sâmbătă, noiembrie 21, 2015

burn out

Uneori cerului i se face lehamite
De cîți oameni buni trebuie să primească
El nu are - ca adulții de-aici- psihologi care să-i spună
Cum se tratează sindromul burn out
De aia noaptea pîndește copiii care n-au învățat
Cum să facă nod la șireturi
Le fură și face din ele o funie
Dimineața-l găsești spînzurat de un turn de telecomunicații

Ai crede că la cîte lucruri bune a făcut cît a trăit
Ar merita să fie înmormîntat creștinește
Dar nu.
Cîțiva nori cîntă popește pe nas
și-l coboară rapid în pămînt
să nu prindă de veste
cei ce vor de pomană

vineri, noiembrie 20, 2015

un vis cu assante


se făcea că ne-am luat pe ascuns
tu divorțată eu bolnav de ficat
nu ne păsa de judecata lumii judecata de-apoi
ori judecata carteziană
locuiam într-o garsonieră cuminte
reparam garnituri de la robinetul ce ne chinuia noaptea
iarna venea preotul cu sfințitul
pe ușă lipea abțibilduri cu magii
dedesubt abuream cu respirația noastră
apoi scriam cu degetul
intrați
aici se trăiește


apoi se făcea că umblam pe magheru
ne cumpăram blugi evazați și tigri de jad
m-ai strîns de mînă nesigură
m-ai întrebat dacă vreodată te-aș lăsa singură
ca nefericitul assante
ți-am spus
mai întîi rîzînd-dragoste
eu sunt catolic convins și nu am alți dumnezei
în afară de tine
apoi serios- știu cel mai bine cum e
să ai timp pentru toți și toți
să nu aibă timp pentru nimeni

chasing dinosaurs

Aici s-a făcut atît de pustiu
Că pînă și dracului i-a fost frică să doarmă
Cu lumina stinsă și-a început să se roage în gînd
Fă Doamne mai repede ziuă sau
Ia-l de pe capul meu pe nebunul acesta
Pentru că în curînd
Toți vor dori să fie mai buni ca nu cumva să ajungă
Ca el


Între timp eu am așezat masa-n tăcere
Trebuia să-mi țină și de prînz și de cină
Capu-mi era plin de întrebi idioate:
De ce cîrnații populari se cheamă cîrnați populari
De ce în orbite am oameni în loc
De globi oculari


Am pus morții o babețică imaginară
Am lăsat viii pe dinafară și-am început cu o cruce mare:
Mulțumesc Doamne pentru aceste daruri pe care mi le-ai dat
Aproape poet
Aproape director
Aproape om
Aproape o casă
Aproape-o femeie
Atît de aproape de cei ce nu mai sunt că cei ce sunt
Au uitat că-s unul de-al lor


Aici s-a făcut atît de pustiu
Că pînă și lui Dumnezeu i-a fost frică să doarmă
Timid m-a trezit și mi-a zis
Îți dau de la mine un an
Numai aprinde naibii lumina

iapa lui voda



l-a găsit într-o zi omul de curte
chircit într-o parcare de tiruri
fugise de la nebuni în timp ce acasă
ai lui îndesau cu genunchii
banii din alocația de nebun
 într-o sacoșă de rafie

de-atunci a rămas pe la han
nu făcea rău nimănui
îngîna cerul e dorul meu
punea murături și crăpa lemne
visînd că sub topor crapă ai lui

*

cînd vînzările nu mergeau
nea Mihai se închidea în dacia lui carosată
plină cu pepeni
și citea istoria familiei Borgia
apoi povestea tuturor
cît de bine a dus-o în comunism
cum scotea alcool pe furiș din combinat
și-l dădea la schimb
pe-un futai sănătos ori pe cărți

uneori îi mai scăpa cîte-o lacrimă
dădea vina pe vînt și rîdea:
patroane
eu îs ca un pepene veștejit
cum îl tai în fața clientului
cum începe să curgă

*
Ianoș înjura printre dinți cînd
rămînea fără steaguri cu România
trebuia să închidă taraba și să meargă la Timișoara
ori Tîrgu-Mureș
mai erau și turiști chercheliți
care-i dădeau milionul numai să cînte
sus stă iancu pe statuie și le dă la unguri muie
freca bancontele de bărbie
apoi de prohab
să aibă spor
cînd plecau urla în gura mare
sănătate la neamuri
și apă la păpușoi

*
lăutarii mîncau pui pe jar
poșteau cîte-un slim
apoi stăteau geană pe masa jidanilor
și-a ălora care vorbeau limbi străine
cînd nu le ieșea pasiența
se certau între ei pe țigănește
al cui e rîndul să-ntrebe
dacă salariul s-a pus pe card

cînd le ieșea pasiența stăteau la masa unuia
care-și spunea poet
bucuros că are cu cine să bea
poetul turna de zor în pahare
apoi începea:
bă voi știți că sunt o iapă și poezia-i un fel de vodă?
dacă nici poezia nu mi-o face dreptate
atunci să poftească să mă pupe
nu departe de coadă