sâmbătă, octombrie 04, 2014

battle of ypres



când mă apropii de tine încep să tremur
ca un bătrân vânzător de ginseng
pe care l-a apucat din senin tusea și-a uitat
ce să spună ca să-și vândă
miracolul

de aceea tu n-ai să știi
că te privesc uneori
cum te apleci peste pian și sânii-ți tresar
ca un luciu de apă care se tulbură la prima piatră
treci peste clape cu vârful degetelor ca un preot militar
peste pleoapele unui tânăr recrut
sufocat de un nor
de clor

vineri, octombrie 03, 2014

human rush



human rush

mai cumplit decât să visezi că te stingi și nu te poți trezi
e să visezi că te-ai pierdut de ceilalți și te trezești fără să știi
încotro s-o apuci
frigul te sâcâie ca un indian ciung care te roagă
să-i urci în ricșă pentru câteva rupii
tragi aer în piept
aștepți să te facă preotul de rușine-n biserică
pieptul tău e o groapă proaspăt săpată fără permisiune în cimitirul din sat
te uiți la mâinile tale și mâinile tale sunt
copiii căpitanului grant care caută
puțină umanitate

dacă ai ști sigur că pe undeva mai există
un trup
un singur trup care miroase-a străin și a om
a petrol și căldură
ți-ai vinde pereții camerei dvd-urile cu jim morrison
atlasul lui sinelnikov de anatomia humana
apoi
ca un forty-niner adevărat te-ai grăbi să-l iei în posesie
chiar dacă ai folosi viața ta drept cea mai nouă metodă
de minerit

joi, octombrie 02, 2014

emoticon 1 



îngerul meu păzitor se mai îmbată uneori
ca băieții
mai ales la episodul în care mark slone e deconectat de la aparate
atunci îi vine chef de-o ruletă rusească
își pune la tâmplă un reportofon cu înregistrări
de pe vremea când promiteam că mă las de una de alta
îmi spune tăios bagă-ți mințile-n cap
la vârsta ta deja aveam aripi și-o slujbă stabilă

de nervi eu îl șterg din lista mea de mobil
deși l-am trecut la contact în caz de urgență
îi spun scrâșnit dacă nu crezi în mine atunci
caută-ți altul așa cum voi face și eu

mi-ar conveni sfântul emil avea un prieten bun pe care-l chema castus
se temea de moarte și familia sa era bogată
și sfântul emilian de la durostorum ar fi ok de mic
mi-a surâs cariera de militar
sau mărturisitorul înzestrat cu blândețe
(felul în care-ți zâmbesc uneori te face să crezi
că voi crede în tine pînă-n pânzele albe)

Ardi



dacă este adevărat că frumusețea există
numai în ochii celui care privește
atunci
îți las ție ochii mei pentru că nu știu în ce să mai cred
de multe ori mi-am dorit să ne oprim brusc din creștere
lumea să fie o creșă imensă în care ne mulțumim cu gesturi simple
de dragoste cum ar fi împărțitul creioanelor colorate
împărțitul aceluiași cântec de leagăn același somn
în care să nu visăm explozii și redactori șefi care să urle
că nu transmitem sfârșitul în timp real
nu știu în ce să mai cred
oare oamenii s-au născut buni sau
bunătatea e o modificare genetică apărută cu timpul
ca la cimpanzeii bonobo care-și rezolvă toate conflictele
prin sex și compasiune


e un fel primitiv de a spune dă-mi doamne oameni
ca în verile secetoase când bătrânii din sat împreună cu preotul
mergeau de la biserică la cimitir murmurând
dă doamne ploaie
sunt zile în care e atâta dragoste-n mine
încât mă așez liniștit pe covor și aștept
să dea cineva peste mine din întâmplare
iar întâmplarea să fie cea mai completă
descoperire în evoluția oamenilor


dacă este adevărat că în inima noastră purtăm inima altuia
atunci soarele nu e decât un matelot bronzat
și ca orice matelot care pune piciorul pe uscat după o lungă călătorie
se-nfundă în prima tavernă care-i iese în cale
se-mbată apoi își tatuează pe braț
o lună pe care-a cunoscut-o
într-un bordel asiatic




miercuri, octombrie 01, 2014

chanson da craonne



uneori mă gândesc la coapsele tale nedesfăcute ca la
o nucă de palmier
buzele mele sunt piatra pe care o maimuță capucin tânără și nepricepută
o folosește să le desfacă și să ajungă la miez
alteori îmi închipui că sunt o pasăre țesător
fur iarba de pe morminte și-o împletesc într-un cuib
în speranța că-ți vei face casă bună din mine

când nu-mi ocup timpul cu exotisme
mă îngrop în pilotă ca într-o tranșee
refuz să mai lupt fredonez cu voce spartă
adieu la vie, adieu l'amour, adieu toutes les femmes
c'est bien fini, c'est pour toujours de cette guerre infâme
îl aștept pe dumnezeu ca pe un tribunal militar
să mă condamne la moarte pentru că mi-e prea frică de viață

tu nu știi dar ești tot ce mai am și mi-e bine
nu mă mai întreb ce-am făcut cu timpul meu
nu mai aștept să-mi crească din piept obuze
ca într-o fabrică unde lucrează doar femei prost plătite
pentru că bărbații sunt la război
nu aștept să te rogi pentru mine
odată ce-ai ajuns dincolo rugăciunile de iertare și lumânările
nu mai au sens
totu-i bătut în cuie ești în iad sau în rai
și nimic nu mai poate să schimbe asta

mi-aș dori să vezi lumea ca pe o savană braziliană imensă
unde noi suntem niște larve de licurici
strălucim în întunericul garsonierelor noastre
și ne hrănim cu alți oameni
ademeniți de lumină