dimineața știi
că totu-i în regulă
că exiști
cînd
gangurile orașului care trăsneau a pișat și a șoareci
sunt spălate
cu javel și terebentină
cînd doamnele
de la primărie fac coadă la simigeria luca
și-n timp ce
așteaptă se-ntreabă de unde vine cuvîntul simigerie
cînd la dan și
cătălin dricul cu numere bulgărești are portierele
deschise
larg ca un emoji confuz și dinăuntru
se-aude
zumzetul unui aspirator de mașină
iar la
sfinții voievozi în difuzoare stă pe repeat
un cd cu
acatistul muceniței ecaterina
e una din
zilele cînd
ți-ai da toate
viețile să faci parte din viața altora
să ai un loc
de muncă stabil-controlor calitate la o fabrică de textile
ori
consilier debutant la o primărie-
să ai un
golf IV cu număr de înmatriculare personalizat – inițialele tale
și-ale
femeii care-și împarte distanța cu tine-
în buzunare
tot timpul o monedă de 50 de bani pentru
cărucioarele
de la supermarket
să poți
mînca un covrig polonez în timp ce discuți cu unul cu altul
despre
starea culturii locale oportunitatea unui sens giratoriu
ori să
postezi de pe telefon poze virale cu anunțuri
vînzare
vitrine puțin folosite pentru trofee prietenilor dinamoviști
dar după o
astfel de zi vine o noapte
în care îți
spui că ești laș
mai laș
decît singurul japonez despre care mulți au crezut
că s-a
deghizat în femeie pentru a scăpa de pe titanic
atît de laș
încît nici măcar din viața ta nu faci parte
doar stai
undeva sus și privești la ce se întîmplă în tine
ca o dronă
de ultimă generație
ai vrea să
te rogi dar nici măcar tu nu știi ce să mai ceri
și oricum
împreunate mîinile tale nu-s decît o chintă spartă
îți tot
repeți că oamenii sunt niște jucării desperecheate
pe care
dumnezeu-cînd era copil-
le-a donat
unor îngeri care-au pierdut totul la inundații
în cele din
urmă adormi și accepți:
viața ta nu-i
decît un bănuț aruncat în fîntînă
pentru ca
cei ce vor veni după tine
să aibă mai
mult
noroc