să facă
pentru încă o zi pe pămîntul acesta
o zi care dacă n-ar fi dată de domnul
n-ar mai apuca-o
chiar dacă se hidratează corect și se-ndoapă cu proteine
oricum a concluzionat cristos
eu am stat în deșert 40 de zile și n-am fost nevoit
să mănînc tot felul de scîrboșenii

*


se făcea într-o zi că dumnezeu era beat ca oaia
crezuse și el ca toți oamenii
visul iudeo-american în care îți crești copilul pînă la 33
apoi îl trimiți în lume să se descurce
doar că al lui ajunsese pe cruce
stătea singur la doamna mariana în crîșmă
își spunea în barbă
deh fiu-miu de cînd îl știu a fost mai sociabil
pînă și răstignit și-a făcut un prieten
care să meargă cu dînsul în rai
se uita - unii ar spune în gol alții ar spune
la paharul ciobit ca o reclamă la budweiser light -
ar fi vorbit de unul singur dar se temea 
să nu-l cr
cu voce stinsă a întrebat
doamna mariana
dar unde-s toți?
i-a răspuns
doamne
de cînd cu legea asta anti-fumat
toți stau afară
ca pietrele
de pe mormîntul lui lazăr