vineri, februarie 21, 2014

creative roleplay



într-una din nopţi am visat că m-au rechemat la locul de muncă
mi-au dat înapoi reportofonul mobilul de serviciu şi declaraţia de venituri
mi-au spus ne pare rău dar se moare în draci şi nu facem faţă
ştim că şi ţie-ţi convine tu nu eşti omul care să stea degeaba
dacă nu-ţi curge moartea prin vene înseamnă că n-ai fost bun de nimic niciodată
în plus cred că acum ştii cît de important e un loc de muncă în zilele astea
ştii cum e să aştepţi poştaşul cu şomajul de parcă ai aştepta popa cu sfîntul maslu
nu mai visa aiurea la reportaje din coasta de fildeş sau kenya
ţi-e prea frică de păianjeni şi viespi
oricum paşaportul n-o să-ţi iasă la timp
e prea mare păcat de talentul tău
gîndeşte-te că aici te cunosc aşa de mulţi că pînă şi pămîntul
te ia în spaţiu dacă te-ai duce să-ţi schimbi cartea de identitate

în tot acest timp eu mă gîndeam la o femeie pe care o cunoscusem
într-o zi mai caldă ca iadul
făcusem dragoste printre ruinele unei grădinţe transformată acum în
aşezămînt social pentru bătrînii bogaţi
în timp ce-o pătrundeam aveam timp să citesc pe urma unui perete
california über alles scris cu vopsea de culoarea limfei

m-am trezit speriat cu mîinile amorţite
de parcă aş fi dat toată noaptea autografe pe trupuri
făcute doar pentru sexual roleplay
pînă şi dumnezeu are fanteziile lui cu oameni
am adunat toate icoanele din casă şi-am urlat
la ce dracu mai sunteţi utile dacă nu sunteţi în stare să ascultaţi
poate totuşi că sunteţi bune la altceva
le-am aliniat frumos după mărime şi-am făcut un pluton de execuţie
m-am aşezat în faţa lor mi-am umflat pieptul
(recunosc nu cred în baliverne cum că trebuie să fii legat la ochi sau că un călău
trebuie să-şi acopere chipul în fond cine naiba îşi mai bate  capul să te recunoască
dincolo ai lucruri mai importante de făcut ca de exemplu să găseşti un gest cărui să-i spui pace)
mi-am umflat pieptul şi mi-a venit poftă spun ceva memorabil
ceva de genul că italienii pierd războaiele de parcă ar fi meciuri de fotbal
şi că pierd meciurile de fotbal de parcă ar fi războaie
sau că istoria va fi blîndă cu mine pentru că intenţionez să o scriu
nu mai contează că lucrurile acestea le-au spus înaintea mea alţii
gloanţelor nu le pasă dacă tu crezi sau nu în viaţa de-apoi

să presupunem că soarele se învîrte în jurul pămîntului
şi inima se învîrte în jurul trupului
atunci moartea e un fel de  întrecere unde copiii
aleargă pe uliţă cu un dumnezeu făcut cerc





vineri, februarie 14, 2014

papageno effect



astăzi mă voi rezuma să fiu simplu
am obosit să-mi tot spui că las lucruri neterminate
că scriu frumos dar nimeni nu mă va lua în braţe să-mi confirme asta
că trebuie să insist pe la edituri să-mi găsesc un drum literar
dacă m-ai vedea cum zîmbesc ai spune că
cerul e un stand-up comedy pentru începători
dar ţi-am promis că n-am să mă pierd în cuvinte
pur şi simplu am dat greş încă o dată
n-am scris ca să public textele mele nu au fost niciodată frumoase
am vrut să-ţi arăt doar ce se întîmplă în mine şi dacă ai fi crezut de cuviinţă
să-mi spui că sunt un om frumos
dar hei
eu ar fi trebuit să ştiu cel mai bine care e preţul
n-avem nevoie de oameni pentru că ne suntem suficienţi
avem nevoie doar de poveşti ca să ne convingem că sîntem în viaţă

orice creştere moşteneşte un urlet
probabil că eu le-am moştenit pe toate în afară de cel care trebuie
probabil că de aceea încă mai sînt în viaţă
undeva cineva umblă-n gîtlej cu urletul meu
şi n-am să mă las pînă nu-l iau înapoi
nu mă victimizez inutil
nu caut compasiune
orice naştere moşteneşte o moarte
măcar pe asta am nimerit-o corect

dacă am juca adevăr sau provocare ţi-aş povesti
despre doctoriţa de la psihiatrie
o chema cleopatra era plină de aur
pentru că mulţi voiau să se pensioneze pe caz de boală
avea şi un magazin mixt în centrul oraşului
cînd al ei marcus anotnius a făcut atac cerebral a vîndut tot
şi s-au mutat într-o casă la marginea pîrtiei kalinderu
într-o zi m-a chemat să-mi arate cum fac terapie alcoolicii
cînd m-a văzut taică-miu blembănea despre cum şi-a pierdut
locul de muncă familia şi respectul de sine
pentru o clipă am vrut să-l cred că vorba aia sîngele apă nu se face
dar poate ieşi un vin bun
te-aş întreba dacă taică-miu a spus adevărul de vreme ce singura lui grijă acum
e să dea de pe casă zăpada iar eu nu fac altceva decît să-l îngrop zi de zi
de parcă aş face repetiţie pentru o nuntă

recunosc
am fost tare în faţa morţii mai ceva ca un penis în faţa unui videochat
acum mă întreb dacă aş fi putut face lucrurile altfel
ce-mi păsa mie de o femeie care s-a aruncat pe capota maşinii
crezînd că i-am adus trupul bărbatului mort pe o balastieră din maramureş
eu trebuia să scot subiectul care să rupă inimi
oricum altceva nu era pentru prima pagină
oricum n-aveam timp de suferinţele tînărului werther
cînd găseam o tentativă de suicid şefa urla să trag de subiect
chiar dacă cei de la ambulanţă-mi spuneau că nu au voie să-mi dea informaţii
ca să evite sinucideri mimetice
făceam o cruce cu limba spuneam fii om şi nu imita
acum te provoc să-mi răspunzi care e diferenţa
între o sinucidere reuşită
şi una completă

astăzi îţi scriu cu ură
în mine sîngele a început să circule spontan după o încercare
eşuată de resuscitare
mă uit la cei ce scormonesc prin gunoaie au feţe tumefiate dar fericite
mă întreb unde se adăpostesc noaptea şi de unde au bani să se-mbete
îmi vine să las dracului tot şi s-o iau pe urmele lor
dacă ei pot eu de ce nu
singurul lucru pe care-l mai iubesc e sinuciderea socială
cel mai frumos exemplar e cristos
ştia ce păţeşte ar fi putut s-o lase baltă în schimb
s-a lăsat căsăpit pentru binele omenirii

astăzi n-am chef de concesii
puţin îmi pasă c-ai stat în pat pînă tîrziu
că ziua ta a fost de rahat(ce mă bucur că mai e timp pînă se lasă noaptea)
că nu-ţi mai poţi plăti rata la bancă pentru că preţul valutei a luat-o razna
că-mi scrii încet cu greşeli pentru că tastezi de pe smartphone
că sinistraţii din sunderland şi-au pierdut casele din cauza lui cameron
că ianukovych a fost de acord cu un guvern de tranziţie
că protestatarii de la pungeşti au rămas fără dinţi
că echipajul de bob s-a făcut de rîs pe pîrtia de la soci
dacă m-ar chema tamino te-aş bate cu flautul pînă ţi-aş rupe coastele
dacă mă întrebi ce mai fac
îţi răspund bine la toţi şi rău la nimeni
 mă pregătesc să mă mut în tanana o să trăiesc
vînzînd piei de gluton
m-am săturat să mă tot maimuţăresc să cînt din clopoţei
ca un păsărar deprimat
a cărui poveste cu happy-end te-ajută
să treci peste toate


joi, februarie 13, 2014

generating preview



întunericul vine atunci cînd recunoşti că eşti falit
ai investit tot ce aveai în prospecţii
credeai că vei da lovitura cea mare
dacă ai fi găsit o urmă de kimberlit între coastele oamenilor
dar te-ai lăsat înşelat de aurul proştilor
fluieri a pagubă te întrebi dacă mai ai forţa s-o iei de la capăt
te aduni ca fiul risipitor sătul de mîncat numai roşcoave
baţi uşor cu degetu-n propria ţeastă sperînd să te primeşti înapoi
eventual să-ţi dai un inel scump dacă n-ai e bun şi un tensiometru
nu contează că habar n-ai care sînt parametrii normali
important e să crezi că încă mai ştii
ce faci




în ţeasta ca o sală de aşteptare faci exerciţii cum altfel
de aşteptare
te plimbi nervos îţi închipui că eşti într-o maternitate aştepţi să devii tată
striveşti imaginare chiştoace colecţionezi afişe cu beneficiile alăptării la sîn
că tot debordezi de atîta imaginaţie
ţi-l închipui pe caron ginecolog cu palme cît nişte vîsle rudimentare
te întrebi dacă sunt potrivite să aducă ceva pe lume
 mai bine l-ai fi lăsat în plata domnului să facă el ce ştie mai bine
la urma urmei nu poţi cere la schimb altă viaţă celui ce duce una deja luată
aşa cum o urmă nu poate cere la schimb o destinaţie
caron se uită pe ecografie mormăie scurt îşi muşcă mustaţa
te bate părinteşte pe umăr dacă nu-i pui bănuţul pe pleoape
o să-ţi toarne gogoşi despre viaţă ca un fals travaliu





în ţeasta ta e bine e cald
îţi spui că n-o să mai ieşi decît la primăvară
cînd se va usca asfaltul şi se va dezgheţa piaţa muncii
concepi teorii despre facerea lumii e cît se poate de logic
dumnezeu a creat omul prin polenizare
acestea fiind spuse îţi rămîne timp să citeşti note informative
despre maşini căzute în canale de colectare (din fericire şoferii au fost salvaţi la timp)
despre incendii provocare de sobe necurăţate
liste cu posibili candidaţi la europarlamentare
statistici despre evoluţia cancerului şi hepatitei
despre numărul zilelor de spitalizare
rîzi fără motiv de ce nu
viaţa e o secţie de psihiatrie acuţi în care
din lipsă de spaţiu
stăm cîte doi în pat




în ţeasta ta e bine e cald
uneori e ca într-un film din acela apocaliptic
în care crezi că ai rămas singurul supravieţuitor după ce un virus mortal
a transformat lumea în fiinţe necunoscute şi ţi-e frică
să ieşi din casă după lăsarea nopţii
alteori e ca în tate museum te uiţi la tot ce-ai făcut
şi nu înţelegi o iotă dar te porţi de parcă ai şti ce faci
de teamă să nu pierzi tovărăşia oamenilor
din cînd în cînd faci pace cu tine înveţi să scrii haiku
în speranţa că mesajul din sticlă
va ajunge la mal mai uşor




cînd vine amiaza te opreşti şi te uiţi departe
ca atunci cînd erai la cîmp şi-o aşteptai pe bunica să vină cu de-ale gurii
îţi desfaci inima ca pe o bocceluţă în care e ceva cald pentru toţi
sau ca pe un cadou pe care un medic legist l-a primit de la rezidenţi
înainte să iasă la pensie
nici un regret
îţi spui că vei avea mai mult timp să exersezi
desprinderea de trambulina de ski jumping
eşti tot mai sigur că într-o zi zborul în braţele altuia
va fi sport olimpic
sau sinucidere

miercuri, februarie 12, 2014

playa girón



de la o vreme nu ştiu ce se întîmplă cu mine
din ce în ce mai des nopţile îmi par o plajă cubaneză pe care aştept
un sprijin aerian ce nu mai vine
dimineaţa e un ataşat militar fără emoţie care aduce o scrisoare prin care
i se mulţumeşte mamei că fiul ei a luptat bine
totul se întîmplă de parcă n-aş fi prezent
le spun hei sînt aici
dar toţi vorbesc despre mine ca şi cum aş fi fost
ce viitor aveam în faţă
cum am plîns cînd am luat primul patru la mate în clasa întîi
ce memorie aveam de puteam să ţin minte fondatori de religii
dar uitam aproape tot timpul cum începe actul de căinţă
îmi dau seama că e inutil să le spun altora că exist
în fond şi dumnezeu există chiar dacă nu-l vede nimeni
mă aşez pe marginea patului organizez o conferinţă de presă
împart reporterilor pişcoturi şi pixide promoţionale
îmi plătesc taxele reţetele compensate timbrele judiciare luatul în spaţiu
le spun tuturor că sunt cel care nu trebuie lăsat singur
pentru că tocmai atunci fac gesturi necontrolate
fierb carne de om şi-o mănînc în speranţa că îi voi lua locul
 îmi vine cheful de-o ruletă rusească
din calendare îmi fac revolver pun ţeava la tîmplă şi trag
zîmbesc în semn de respect
voi purta toată viaţa numele sfîntului care s-a nimerit
să-mi zboare ţeasta

nici nu mai ştiu ce să cred despre mine
în loc să am o slujbă stabilă să-mi spăl regulat hainele
să fiu sociabil cu şoferii care îmi dau prioritate la traversare
mă surprind că încep să uit lucruri mărunte
şi nu mă las pînă cînd nu mi le aduc aminte
iar lucrul ăsta mă scoate din sărite
într-o noapte m-am plimbat prin cameră furios pînă mi-am amintit
că rulota în care visam să trăiesc e un airstream clipper din 36
în altă noapte m-am chinuit vreo două ore să-mi amintesc cum se numeşte
juratul de la the voice of  u.k care e şi solistul trupei the script
negru de supărare mi-am zis ce mama dracului
de ce nu poţi memora lucruri simple care nu-ţi fac nici un rău
dacă tot eşti aşa de bun să ţii minte oameni care au fost odată ai tăi
dar care n-au pic de respect şi vin peste tine tocmai atunci
cînd nu mai ai nimic de împărţit nici măcar o masă caldă
într-un cort pe care scrie armata salvării
mi-am promis atunci că dacă vreodată voi ajunge bărbat
am să mă transform într-un birou de acordat vize
am să mă aşez la coadă cu noaptea în cap
şi n-am să mă las pînă nu voi fugi cît văd cu ochii de mine
chiar dacă pentru asta ar trebui să mă însor

aş putea să-ţi mai povestesc despre cum am devenit fan liverpool
după meciul cu arsenal din 89
ai putea spune că m-am născut cu sindromul iubirii faţă de învinşi
poate pentru că şi eu sînt ca ei sau
poate pentru că cine se aseamănă se adună
îţi spun adevărul
după ce cristos s-a suit pe munte şi a predicat cele opt fericiri
mulţimea a început să cînte you will never walk alone
şi aşa a rămas pînă în zilele noastre
învingătorul ia totul dar nimeni nu-l ţine minte pentru că moare singur
în vreme ce toţi povestesc despre cei care-au ştiut
să piardă cu graţie