sâmbătă, iunie 22, 2013

to london with la

să vă fie bună ziua
și noaptea și ziua următoare
mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus
mă uit la picioarele mele nu au niciun drum
nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească
deși am educat-o
băi sunt ziarist și într-o zi va veni dna-ul cu interceptări
și-atunci va trebui să dau explicații

e drept
mîinile mele nu vorbesc pentru că tremură
și asta le ia tot timpul
picioarele mele nu au nici drumuri noi și nici urme
inima o ia și ea razna se cațără pe cireșul din fața balconului
și face bungee jumping
ei bine
în toată această nebunie
mă trezesc și eu
văd că în mine nu mai ascultă nimeni
și-atunci ies noaptea în lesă cu mine
știu
nu mă piș decît acolo unde îmi spune stăpînul
nu rod mobila oase ori haine
purici nu fac decît atunci cînd dau lovitura cu vreun articol

astăzi mi-e frică
stau ghemuit într-o țeastă
poate fi țeasta șoferului care-a murit acum patru zile
strivit de tren
mă uitam la creierul lui împrăștiat pe cîmp
mă întrebam la ce se gîndește
polițistul spunea că are 45
deși eu știam că are 21
s-a mai dus un mit eu credeam că atunci cînd mori
îți faci toate nevoile involuntar
ei bine
nu e așa

cînd ai dat ortul popii fără să vrei
totul se întîmplă curat
doar de aia se spune că te-ai curățat
pe margine trei patru femei care-au văzut totul
spun o rugăciune apoi aprind o lumînare pe care oricum n-o pun la căpătîiul tău
pentru că nu vrea legistul
și oricum nu se știe cînd vine furtuna în sat

să presupunem că aș ajunge în rai(mult nu mai am)
ce i-aș putea spune acestui doamne-doamne ca să să mă ierte?
aș putea încerca un înger din la
 la la îngeri verzi pe pereți
sau pur și simplu să-i zic
dă-mi un singur om
că iadul e mai simplu în doi









joi, iunie 06, 2013

vespere

uneori sting lumina de parcă
aș arunca ultimul bulgăre de pămînt peste cineva care încă e viu
aud totul în mine cum pleacă
de parcă se așteaptă inundații masive
inima sternul și capilarele
toate apucă în grabă
tablouri boarfe sau acte
în încercarea complet inutilă
de a mai salva cîte ceva din cel ce am fost

și înt tot acest întuneric ce mă absoarbe
ca un aspirator englezesc pentru care nu găsesc adaptor
stau nehotărît
nu știu ce ochi să închid
m-ar tenta ochiul drept să-i spun că astăzi va merge cu mine în rai
m-ar tenta ochiul stîng
să-mi urlu dacă tu ești profetul
salvează-te pe tine însuți
și mai dă-i încolo pe alții

mi-e frică să cred că există un dincolo
aș face cu voi un pact
dacă opriți soarele în loc să am și un ceva de care să mă spînzur(camera mea nu are colțuri)
vă jur că am să mă-ntorc și-am să vă spun
cum a fost
sau mai degrabă mi-ar deschide pieptul legistul și luați voi de acolo
ce vreți

în fiecare zi mă las în paza tatălui
tatăl e tată pentru că-l simți nu pentru că-l vezi
dar iată că fiul lipsește
a dat bir cu fugiții ca un patron hăituit de garda financiară
înjură în gînd tu-ți pălăria lui hector
numai pe micii  evazioniști îi vinați
dar pe la cei care te lasă fără suflare
cînd mai veniți?

și uite-așa tatăl trece regulat pe la fiul
din cînd în cînd îi dă cîte-o zi în care totul îi merge prost
el o contestă și ziua aia din viață nu se mai pune

totul a devenit simplu de cînd m-ai dăruit mie
cînd ajung seara acasă cărînd acest trup de care
umbrele se vor bucura ca de o vînătoare bogată
nu mai trebuie să caut cartela de interfon
nici cheia de la cutia poștală
nici să citesc apometre
pun capul în pernă de parcă m-aș așeza la cina de taină
dalelor din st. james park le spun luați trupul meu
cină mănîncă din mine va fi carne în veci
stațiilor de metrou londoneze le spun beți sîngele meu
cine bea sîngele meu va căuta oameni în veci