vineri, octombrie 30, 2009

codeină&guinness

ca un bisturiu frigul îmi crestează pomeţii
tremur necontrolat

cireşul din faţa balconului se apleacă sub rafale scurte
e ora lui de închinăciune

tremurul se înteţeşte ca un foc pe care arunci în neştire crengi de molid

tălpile s-au lipit de podeaua altfel cum
rece
îmi închipui că sînt un tranzistor fixat de un radio imaginar
printr-un ombilic de sacîz

--------------------------


dacă soarele iese atunci nu va mai avea de ales
gentlemen it.s time to place your bets
care sînt şansele noastre să nu avem de ales

totul începe cu degetele
mai întîi le treci peste ochi

te întorci în timp

dai la o parte păienjenişul din podul bunicii

laşi apa să curgă pînă nu le mai simţi
se fac vinete apoi roz

te întorci iar în timp

eşti copil priveşti cerul printr-un caleidoscop

palma tatălui

cioburi

------------------------------

canapeaua mormanul de haine pe scaun
mormanul de haine din care stoluri de oameni şi-au luat zborul
anticipînd momentul acesta

momentul acesta în care stai în mijlocul camerei
ca un superb monument inutil

al dispreţului

şi faci eforturi să-ţi aminteşti

telefonul umbrela legitimaţia de serviciu
pixul pe care urcă şi coboară grăsanul de eric cartaman
un vis cu bancomate defecte
jumătate de repriză de meci
maică-mea intră în dormitor îmi spune că trebuie să-mi plătesc existenţa
şi întreţinerea
îmi ia cheile de la apartament aş fi vrut să-mi lase brelocul cu broasca ţestoasă

voinţa mea e un pod suspendat în ontario

şi fac eforturi





maică-mea intră în dormitor îmi spune că trebuie să-mi plătesc existenţa
îmi ia cheile de la apartament
jumătate de repriză de meci
un vis cu bancomate defecte
pixul pe care urcă şi coboară grăsanul de eric cartman
telefonul umbrela legitimaţia de serviciu


i hope my turtle can fly


-----------------------------------------------

dacă soarele iese nu va avea de ales
voi fi martorul unei execuţii sumare

paltonul maro cu gulerul ridicat
par elefantul dumbo care înveseleşte oraşul

fără mine paltonul maro ar fi doar un alt cuib
din care stoluri de oameni şi-au luat zborul


copiii se îndreaptă spre grădiniţă văd aburul respiraţiei
ei sînt o turmă de miei încolonaţi pentru crotaliere

lovesc o castană cu vîrful bocancului
o privesc cum se îndepărtează rostogolindu-se
exact
cu luciditate

au dispărut castanele


-----------------------------------------------


instructorul auto îmi face semn că pot traversa

dacă traversez nu voi avea de ales

închid ochii


(cu întîrziere reuşesc să îţi trimit cîteva poze cu Minunea noastră mică!
Hugo s-a născut pe 24 la ora 13 şi a adus aşa fericire în noi! a avut 2880g şi 49 cm la naştere. emiliana.)

deschid ochii şi totul e naştere subacvatică

------------------------------------------------------


respir şi asta e tot ce contează

mă gîndesc la femei ca la un comunicat de presă al ministerului sănătăţii

respir şi nu mai contează

aş putea să cad asupra oraşului ca întunericul din această amiază
să-i transform pe toţi în iepuri
să-i pun să joace boston whist

şi tot mi-ar lipsi ceva


senzaţia de farfurie ciobită
în care te tai
laşi sîngele să curgă liber ca o turmă de bizoni

ultimii bizoni în libertate

-------------------------------------------------------------

ca un server de internet care pică din oră în oră tusea revine

n-ai vrut niciodată cu adevărat să te laşi de fumat

la o adică fumul acesta e o portiţă de scăpare cînd n-ai de ales
te poţi căţăra pe el te ascunzi în cer

pînă ce oamenilor le-a trecut întunericul

între timp

îţi poţi imagina că se ciocnesc gîndurile
ca nişte plăci tectonice
din ciocnirea lor se produce o schismă
un continent pe care vei fi
veriga lipsă a evoluţiei

-------------------------------------------------------------------

luminile se aprind la hera pizza restorante
te gîndeşti la fratele tău şi la o iarnă prin londra
cu femei bete pe străzi fogarty guinness metropolitan railway
dar fratele tău e atît de departe
încît te întrebi dacă nu cumva l-a inventat imaginaţia ta
ca să poţi umple astfel
spaţiul numit existenţă

----------------------------------------------------------------------



totul începe cu degetele
desfaci nasturii de la palton îl arunci în şifonier
ca şi cum ai arunca o mînă necîştigătoare la boston whist

gentlemen it.s time to place your bets
care sînt şansele noastre să nu avem de ales

joi, octombrie 29, 2009

weed_shop

dimineaţa cînd ies din casă mă simt de parcă aş dezamăgi
toate vietăţile care mi-au ţinut companie
pinguinul ţestoasele pardaillan bidonul cu apă
senzaţia că trec de partea inamicului
ori că mă culc cu altă femeie

închid uşa o parte din mine rămîne în urmă
dar totul trebuie să meargă înainte
există viaţă şi după o amputaţie

un cîine maro se ţine după mine
mă însoţeşte pînă la intersecţie
maşinile opresc rar să pot traversa
parcă aş fi invizibil
cine mai ştie
poate sînt invizibil
altfel nu găsesc explicaţie de ce unii mi-o iau înainte şi traversează

de la o vreme nu mai simt foamea
în stomac s-a gemuit o senzaţie de vizuină
de scorbură părăsită de pume
pe scoarţa mea doar urme de gheare
semn totuşi că nişte femei
m-au locuit într-o vreme


întotdeauna victore întotdeauna să te gîndeşti
că poate a ieşi din camera ta e un act de trădare
să te întrebi dacă merită să dai pielea ta
vietăţile tale
să primeşti în schimb pe valentin care vine cu un ochi vînăt
şi se laudă că iar l-a bătut nevsta rodica
ori peremistul vasile care se laudă că e urmaşul răzeşilor
şi că bozgorii sînt vinovaţi de relele care s-au abătut
asupra ţărişoarei lui dragi

pînă şi inima a început să dea rateuri
ca autobuzul cu manivelă pe care şoferul încerca să-l pornească
în iarna unei copilării în care tata îmi juca premul I
la barbut

dimineaţa cînd ies din casă mă simt ca şi cum aş ascunde o crimă
ori ca un preot care tocmai a uns muribundul
cu sfîntul maslu

miercuri, octombrie 28, 2009

criminolog de serviciu(vico)

o dimineaţă cu parodontax
după potopul de-aseară oraşul miroase a alune prăjite
pe asfalt frunze stîlcite
ca nişte blănuri roase de molii
pe scena unui teatru pustiu

doamna lilica îmi numără datoriile de pe caiet
e ca şi cum mi-ar întoarce pe dos coastelor
doar-doar o mai găsi vreun bănuţ
e ca şi cum un criminolog
mi-ar număra zilele de detenţie

băi vico de la o vreme m-am tîmpit de tot
nu mai suport să visez registre de internare
nu mai reţin nici un nume dar dimineaţa
întotdeauna ştiu diagnosticul

pînă şi cerul mi se pare un panou publicitar uriaş
unul în formă de cub
aşezat la intrarea în oraş
şi de pe fiecare latură îmi rînjeşte
cîte un candidat la preşedenţie

ioana îmi spune că a uitat numărul lighioanei
fericiţi cei ce uită căci a lor este împărăţia materialelor de construcţii
eu mi-am pierdut dreptul ăsta cînd am fugit prima oară de-acasă
poate s-ar fi rezolvat simplu dacă m-aş fi întors
mamă am păcătuit în faţa ta şi cerului
poate n-ar fi tăiat viţelul cel gras nu mi-ar fi dat inelul cel scump
mi-ar fi dat un paracetamol sinus şi o pilotă

am cîştigat în schimb dreptul de a fi patetic
sînt ca un rinichi uriaş în blocaj
lichidele nu se filtrează nu uit nimic
îmi aduc aminte de numărul vreunei foste
o sun şi bîgui ceva cu limba împleticită
sînt dependent recunosc îmi repet tot timpul ca prostul
că singurul meu defect profesional
e respiraţia

altfel
obişnuiesc să vorbesc aiurea ca într-o febră continuă
nu-mi plac slimurile de nici o culoare
şeful ne va trimite zece zile în concediu fără plată prin rotaţie
rotaţia acelor de ceasornic roţia pămîntului planetelor tot un drac
laura îmi spune de ce nu vin la ea cunoaşte oameni cu funcţii m-ar putea ajuta
m-am convins acolo nu e nimic pentru mine
unicul meu moment de glorie se reduce la o seară de sîmbătă
cînd după duş încerc să-mi ghicesc viitorul
în apa fierbine scursă pe gresie

vineri, octombrie 23, 2009

de vorbă cu victor

e curios cum se strîng bărbaţii la nea petrică
atunci cînd moare vreunul
cum a murit tatăl lui petruţ
l-au operat pe creier şi au descoperit că avea cancer osos
în trei luni s-a dus
iar bărbaţii s-au strîns să-şi aducă aminte de el
vărsau puţin din paharul cu vin de cotnari îndoit cu sprite
aşa o fi victore
aşa o fi cum spun ei în seara asta jucăm table
şi mîine unul din noi va fi purtat pe umeri

au făcut zid în jurul lui
un zid de bărbaţi şi de piei tăbăcite prin laminoare
la nea petrică televizorul s-a stins
vorbeau toţi despre el ca o resuscitare nereuşită

mă întreb oare cum o fi iarna prin sulina
îmi imaginez crivăţul măturînd străzile
ca vîntul gonind scaieţii pe o stradă dintr-un orăşel texan
în lipsa unor războaie mai importante mă duelez cu neoanele
în capul meu voci ca nişte bătrîni ce se adună la sfadă
după ce ies duminica de la biserică


aici se fac pregătiri de iarnă
nenorociţii lipesc afişe pe stîlpi
ne pregătim de iarnă ne creştem în linişte solzii
facem un zid de bărbaţi cu plămîni tăbăciţi
de atîtea trasoare pe care le-am folosit
să ne lumineze drumul spre casă

ce mai poţi face cînd degetele
nu mai sînt bune decît să ţi le bagi pe gît
în căutarea cuvintelor
şi tot ce primeşti e doar un spasm
în jurul tău totul se-nvîrte ca o turelă de tanc
se trage la întîmplare muşti din moloz
aşa îţi îneci urletul ca un copil ce îneacă
trei pui de cîine corcit
în siret

cum or fi nopţile prin sulina
sărate sau poate ca un pod rupt de pontoane ce te desparte
de mal
e curios cum se strâng bărbaţii unii într-alţii
ca o piele proaspăt jupuită pusă la soare
aşa o fi victore aşa o fi cum spun ei
în seara asta vom bea ne vom crede zaruri
în seara asta ne va arunca cineva pe o tablă
şi unul din noi se va pierde
pe sub lambriul de la tejghea

miercuri, octombrie 21, 2009

fratelui grimm

mi-e mai simplu să cred că soarele şi-a luat puşca în spate
şi a plecat să vîneze mistreţi
i-am arătat un loc bun de pe vremea cînd eram copil
pentru asta a trebuit să mă întorc pe urmele mele
să-l caut pe fratele grimm
am doar o vedere din londra
cu fratele grimm pictînd o cupolă
caut în căpiţa de fîn sticla de rom din care mai sorbea tata
soarele stă în genunchi după o tufă
pînă acum nimic în cătare

copiii aşteaptă să se deschidă arborele de lalea
bărbaţii aşteaptă să se deschidă femeile
ei nu ştiu dacă femeia e grăuntele de nisip din care se naşte o perlă
sau manta în care adoarme

se tulbură liniştea ca ochiul de apă lovit de-o afidă
soarele a confundat luna cu un fazan a apăsat pe trăgaci
de două nopţi nu am somn soarele îşi ispăşeşte noaptea
în timp ce luna se oblojeşte
cu iarbă de grîu

duminică, octombrie 18, 2009

miercuri, octombrie 14, 2009

2 club (patru)

prea multe de spus despre acum nu. zilele mele se împart în zile care se tîrăsc pe asfalt ca nişte rîme uriaşe şi zile în care n-am timp să simt absolut nimic şi nici să văd ce se mai întîmplă prin mine. în zilele care se tîrăsc pun noaptea capul în pernă şi-mi aud inima mărşăluind ca un pluton de răcani.
restul zilelor sînt ca nişte bule carbogazoase. îmi ies pe nas conferinţele de presă declaraţiile politice mirosul de la secţia medicală combinat cu mîncarea de la cazan operaţii de schimbare de sex listele de anl-uri pe care n-am figurat niciodată din laşitate.

*

în 2 club o regulă se respecta cu sfinţenie. fără borît pe pereţi şi fără şosete puse la uscat iarna pe calorifer. asta căuta de fiecare dată pedagogoul. caloriferele frigeau atît de tare că dimineaţa şosetele flauşate erau carbonizate. vara cînd se descălţau şase inşi te sufocai. uneori glumeam. le ziceam şoarecilor să facem concurs. aruncam cu şosetele în tavan şi cel care reuşea s-o lipească mergea primul la duş.
cu duşurile comune era o problemă. şase duşuri într-o încăpere fără să fie separate între ele. cam ca într-o cameră de gazare. primii intrau ăia mai bătrîni apoi ceilalţi ortocşi iar la urmă noi catolicii. şoarecii de la mine din cameră n-aveau probleme dar ăia din primul an făceau baie cu chiloţii pe ei.

prima dată cînd era să fiu dat afară din cămin a fost tot din cauza duşului. aveam apă caldă marţea şi joia. uneori mai mergeam cu sorin pe palier la fete. la agăţat. stăteam cu ele la fumat la duşuri pentru că n-aveau voie să fumeze. nici noi n-aveam dar am învăţat să fumăm de la seminarişti aşa că dacă vreun preot ne întreba de sănătate dădeam vina pe seminarişti. în sala duşurilor de la fete era o masă acoperită pînă jos cu o muşama. într-o zi cînd se dădea apă caldă m-am ascuns cu sorin sub masă. au venit fetele la duş. de ruşine catolicele făceau duş în sutien şi chiloţi. la un moment dat una a scăpat săpunul sub masă şi a dat cu ochii de noi. am izbucnit în rîs ea a început să urle.
seara pedagogul ne-a dus ca pe nişte puşcăriaşi în biroul preotului director. ne-a dat cîte un avertisment. cică la trei avertismente ne transfera la alt liceu. eu am avut zece într-o singură săptămînă şi n-a făcut nici o brînză.
eu eram carnea de tun pentru profesori. unde era vreo olimpiadă acolo mă înscriau toţi.

*

de fapt mi se rupea mie de olimpiade. mă înscriam mai mult automat. cei care mergeau la olimpiade erau liberi două săptămîni să înveţe. în săptămînile alea dormeam cel mai bine.
eram abonat permanent la română istorie apoi logică psihologie. am ajuns pînă şi la sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice la geografie. într-a doişpea cînd m-am prins de formula chimică a glucozei alcoolului benzenului mi-a trecut prin cap să mă duc şi la olimpiada de chimie. ce dracu îmi ziceam e mişto lanţul atomilor de carbon.

*

în noul cămin de la i.r.a.v unde ne mutaserăm ţigările erau cea mai mare durere. că tot învăţasem să fumez m-am hotărît s-o fac cît mai bine. de la cleopatra dunhill sau chesterfield de ăla original trecusem la altele mai ieftine. deh de la noblesse oblige am trecut la le poche oblige. cînd cumpăram cîte un pachet de ţigări nu ştiu cum dracu se făcea că miroseau toţi din cămin. veneau la mine cu cerşitul şi eu băiat de treabă nu puteam să refuz. de la intrarea în cămin şi pînă la etajul doi mai rămîneam cu jumate din el. aşa că m-am enervat şi am trecut pe carpaţi. un an de zile am fumat numai carpaţi şi am scăpat de clienţi. doar sîmbăta cînd toţi rămîneam fără un chior în buzunar mai venea cîte un rătăcit spăşit şi cerea un carpaţi. de regulă îl făceam poştă la duşuri ca să mă ţină un pachet pînă se întorceau şoarecii de-acasă.

*

cu cartela de la cantină era altă problemă. ceream bani de la maică-mea pentru toată luna inclusiv sîmbăta şi duminica. numai că noi plăteam juma de lună iar cealaltă făceam foamea. în schimb marţea făceam o funie din cearşafuri şi coboram pe geam de la etajul doi. apoi ne buluceam în discotecă la universitate. atunci fetele din alecsandri sau de la pedagogic aveau intrarea gratis.

dimineaţa îţi venea să borăşti cînd vedeai zoaia din cana de tablă care se chema ceai. mîncam cu icnete două felii sleite de salam iar în timpul orelor dacă rîgîia cineva profesorii ştiau clar ce am avut dimineaţa la masă. zilele cele mai nasoale erau cînd trebuia să faci de serviciu la cantină. dimineaţa spălat şase sute de tăvi şase sute de căni şase sute de cuţite. la prînz şase sute de tăvi şase sute de farfurii adînci şase sute de farfurii plate şase sute de cuţite şase sute de furculiţe şase sute de linguriţe. seara la fel şi toate astea pentru o jumate de pîine în plus. seminariştii mîncau cu noi dar nu făceau niciodată de serviciu la cantină.

de lăsata secului ni se dădea cîte un pui fript cu piure şi suc. zilele în care ni se dădea musaca erau aşteptate mai ceva ca vacanţa. ca să facem rost de mai multe porţii mă aşezam la masa fetelor cu sorin şi nirvana apoi făceam tot felul de lucruri scîrboase. scuipam în tavan şi încercam să prindem flegma cu farfuria de ciorbă. fetele renunţau imediat la porţia de musaca.

mai era şi coşmarul macaroanelor cu brînză. ne erau servite vinerea cînd n-aveam voie carne. făceam concursuri cu băieţii să vedem cine găseşte cele mai multe gărgăriţe în macaroane apoi ne duceam cu porţiile la bucătărese şi le spuneam că nu putem mînca pentru că vinerea nu avem voie carne.

*

pentru mine acest acum nu are sens. adică ce pot să spun despre acum ca să nu devină a fost. sîmbătă a fost internat un boschetar în şoc hipotermic. l-au tratat l-au trimis acasă l-au internat din nou luni la ati unde a dat ortul popii. aseară patul lui a fost ocupat de un alt boschetar tot în şoc hipotermic. am impresia că prezentul e un desen stîngaci cu un copac şi un om trasaţi doar din linii. nu-mi place să fiu. sînt mulţumit că am fost.

2 club(trei)

am renunţat să mai măsor viaţa în ani. o măsor acum în conferinţe de presă şi numărul de spălări pe care îl îndură nemuritorul meu pulover alb. şi după numărul vizitelor mele la frizer. adică o dată pe an.
umbra mi-a devenit animal de companie. seara o scot la plimbare prin cartier. e foarte docilă. uneori mă joc cu ea. eu arunc un băţ şi ea îl aduce înapoi. nu mi-e frică de nimic. mint. mi-e teamă să n-o otrăvească hingerii.

*

cînd ne-am mutat din 2 club n-a plîns nimeni. înainte de faza cu căcatul în cameră mai făcuserăm noi o belea. aveam încă un pedagog dar era femeie. şi pentru că eram catolici iar camera noastră se afla exact la începutul holului în fiecare dimineaţă la şase venea peste noi şi ne trăgea păturile cu care ne înveleam. mai nasol era de mine că stăteam în al doilea pat de lîngă uşă. nu aveam voie să încuiem camera pe timpul nopţii iar cînd ne întorceam duminica de acasă la intrarea în cămin ne aşteptau ucrainienii. ne luau jumate din mîncarea pe care o aveam în bagaje. într-o dimineaţă femeia a intrat în cameră val-vîrtej să dea deşteptarea. a început să smulgă păturile de pe noi şi a încremenit. toţi nouă eram în curu gol şi cu penisurile în erecţie. de atunci n-a mai intrat în cameră dar ne-a făcut referat la preotul director.

*

în noul cămin noul pedagog avea o doagă lipsă. în rest era de treabă. cu doaga lipsă s-a întors din armată. era obsedat de curăţenie. dădea deşteptarea în fiecare dimineaţă la şase. dacă dormeai îţi turna o sticlă de doi litri de apă în pat. dacă nu făceai curat lua uşa de la intrare în cameră. de două ori într-un an am dormit şase inşi fără uşă la intrare. atunci am scăpat de eticheta catolici. în schimb ăia mai vechi ne spuneau şoareci că eram nou veniţi. n-am avut niciodată probleme cu ei pentru că mă considerau cel mai de treabă. cînd veneam duminica de acasă le dădeam vin şi piftele şi ţigări. cînd prindeau vreun şoarec îl duceau la budă. îl puneau în faţa butoiului cu apă îi dădeau un şnur de la pantof puneau o bucată de slănină în apă şi-i ziceau: acu dă la peşte. săracul şoarec nu ştia ce să facă dar arunca şnurul în butoi. altul mai mare venea apoi şi întreba: sînt de la paza de coastă aveţi permis? şoarecul rămînea blocat. amendă: un pachet de ţigări. să te plîngi preotului director sau pedagogului nici vorbă. dacă făceai asta te mutai din cămin. o singură dată am păţit-o dar de atunci ăia mai mari din cămin mi-au devenit prieteni buni. m-au pus şi pe mine cu şiretul în faţa butoiului. unul a venit m-a întrebat: ai permis? sînt de la paza de coastă. i-am răspuns rapid: ai legitimaţie? s-a blocat iar ceilalţi din grupul lui au rîs vreo juma de oră de ce-a reuşit să facă un şoarec.

*

dumitru era din negreşti. ţara oaşului. era mic de tot de statură dar se avea bine cu toţi. noi îi ziceam dumi şi mergea rar acasă. în schimb cînd primea pachet se îmbăta tot căminul. atunci am aflat că dacă te îmbeţi din pălincă te juri pe toate icoanele catolice ortodoxe protestante şi baptiste că nu eşti beat. apoi încerci să te duci la budă şi cazi în cur pe podea. nirvana avea o boală pe cuţite. îşi spunea colecţionarul. taică-său era gardian la penitenciar şi îi şutise o baionetă. una de aia adevărată de ne minunam toţi. cînd ne îmbătam cu pălinca lui dumi făceam concurs de aruncat baioneta. cine înfigea baioneta în uşă cît mai adînc ăla cîştiga.

*

am renunţat să mai măsor viaţa în ani. o măsor acum în oameni. cu cît îmi lipsesc mai mulţi cu atît trăiesc mai puţin.

marți, octombrie 13, 2009

In Extremo - Ave Maria

Tarja - In Extremo

2 club(doi)

în pieptul fiecărui om nu bate o inimă ci o poveste. dacă ştii s-o asculţi îl poţi vindeca.

*

a fost destul de greu să ajung în 2 club. pe lîngă proba eliminatorie de religie şi examenul de admitere îţi trebuia şi o recomandare din partea parohului. pe vremea aia în oraş era o singură biserică catolică iar parohul nu voia să-mi dea recomandare. cică proveneam dintr-o familie dezorganizată. probabil atunci am învăţat să urăsc preoţii.
venea maică-mea la paroh şi-i spunea: părinte iar m-a bătut. iar a venit beat acasă. iar l-am internat la dezalcoolizare. iar a intrat în delirium tremens. tot ce făcea preotul era să-i zică: fata mea asta e crucea pe care ţi-a dat-o cristos şi trebuie să o porţi pentru familie şi pentru copiii tăi. şi maică-mea a purtat crucea pînă a dat-o în mă-sa şi a divorţat. şi pentru asta vreo zece ani a avut interdicţie la spovadă şi împărtăşanie. culmea că tot taică-miu apărea ca reclamant în acţiunea de divorţ. cică era bătut cu tigaia şi maică-mea ar fi stat la cafele şi ţigări cu prietenele ei. ori maică-mea leşina numai cînd simţea fum de ţigară.


*

în cele din urmă am primit recomandarea. dacă mă uit în urmă n-aş înţelege de ce mi-a trebuit liceu catolic. poate că mă săturasem să-şi bată joc de mine colegii din generală. eram trei băieţi catolici în clasă şi toţi ne spuneau bozgori. unul dintre colegii catolici a dormit într-o noapte strîmb şi a venit la şcoală paralizat. am rîs o zi întreagă de el că mergea cu capul aplecat spre stînga. acum e preot profesor la institutul teologic după ce a făcut vreo trei specializări la vatican. celălalt e preot franciscan.

*

o singură dată nu a ieşit ziarul a doua zi. a fost într-o iarnă cu viscol cînd drumurile au fost blocate iar maşina n-a reuşit să ajungă la tipografie la iaşi. ieri a fost cît pe ce să se întîmple din nou. şi nu din cauza viscolului. internet şi telefoane suspendate pentru neplată.

*

la prima oră de română din noua noastră carieră am fost singurul care a dat o definiţie a stilului. fără să fi citit ceva. se zvonea despre profa noastră că ar fi fost violată şi ar fi avut un copil din flori. după ce a strigat catalogul ne-a întrebat ce e stilul. în tăcerea aia mormîntală m-am ridicat şi am zis că e un mod de exprimare. aşa îmi venise atunci. că tot eram la liceu catolic aş fi putut să cred că duhul sfînt mi-a pus cuvintele pe limbă dar de atunci profa m-a trimis la toate concursurile de literatură şi la toate olimpiadele.
la prima oră de biblie a venit un preot micuţ şi rotofei. îi spunea sescu dar toţi îl ştiam de preotul sexu. ne-a întrebat ce ştim noi despre dumnezeu. am fost singurul din clasă care s-a ridicat în picioare şi a zis: dumnezeu a murit trăiască omul. după cum spunea mark twain să fim milostivi şi să tragem cortina peste ce a urmat.

*

sfînta treime. aşa ne spuneau toţi. eu sorin şi nirvana. ne cunoscusem la răcătău la cules mere. preotul director trimisese tot liceul acolo pentru că nu erau gata sălile de clasă. două săptămîni am dormit cîte 20 în cameră. ăştia eram toţi băieţii din liceu. în rest vreo sută şi ceva de fete. pe sorin l-am scos într-o noapte cu tot cu pat şi l-am dus în camera fetelor. dormea dus şi cînd s-a trezit rîdeau toţi de el. să-ţi fie somnul uşor sorine acolo unde eşti tu acum. în pămînt. acuş e ziua ta prietene care te-ai născut cu o zi înaintea mea la aceeaşi maternitate. păcat că te-ai grăbit şi ai ascultat toţi preoţii care spuneau că sus e mai bine. noi sărăntocii încă mai muşcăm din lumină sperînd că odată şi-o dată pămîntul se va deschide şi pentru noi.

*

era lesne de înţeles de ce i se spunea nirvana. era rocker şi asculta metallica şi nirvana. la început credeam că e satanist. deh asta era credinţa unui rapper ca mine care avea o formaţie de rapp numită jump în the fire. în majoritatea timpului toţi trei dormeam în boxpaleţi iar colegii culegeau mere în locul nostru.

*

cică tiberiu ar fi devenit medic ginecolog. probabil i-a prins bine sucul lui argint.

*

în pieptul fiecărui om bate alt om care se cere afară.

luni, octombrie 12, 2009

2 club

pal paletă bicicletă şi la urmă motoretă. aşa mă strigau două colege de clasă din generală. erau surori dintr-o familie de ţigani şi le spunea bodgros. eu le spuneam botgros. aveau acelaşi drum spre casă ca şi mine. pal paletă biciletă şi la urmă motoretă urlau cînd mă vedeau. de ciudă aruncam în ele cu castane.

*

în primul an de liceu am stat într-un cămin de ucrainieni şi orfani. preotul director venea rar pe la noi. stăteam nouă în cameră. de fapt eram toţi băieţii de la liceul catolic în patru clase pline de fete. pedagogul ne dăduse camera 2 club. era exact lîngă scări şi geamul dădea pe acoperişul cantinei. vara ne urcam acolo şi aruncam cu mîncare stricată în seminariştii care se duceau la masă. ei aveau căminul lor şi cantina lor. în fiecare seară la ora opt venea pedagogul şi lua neonul din cameră. catolicii n-au voie să consume curent ne spunea. toţi din 2 club aveam cîte o săptămînă împuţită. făceam cu rîndul. tot pentru că eram catolici. în fiecare seară timp de o săptămînă curăţam budele. pişoarele erau pline de vomă iar cabinele cu tălpici nu closet se înfundau des. o găleată de metal un butoi mare plin cu zoaie un băţ care cîndva fusese mătură şi nişte cearşafuri vechi. şi nişte praf de clor sau aşa ceva. ucrainienii erau cei mai răi. cînd aflau că de servici sînt catolicii se căcau pe rînd şi făceau un trenuleţ de rahat pînă la uşa de la intrare a budei. duminica se dădea discotecă. de cîteva ori am mers şi noi. stăteam într-un colţ timizi şi dădeam şi noi din fund cu mîinile în buzunare. ca mulţumire pentru calda găzduire la sfîrşitul anului ne-am căcat toţi în mijlocul camerei.

*

e prietena ta? mă întreabă copilul uitîndu-se la o femeie care trece pe lîngă mine. femeia zîmbeşte. nu. ai soţie? nu. dar vei avea? nu ştiu. eu am o bunică. ai venit să te tunzi? da. hai înăuntru. ne aşezăm pe scaunele din holul frizeriei. jocuri pe mobil ai? da. pe ăla cu şarpele îl ai? nu ştiu. îţi plac cîinii? da. şi mie. dacă ai vedea un cîine mic mic mic i-ai da de mîncare? da. şi eu. mă cheamă cătălin. trebuie să o ajut pe bunica să care sacoşele. pa.în momentele de acalmie mintea îmi fuge fără rost. îmi imaginez ce se întîmplă cu oamenii pe care i-am cunoscut preţ de cîteva cuvinte. cum ar fi cătălin. poate are acasă un cîine. poate joacă pe mobil şarpele. poate că un om se termină cînd pleacă.

*

cîteodată viaţa în 2 club o lua razna. argint era jupînul cartierului. făcuse opt ani de pîrnaie pentru că violase o babă în autobuz într-o seară. la pîrnaie cunoscuse un preot care ne preda nouă biblia şi care venea să le predice iertarea readucerea pe drumul bun oaia rătăcită şi bunul păstor şi alte asemenea. după ce a ieşit de la pîrnaie preotul ne-a dat în grija lui să nu se ia de noi vreun şmecher de cartier. într-o zi mergeam cu tiberiu spre cămin şi ne-a ieşit în cale argint. dă-mi nişte bani mi-a zis. sincer n-am. sari. am început să sar. m-ai convins n-ai. s-a întors spre tiberiu. dă nişte bani. n-am. sari. nu vreau. sari în mă-ta cînd spun eu. a început să sară şi din buzunar au început să-i cadă cîteva monede. crucea mă-ti s-a răstit argint şi i-a ars o palmă. a luat banii a plecat şi după ceva timp s-a întors cu trei pahare de suc de la dozator. mi-a dat mie unul şi unul lui tiberiu. e bun bă? da e bun s-a smirocăit tiberiu. ţine şi restul boule.

*

pal paletă bicicletă şi la urmă motoretă. la asta mă gîndeam atunci cînd m-ai chemat. stăteam în faţa statuii lui ştefan cel mare. aia care a ajuns la ştirile naţionale pentru că i-au furat ţiganii coroana s-o vîndă la fier vechi. în tot acel întuneric mi-a trecut prin faţa ochilor toată viaţa. mi-ai acoperit gura cu sînii ca unui muribund căruia îi acoperi ochii cu palmele. m-am gîndit că viaţa e o cameră de cămin în care dumezeu vine seara şi mai ia pe cîte unul. pentru că sîntem oameni aşa ne spune. în 2 club toţi avem cîte o săptămînă împuţită. în fiecare seară ştergem urmele celor care au fost. iar ai noşti sînt cei mai ai dracului. se duc pe rînd pînă se face un trenuleţ care dă să iasă din coşul pieptului. iar ca mulţumire pentru calda găzduire la sfîrşitul vieţii ne căcăm toţi pe noi în mijlocul camerei.