luni, octombrie 24, 2016

lanoi



ce chestie curioasă
la noi în familie nimeni nu moare ca oamenii
pe tihnite
nimeni nu pune capul în pernă să simți cum e
cînd viața nu se dă dusă
ca niște neamuri de țară care-ar mai sta să afle tot
cum o mai duce unul sau  altul
dacă-s probleme cu inima inima nu se oprește
de față cu toți
ca un nuntaș ce se-mbată prea repede și
toți îl spurcă-n ascuns
dacă-s probleme cu oasele ori cu ficatul
nu ți se face negru în fața ochilor
pînă nu-și face cruce
 barnaveta vindecătoarea

la noi în familie se moare  în grabă
de parcă-ai pleca să muncești în uk și ți-ai uitat periuța de dinți
se moare cu panică
de parcă te-ai întreba toată ziua cînd te îngroapă
dacă-ai închis căldura sau gazul
primim cîte-un telefon- vezi că e la iași la spital-
și-atunci știi
la noi rareori se moare acasă
e ca și cum ți-ai bate copiii cu antena de la tv
copiii s-ar duce desculț pînă acolo unde bate privirea
și n-ar mai vrea să știe de tine
la noi se dă cîte-un telefon:
hai că e gata
de parcă ai scoate la vînturat o baniță cu fasole
și vîntul care s-a iscat din senin
din senin s-a gătat

la noi rareori se moare în casă
și-atunci ne acoperim ochii fără convingere
de parcă moartea ar fi un film pentru adulți
știm că e interzis
dar tot ni se scoală

duminică, octombrie 23, 2016

domnu pal



domnu pal da se poate așa?
de ce nu ne-ați adus și nouă o carte
se alinta asistenta mai tînără apoi
ne lua sînge pentru glicemie
chiar așa o îngîna asistenta bătrînă
de ce nu ați zis că sunteți poet
ca să știm ce să trecem la rubrica ocupație
norocul nostru că v-am văzut la televiziunea locală
data viitoare să ne faceți cadou cartea aia scrisă în braille
eu mă uitam rușinat cînd la botoșeii de unică folosință
cînd la bărbatul cu negru sub unghii de lîngă mine
îmi închipuiam că-i fan cristi popescu
cel mai mare specialist de strîns negru sub unghii
preț de o clipă mi-am spus că moartea nu doare
pentru că moartea e scurtă ca un cazier care atestă
că solicitantul n-a săvîrșit fapte de natură
să fie trecut în vreun calendar
moartea nu doare ci faptul că lumea
o să-și vadă mai departe de treabă și tu nu vei ști
dacă există și alte forme de viață în univers
dacă e posibilă călătoria în timp
apoi bărbatul cu negru sub unghii a mormăit:
s-au furat o grămadă de păpușoi la noi la cordun
și totul a revenit la normal:
aparatele piuiau ca niște pui înfometați de egretă
pungile vidate se umpleau cu sînge
bonurile de masă foșneau ca trifoiul sub coasă

*
era încă una din zilele alea cînd
te trezești plin de draci și dacă te uiți în oglindă
poți vedea dracii cum mișună pe sub piele ca niște nanoroboți
sătul de chipul acesta care aduce a sean penn și a bregovic
mă spălam apăsat de parcă-aș fi vrut să șterg un desen
de parcă-aș fi vrut să scap de rahatul unui canish
în care-am călcat din greșeală
să-l dau pe dumnezeu cu capul de toți pereții
pentru că dis-de-dimineață te scoate din casă fără nicio direcție
așa cum proprietarii de animale de companie își lasă potăile
să se cace pe unde apucă

înghesuit în mașina cu pelerini care mergeau la cuvioasă
priveam apăsat ploaia de-afară mă întrebam
oare ce-ar vedea ploaia în ochii mei dacă ochii sunt oglinda sufletului
motorul s-a poticnit la o trecere de cale ferată
de cînd eram copil poticnelile astea mă făceau
involuntar să-mi mușc limba
îmi închipuiam că ne-a lovit trenul că am murit
dar trăim cu trupuri de suflet(pe atunci îmi spuneam că și sufletele
au un fel de trup altfel n-ar ști că-s în iad ori în rai)

m-am întrebat: domnu pal
spre ce dracu te-ndrepți? ce mă-ta faci în viața ce ți-a rămas
dacă n-ai reușit să-ți împlinești visul de-a avea un job bine plătit
la un studio de dublare a filmelor unde să fii vocea
lui conan barbarul sau optimus prime
ca să-mi ridic moralul m-am gîndit la alții care-au ales mai rău:
un avocat în floarea vîrstei cu pretenții europene și suv de lux
care a mușcat mîna celui ce l-a făcut mare și-acum a ajuns
scursura orașului
o japonică întoarsă în țară care și-a găsit mantra
în publicat cărți de lux
mă încurajez bătrîne n-ai ajuns chiar așa rău cum crezi
cînd ești un nimeni căderile tale nu se aud

mă trezesc speriat mă uit în stînga și-n dreapta
poate m-a văzut cineva cum vorbesc singur
numai asta ar mai lipsi medicii de la militar să răcnească
gradat
în armată nu se vorbește de unul singur
mă gîndesc la toți cei despre care spunem că vor trăi veșnic
dacă-i purtăm în inima noastră
în fond viața-i o legendă cu indri:
cei vii se tînguie după cei ce-au plecat să lucreze pămîntul

plătesc panicat apoi cobor
ploaia mă izbește în piept urlu la cer
de ce dai bă de ce dai
apoi mă reped la gîtul lui dumnezeu
ca puiu faranga la gîtul lui madeleine

*
de la o vreme tot ce scriu îmi pare
un fel de a sta gol în fața unei comisii
de medici militari care se uită atent și-n borta curului
apoi ghicesc după felul în care mă piș dacă sunt apt
pentru fapte mărețe ori pentru cărat cartofi la popotă
cuvintele mele sunt mîinile mele cu care sfios
îmi acopăr penisul ras ca o pipotă de găină
tot ce simt iese din mine cînd nu mă aștept
ca degetele de la picioare prin găurile unei șosete

noaptea cînd nu dansez cu propria umbră-ca un cocor japonez-
dansul împerecherii
stau de vorbă cu benedict- strîngătorul profesionist de chiștoace
îl cheamă vasile sau gheorghe dar i-am spus benedict pentru că
dimineața chipului lui seamănă cu ouăle benedict
îmi arată strînsura pe ziua de azi: o brichetă
o monedă de-un pound și chiștoace pentru două zile
îmi spune că n-a fost tot timpul sărac
a avut locul lui în societate ca profesor de sport
a dus-o bine-n cantonamente dar sticla i-a mîncat oasele
în handbal îți trebuie mîini sigure gîngăvea
dar ce să-i faci din cînd în cînd mai stă și dumnezeu
toată ziua cu nasul în bong și-atunci ți se întîmplă căcaturi
ascultă la mine îmi zice rîzînd
de mă țineam de viață puteam să mă fut acu cu rihanna
stivuiește resturile de țigări cum bibliotecarul cărțile rare
apo fredonează ușor
i found chiștoace în a hopeless place
a found chiștoace in a hopeless place