vineri, noiembrie 25, 2011

scrisoare către umbra mea


draga mea
dacă ai putea vorbi știu ce mi-ai spune
dacă te prind în toane proaste ai scrîșni printre dinți
ce bou e ăsta de scrie propriei umbre
dacă ești binedispusă ai gîndi
uite mă și-a adus aminte de mine

te-aș ruga să mă scutești de întrebări și reproșuri
pentru că îți vreau binele
pentru că într-o zi va trebui să înveți
să te duci singură acasă
să povestești mamei cum mi-a mers ziua
să mănînci gogoșari în oțet
să adormi pe un post de radio
de teamă ca din șifonier să nu iasă furnici uriașe
dacă noaptea te trezești cu senzația că cineva respiră lîngă tine
ești doar tu suflînd în palmă
în speranța că

va trebui într-o zi
să te duci la cor în locul meu
să te prefaci că știi ave verum virginitas
să bei paharul de vin fiert și să fii un tenor la fel de bun ca mine
să minți să ierți să plîngi să-mi pregătești moartea
sincer îți spun
nu cred că mai fac prea mulți purici pe-aici

nu știu dacă ai venit pe lume odată cu mine
dar dacă mai ții minte
ne-am cunoscut pe vremea cînd aveam sandale de plastic și fugeam din ușă în ușă
să nu mă prindă vîntul de primăvarră
te-am salutat lăudat fie isus
mi-ai răspuns în veci amin
cînd venea preotul cu sfințitul îi sărutam măna
ne dădea bomboane
mai ții minte?

am împlinit 32
remus mi-a pictat o icoană cu spălarea picioarelor
pe spate a s scris 18 nov 20011
probabil știe el ce știe
luca îmi arăta colecția lui de insecte
o mîzgăleam pe maria cu pixul eram indieni
de atîta legănat copii cerul și-a schimbat scutecele
ai fost lîngă mine
cînd am cerșit colivă în poarta bisericii
cînd mi-a spart frate-miu capul
cînd am vrut să mă arunc în fața metroului
cînd am urcat pe mont blanc

da draga mea recunosc
e unul din momentele în care toată viața îți trece prin fața ochilor
pînă și numele din cartea de identitate nu vrea să mai aibă de-a face cu mine
într-o zi va trebui să înveți să fugi spre nici o direcție
așa cum am făcut eu
într-o zi va trebui să înveți că trebuie să plătești 10 euro bagajul de cală
să te așezi frumos pe locul tău rezervat și să te rogi
ca totul să se sfîrșească

îți spun adevărul
m-aș dărui cu toată ființa unei plante carnivore
dar așa de tare put a singurătate
că atunci cînd n-oi mai fi
dumnezeu vecinul meu de deasupra o să dea telefon
la deratizare


london here i come


astăzi nu știu cu ce să încep
femeia de la ghișeu îmi spune că la poprire
o treime din venituri mi se reține pînă la stingerea datoriei
după care trebuie să aduc de la administrația financiară adeverință de sistare
o mie de ochi ațintiți îmi vine să-i împung cu acul
sînt locuit de ființe străine fără chip fără sînge și-au făcut cortul
un fel de occupy wall street îmi lipsește forța să sting
orice revoltă

dimineața e un cuțit de bucătărie care îmi intră în piept
eu zac în cadă și urlu aidez-moi ma chère amie
femeia de lîngă mine se ridică și pleacă
îmi lasă o carte de vizită pe care scrie
charlotte corday

avion cu motor ia-mă și pe mine-n zbor
pînă în camden
să țin de urît femeilor bete
m-am săturat să vorbesc singur pe stradă
de parcă aș fi un preot care citește moliftele sfîntului vasile cel mare
e cumplit să trăiești fără să poți uita
cînd m-am născut afurisitele alea de ursitoare
ascultau armin van buuren
și nu mi-au auzit scîncetele

în fiecare seară cînd mă întorc acasă
umbra îmi spală parbrizul apoi se milogește
dă-mi și mie de o bucată de pîine
dă-mi și mie de o bucată de om
în camera mea se adăpostește un lup
îmi smulge ficații
a doua zi îmi cresc alții

dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu mi-am plătit rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul


astăzi cerul e insula utoya
trag la întîmplare în îngeri


joi, noiembrie 17, 2011

32


aș minți dacă aș spune că am pierdut tot
în fond nu am avut nimic
și totuși
pe zi ce trece mă simt un strugure necules
și uscat

nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu
sperînd că voi avea ce au alții
acum dumnezeu stă într-un colț
rînjește își freacă mîinile se gîndește
ce va face cu mine cînd voi fi al lui

am obosit să trăiesc întrebîndu-mă
cum și cînd se va termina această poveste
sînt hansel fără gretel
mușc singur din cerul acesta
cu acoperiș de cozonac și geamuri de zahăr


sâmbătă, noiembrie 12, 2011

miercuri, noiembrie 09, 2011

fade out hotel 2


de cu seară mi-am ascuțit dinții de scoarța unui castan
vreau să mușc pînă la sînge pămîntul acesta care mă ține strîns
poate așa o să mă elibereze
voluntar îmi pierd mințile
încep să cînt doamne tu mi-ai luat viii
dă-mi-i înapoi
dă-mi-i înapoi
că de nu eu vin cu pușca și cu trei copoi
și cu păsări-lăți-lungilă
;i cu sfarmă piatră să te frămînte puțin
mă rog sfîntului iuda să-mi aducă înapoi
tot ce-am pierdut

fac terapie cu electroșocuri
să mă conving că trăiesc
respir dar nu e un argument care mă mulțumește
sînt o casă părăsită în grabă de teama unui rîu de lavă
o femeie intră pe-ascuns
și fură ce se mai poate

marți, noiembrie 08, 2011

fade out hotel


n-a mai rămas nimic
mîinile mele s-au săturat și-au pus în desagă pustietatea
și au plecat în lume
inima vine o dată pe zi are grijă de mine
ca o bandantă ce spală un bătrîn
contra cost
ochii refuză lumina
ca pe un cec fără acoperire

viața mea e o cameră de hotel de două stele
din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi
mi-aș dori să fiu un bătrîn care vinde flori crescute în curte
să am o seră unde cresc andive ca pe niște copii care și-au făcut un rost
în viață

pe zi ce trece îmi pare că sînt dumnezeu
toți și-au întors fața de la mine pentru că n-am vrut
să ascult ori să iert
nu mă mai încălzește nici măcar gîndul
că poate
n-au știut să se roage

duminică, noiembrie 06, 2011

hero


am învățat că visul continuă și fără tine
la fel ca viața
am încercat să mă întorc  în vis
la femeiea care mă ținea de mînă
curios
o ducea bine
în locul dintelui care îmi căzuse crescuse altul
de parcă gura mea ar fi fost grădina domnului

aș fi erou dacă mi-aș salva măcar viața
de profesie salvez viețile altora
și uiți de tine dar poate într-un fel pentru asta ți se mai dă o zi
ce te faci atunci cînd nu mai ai ce să salvezi?
ești doar un perete dintr-un gang ce duce spre piață
și unde iarna trecută murise un cerșetor
iar pe crusta ta de var scrie
cu seu
costel

vineri, noiembrie 04, 2011

scrisoare catre cei ce nu-mi maisint(exact asta cum am scris)


hey bro
little bro
am avut o săptămînă nebună
pe aici s-au bătut două clanuri de țigani
cu săbii și topoare
un idiot a poluat apa Moldovei cu niște coloranți industriali
de o lună de zile îl blestem pe Mozart
că la cor partea cea mai grea din Ave verra virginitas e la tenori
și la repetiție sîntem doar doi
în oraș s-au tăiat copacii și se plantează betoane
ai grijă de vei veni vreodată
orașul ăsta e ciudos
te scuipă ca un transplat nereușit

ție cum îți merge afacerea cu motoare?
mai ții minte cum îți ziceam
bă ia-ți măcar o adeverință că ai terminat șase ani de medicină
din ro
și tu nu nu voiai să aștepți
dar să nu mai vorbim despre asta
ce-ți face genunchiul?
am avut săptămîna trecută un caz
un tip care muncea în italia a făcut accident cu mopedul
acum șase ani
nu s-a tratat a făcut tuberculoză osoasă
și acum are nevoie de o proteză
interioară

se pare că nu pot face nimic măreț fără tine
și invers
cum mai merge pictatul?
s-a întors oli din suedia?
eu aștept să se facă rece
să-mi iau paltonul și să mă cred leonard cohen
să scriu scrisori pe coji de nucă
care să înceapă așa

în curînd o să fac 32
și tot ce-mi aduc aminte e o sticlă de lacrima lui ovidiu
zdrobindu-se pe șosea
pentru că nu
nu vreau să-mi aduc aminte
în timpul zilei îi trăiesc pe cei care tocmai au dat ortu popii
noaptea mă trezesc sufocat ca atunci cînd ne plimbam cu intruderul prin londra
mi se aburise viziera de la cască nu mai vedeam nimic
m-am strîns așa de tare de tine
că ai oprit motorul și-ai zis
bă nu te mai ține de mine așa că mă sperii
atunci am jurat că pe motor nu mă mai urc niciodată

și geamantanul meu care mirosea a cîrnați
îl puteai recunoaște pe luton de la o poștă
plus jidvei
plus marlboro
nu tîmpenia aia de tabac pe care o fumați voi
radio blues
ucrainianul care creștea canabis în debara și de revelion i-ați făcut cadou
căciula pe care o primisei cadou

telefoanele de crăciun pe care ți le dădea mămica
dacă ai fost la biserică
cum dracu să găsești o biserică catolică în limba română
dacă mie îmi era frică să mă duc în pub să cer o bere

stai tu liniștit
vine o zi ca o cameră de hotel din care ți-e frică să ieși
pentru că ești cazat ilegal
femeiea îți aduce mîncare
o dată dragoste o dată sex
bacardi breezer tv
totul se rupe în tine
și dimineața te trezești carbonizat ca după un imens val de lavă
care a măturat pompeiul
te uiți la tine și-ți spui bine măcar că nu a avut timp să sufere

sau vine o zi în care îți aduci aminte de toate
te faci ghem în cameră și plîngi
sau pictezi sau scrii
ei bine
ziua vine peste tine ca o instanță de judecată
în care judecătoarea te întreabă
cu cine vrei să rămîi?
cu mami sau tati?

nu te teme
stau într-o redacție goală
pot să-ți spun că o duc bine
ne-au majorat salariul degeaba
dacă aș fi mucalit ți-aș spune
podul de piatră s-a dărîmat
a venit banca și m-a executat
silit
normal că nu avea altfel cum
partea bună sau proastă ia-o cum vrei
a lucrurilor
lîngă noi s-a deschis un magazin care vinde ceaiuri
patroana îmi spune că mă cunoaște
că am fost împreună

îmi aduc aminte
prima mea dragoste
am fost împreună și am lăsat-o pentru că avea pantofi scîlciați

de fiecare dată cînd scriu parcă aș fi un condamnat la moarte în
care se aruncă cu roșii și castraveți
eu vreau doar atît
un suflet o inimă cineva
să fie mare cît mont blanc
de unde să mă arunc cu parapanta











laparovision


am ajuns să cred că dumnezeu lucrează la descarcerare
dimineața taie patul contorsionat
îmi face respirație gură la gură
îmi verifică pupilele
îmi vinde gogoși despre viață

peste mine se așează tristețea ca bruma
peste parbrizul unei mașini
tanti maria a împlinit o sută de ani primarul a premiat-o cu 500 de lei
o pune să semneze procesul verbal de primire
pielea mea e un proces verbal semnat de cei ce-au plecat

noaptea mă mai trezește cîte un tren în mișcare
ascult minute în șir zgomotul sacadat
îmi pare că stau la pîndă
nu știu
o vînătoare de vii
sau poate o trecere ilegală de graniță
spre trupul unei femei
aș putea să-i fiu scaramouche
ori să-mi tai o ureche și să crească în loc
floarea soarelui

de la o vreme nu mai înțeleg nimic
nu știu dacă mă doare ceva ori sînt sub anestezie
îmi vine să-i trimit la dracu pe toți
și să m-apuc să merg fără țintă poate aflu
unde e capătul lumii
acolo cu voluptate
o să-mi las pe pămînt permisul auto cardul și buletinul
și-o să mă spînzur de ziua cu numărul
18

înainte de asta îmi fac inventarul organelor
poate ceva din mine ar putea salva un serafim în comă
inima puțin hipertensivă dar e ok
rinichi excelenți cornee la fel
mi s-a făcut atît de pustiu
că pot auzi cum fierbe lumina
în soare