marți, martie 21, 2017

breaking news din lumea de dincolo



 dimineața
oamenii își fac din instinct cruce
cînd ies din casă
cînd se urcă-n berline
cînd primesc alerte de crime sau accidente
își fac din instinct cruce
ca niște sepii care împroașcă lichid negricios
să scape de cei ce vor să le facă rău
ei n-au aflat că dumnezeu nu există
dumnezeu e o întreprindere individuală ce dă țepe
cu locuri de muncă în cer
ți se promite marea cu sarea
paradis pe pămînt
condiții decente mîncare și băutură pe săturate
ca să plătească taxa de recrutare
cei care cred cu disperare își vînd agoniseala de-o viață
își vînd casele aurul celulele stem
cînd vine timpul să plece se-adună cu tot alaiul
la porțile cerului
și află că cerul a dat faliment

în cele din urmă am înțeles
de ce lumea se-mparte în oameni buni
și oameni buni de nimic
noi ăștia buni de nimic suntem făcuți din țărînă refolosită
pămîntul bun hrănitor s-a dus tot
în curul celor ce-au ajuns ceva în viață
așa că n-ar trebui să mire pe nimeni răul făcut:
am cioplit oameni și m-am închinat lor
am necinstit muribunzii le-am turnat rahaturi despre viața eternă
pruncilor în loc să le cînt de leagăn le-am îngînat
people are strange
l-am iubit pe cristos obsedant
ca un fervent practicant de jocuri sexuale pe roluri
l-am iubit deviant pînă ce cristosul a cerut ordine de protecție
mi-am cerut partea de moștenire
și-am futut-o la păcănele douămiiste
în speranța că poezia-i mai mult decît o factură proformă
pentru drepturi de autor de doi lei
cînd am crezut că mai jos nu se poate s-ajungi
am mîncat roșcoavele porcilor
cînd s-au terminat am tăiat porcii
cînd s-au dus și ăia m-am îmbătat ca un porc apoi
am rîvnit la femeia aproapelui
la bărbatul aproapelui
la un transsexual asiatic
am furat din biserici și magazine totuna
viața de dincolo e o budă turcească
pe care stai după cum ai plătit:
pe vine ori
în picioare

joi, martie 16, 2017

altă cină de taină. același învins



doamne
te rog din toată inima mea amărîtă și dezmembrată
ca o dacie carosată în curtea rematului
mai dă-mi o șansă
o ultimă șansă
s-arăt lumii ce pot și ce sunt cu adevărat
să merg printre oameni ca oamenii
nu ca un manechin pentru testele de impact
mă jur pe ce vrei
pe sufletul meu dacă trebuie-e tot ce mai am
întreg și purtător de dobîndă-
dacă ai milă de mine și-mi dai șansa asta
(știu că așa am zis și ultima oară cînd am crezut
că mai rău nu se poate dar acum e pe bune
mi-a ajuns cuțitul la os și osul în gol)
o să-mi schimb radical viața
n-o să mai pun gura pe alcool și țigară
o să fac pace cu tine și n-o să mai scriu
nimic rău despre judecata ta dreaptă
n-o să-ți mai omor sfinții în versuri
iresponsabil ca un oier care dă lînii foc în loc
s-o vîndă sub prețul pieții
o să-mi plătesc datoriile și-o să mi tund părul
ca să ajut copiii din kenya

așa mă rugam înainte să intru
la concursul de recrutare pentru un post
de inspector la primărie
în loc să rememorez strategia integrată de dezvoltare a municipiului
am început să-mi închipui
cum voi lua peste 80 de puncte la scris
cum pe fb la profil o să apară
started working as inspector at primăria roman
subiectul 2 cerințe pentru un control viabil intern
m-am pus în locul lui dumnezeu și mi-am zis:
frăție
ce dracu mai vrei de la mine
în toți anii ăștia ți-am dat atîtea șanse
încît a trebuit să chem la mine
pe alții mai buni și mai tineri
ca să păstrez echilibrul
între cei care cer și cei care dau fără s-aștepte nimic
lumea a început să se-ndoiască de mine
a început să vorbească
în cer ca și-n administrația publică
se intră doar dacă ești fiul cuiva important
hai copăcel copăcel
învață să trăiești pe cont propriu
dacă-și pun mintea oamenii își fac
și singuri norocul
eu mă tot milogeam
ce te faci doamne
cu cei ce nu știu să facă nimic?

subiectul 5 comentați conduita funcționarului public
în utilizarea resurselor publice 14 puncte
m-am liniștit ca muribundul care trage aer în piept
pentru ultima dată
mi-am închipuit că sunt surdo-mut
și vînd prin trenuri chinezării
nu-mi pasă ce crede lumea
seara stau la o bere în tosca
și-mi place să cred
că pixurile pe care le-am dat cu 3 lei
au purtat noroc la examene de licență
ori că pointerele cu laser pe care le vînd cu 7 lei
sunt forme de viață
mai blînde

miercuri, martie 15, 2017

sinucideri la cheie



se anunțase oricum o noapte cu lună plină. toată ziua mi-a crescut părul și-am visat c-o să mă-ntorc gradat profesionist cu soldă fixă alocație de hrană și-o să mi se schimbe radical viața. bunică-mea zicea că ăsta-i tot timpul semn rău. cînd visezi cu ochii deschiși pleoapele se usucă ochii rămîn holbați în gol și cînd mori n-ai pe nimeni aproape să ți-i închidă.

la cazarmă nimerisem ok stăteam în cameră cu francisc de assisi(se putea și mai rău să dau spre exemplu de tînărul augustin). pentru că eram singurii romano-catolici șeful de grupă ne striga bozgori sau infiltrați.

sărăcuțul francisc era slab de înger pentru că noaptea i se arătau îngeri în vis iar la șase jumate cînd se suna deșteptarea nu mai era bun de nimic. la garda drapelului încurca sforile și-n loc să ridice un tricolor spălăcit înălța steagul vaticanului. cînd primea pachete de-acasă împărțea totul cu cerșetori și cîini de pripas. la instrucție spaima noastră era comanda stînga-mprejur și o funie cu noduri ce atîrna din tavanul sălii de sport. o alintam stairway to heaven aveam și un calendar în care treceam periodic căzuții din cer.

totul s-a săvîrșit într-o vineri cînd și eu am căzut din cer cu toată greutatea pe piciorul drept. rotula mi-a sărit ca o bilă din urnă la tragerea 6 din 49. mi-au tras patul la sorți mi-au împletit o coroană dintr-un lot abia primit de spaghete pambac deasupra mea au pus o hîrtie pe care scria INAPT. m-am dus în cameră să-mi iau ce aveam bruma de haine bruma de cărți și bruma din iarbă. francisc zăcea chircit în pat ca un pui eclozat pe jumate. pe podea niște folii goale de paracetamol vreo 30 să fi fost. i-au dat să bea fiere oțet și sacîz i-au băgat două degete-n gît dar degeaba. în jurul capului deja se formase aureola de efedrină. niciun bilet de adio nimic. doar pe masă o carte deschisă la pagina 5 și un pasaj subliniat cu marker fosforescent: tot ce-am scris a fost viață adevărată cîndva”.

*

se anunțase oricum o zi cruntă. toată noaptea m-a durut tibia dreaptă și mi s-a zbătut aripa stîngă. bunică-mea zicea că ăsta-i tot timpul semn rău. am început să vorbesc singur în timp ce mă spălam pe față ca femeile care îngînă rugăciuni cînd spală morții.

am ieșit în oraș. cei pe care odată i-am cunoscut treceau pe lîngă mine de parcă-ar fi ocolit o hală dezafectată să nu le cadă tencuiala în cap. cei pe care odată i-am cunoscut treceau prin mine ca fitilul prin ceara de lumînare în drumul lor spre nicăieri toți vor să fie flacără nimeni ceara pe care o-njuri cînd se lipește de piele.

în drumul meu spre nicăieri merg tot timpul cu capul plecat nu privesc oameni în ochi nu-i recunosc nu-i salut nu vreau să dau explicații de ce am ales așa și nu altfel. ca să fiu sincer viața mea e futută de-a binelea. dacă viața mea ar fi o femeie probabil ar sta în pat revărsată cu labiile umflate ar poști o țigară și-ar plescăi: emile ești dat dracului. mi s-a dus buhul în tîrg că sunt taur comunal că fut vieți cu grație și-acum nimeni nu-și mai lasă viața neînsoțită pe străzi. mă sufoc în izolare ca un copil care-a înghițit o jucărie de plastic. aș vrea să scap de mine ca de o boală a copilăriei ori ca de o cartea proastă căreia trebuie să-i faci o recenzie doar pentru că autorul a plătit pentru asta. cei pe care odată i-am cunoscut s-au lepădat de mine cum se leapădă salamandra de coadă să scape de prădători.

în drumul meu zilnic spre nicăieri prin parcul municipal am dat cu capul de niște picioare încălțate cu botine clujana. am ridicat privirea și l-am văzut pe dumnezeu spînzurat de-un copac din specia paulownia fidelis. dacă tot există în tîrg o firmă de transport în comun și-o formație ce cîntă la nunți care au numele fidelis n-ar trebui să mire pe nimeni că există și un copac cu numele ăsta. e curios cum în momentele de maximă tensiune îți trec prin cap o mie de gînduri în același timp apoi cînd totul se liniștește nu-ți mai aduci aminte nimic.

primul impuls a fost să-i verific pulsul să-l dau jos și să încerc o resuscitare. m-am oprit și m-am întrebat cine sunt eu să mă amestec în alegerile altora. apoi m-am gîndit c-o să-mi petrec toată ziua dînd explicații criminaliștilor de ce n-am conservat locul și urmele faptei că doar de aia am făcut dreptul la zi și am diplomă în criminalistică. și nu e primul mort peste care dau de parcă aș da peste un prieten întors de la muncă din malta.

m-am întrebat apoi dacă o să-l înmormînteze cu preot ori fără dacă are rude sau cunoscuți care să dea de pomană sau va suporta primăria toate costurile ca pentru orice caz social. m-am gîndit să sun la numărul unic dar mi-am zis că pînă trimit ăia o amărîtă de ambulanță cu asistent care să constate decesul o să-mi pună dispecerul întrebări mai ceva ca la un interviu de angajare.

în cele din urmă mi s-a luat o piatră de pe inimă ca trupul cristosului despre care și-acum evreii cred c-a fost luat de apostoli să însceneze o înviere. mi s-a luat o piatră de pe inimă pentru că dacă n-ar fi făcut-o el aș fi făcut-o eu. cîte nopți nu mi-am închipuit că-l sugrum cu mîinile goale pînă ce chipul i se face vînăt ca cerul de noiembrie și-l privesc în albul ochilor cînd își dă peste cap ochii. cîte nopți n-am plănuit să-i smulg unghiile și-n loc să pun sare ori să-l arunc într-un taur sicilian de bronz și să-l  las acolo pînă ce carnea lui se preface în carne de om.

pentru că nu mi-am dorit altceva decît o viață normală. cu carduri de credit țigări fără filtru cimbru și-o pătură ecossaize. să primesc pachete prin curieri să aștept un copil în curtea școlii să-l învăț să-și facă nod la șireturi în timp ce-mi arată cum a învățat să citească orele pe cadranul unui ceas optimus prime. să am lîngă mine o femeie blajină care să roșească la cuvintele puță ori pizdă dar cînd ne trezim dimineața să-mi ia capul în palme și să-l așeze între coapsele ei cum așază o mamă sînul în gura pruncului. să știu o dată pentru totdeauna și să nu mai uit în ce palmă te mănîncă-stînga sau dreapta-atunci cînd primești bani. să mi se întîmple și mie trei lucruri bune pentru că toate lucrurile bune vin cîte trei. să nu-mi fie frică de capătul zilelor mele ca lui marco polo de capătul lumii.

pe o bancă proaspăt vopsită înșirase în ordinea asta portofelul permisul auto cartea de identitate o înștiințare de la un fond de pensii privat că are în cont 8.500 de lei pentru pilonul II un card de fidelitate la un magazin de bricolaj un bon fiscal pentru andive și-o pîine grîu integral și un bilet pe care scria: îmi pare rău că dezamăgesc dar nu mai pot privi în ochi oamenii cînd știu cît le datorez.