Unde Dumnezeul Mă-tii
ești?
M-am săturat să
mi se pună cîte-un nod în gît de fiecare dată cînd cineva întreabă de tine.
L-ai iertat?
Da domnule l-am
iertat. L-am iertat de-acu nu știu cîți ani.
Îl iubești?
Nu nene. Poate să
fie cel mai bun prieten al meu și atît.
Înțelege. De
iertat te-am iertat. Poate ți-o fi rușine.
Și mie mi-a fost
de-atîtea ori. Vrei să-ți spun?
Ce rușine mi-a
fost în Gara de Nord cînd am cerut o țigară? Cînd am fugit din spital cu targa
în spate și cu dublă fractură de zigomat? Cînd am pierdut-o pe Emilia? Pe Elis?
Pe Medeea? Pe Andreea? Și pe cele care au urmat după? Nu mi-e teamă să fiu
patetic. Dar nu suport să iau pumni în plex din vina altora.
În ultimele zile
m-am întîlnit cu mulți oameni care te-au cunoscut. Și m-au întrebat dacă mai
știu ceva de tine. Dacă am făcut ceva pentru tine. Să dau de tine. Dacă te mai
recunosc. Dacă aș sta de vorbă cu tine.
Poftim. Hai să
vorbim.
Azi noapte am
dormit foarte prost. Am visat că am ucis un copil. Era un copil extrem de
enervant. În vis mă trimisese mama la piață. Și pe la tarabe era un copil de
nouă ani care cerșea de pe la toți. A venit la mine a băgat mîna în buzunarul
meu și eu l-am aruncat în zăpadă. S-a ținut de mine pînă am ajuns acasă. Noaptea
trebuia să scot murături din boxă. Noi n-avem boxă dar în vis se poate orice.
L-am găsit pe conducta de apă caldă. A sărit pe mine și a început să mă lovească.
Nu sunt un tip violent dar în momentul acela l-am prins de gît și am început
să-l sugrum. Pur și simplu simțeam între degete cum își dă ultima suflare. Cînd
am simsimțit că mai are o ultimă gură de aer l-am lăsat pe conductă și m-am
întors în casă. Eram așa de mîndru că am dormit neîntors. A doua zi m-am dus la
muncă. Am realizat ce am făcut și eram atît de speriat că nu-mi venea să fac
mai nimic. In momentul în care l-am văzut pe buletinul informativ al poliției
ca moarte suspectă m-am dus și m-am predat.Culmea. Il chema Emi. Singurul meu
regret era doar că n-am să mai văd niciodată poarta din Soho.
M-am trezit. M-am
trezit de parcă de inima mea era legată o piatră de moară. De parcă aș fi făcut
ceva fără întoarcere. Nici măcar după ce am tras aer în piept nu m-am convins
că nu am ucis.
Unde ai fost tu
în toți acești ani în care am avut nevoie?
Nu să-mi spui
chestii legate de Dumnezeu sau de drumul ales în viață. Ci să-mi dai o palmă
peste cap și să-mi zici boule nu te apuca de fumat. Ori să recunoști că anul
ăsta Steaua a fost mai bună ca Dinamo. Pentru că știi că sînt singurul stelist
din familie. Unde ai fost tu cînd mi-au pus poprire pe cont? Măcar să te fi
știut acolo ca o umbră răutăcioasă care să-mi zică: Vezi? Ți-am zis eu!
Unde ai fost tu?
Toți anii ăștia în care am plîns toți morții pe care nu i-a plîns nimeni. Toți
anii ăștia în care am avut atîtea de povestit. Cîte lucruri am văzut. Să-ți
spun cum am confundat panourile solare de Mont Blanc cu parazăpezile de la noi.
Și poate puțin
din mîndria mea ți-ar fi făcut bine. Ca un ceai cald.
Nu mi-e frică să
fiu patetic. Nu știu dacă mai ești în viață ori te-ai grăbit s-o iei pe
dedesubt de rușine. Ultima dată știam că ai pensie pe caz de boală și că
trăiești cu o femeie la țară. Eu te-am iertat ca să-ți pot spune tată. Tu te-ai
iertat ca să-mi poți spune fiu?