vineri, decembrie 06, 2013

svenks bufee



singura grijă a lui cobuz era să nu-i fure cineva bicicleta
la crîşmăriţă striga marianoo ai grijă la bicla mea şi mută pe taraf tv
în jumate de oră dădea pe gît patru sferturi de muscăţel se lăuda
că a fentat moartea cînd l-a dus nevasta la tratament în italia
toate astea s-au întîmplat pînă cînd o noapte mi-a spălat picioarele cu ulei de măsline
ca magdalena cristului
a intrat unul în crîşmă şi-a zis
bă am văzut pe cineva la urgenţe cum era resuscitat dar n-a avut nici o şansă
şi uite-aşa a ajuns cobuz în legendă
de-atunci nimeni nu-şi mai lasă bicicleta în faţa crîşmei nimeni nu mai ascultă taraf tv
nimeni nu mai bea muscăţel să nu sfîrşească prea repede
doar un fost fotbalist de divizia b care se lăuda că la 50 de ani e hiperpotent
striga în gura mare că-n moarte e ca şi-n căsnicie
moartea e o femeie care dacă n-are parte de sex
îşi face bagajele îţi ia tot ce ai
apoi se mută cu altul

*
am învăţat că nu există iertare
iertarea e doar o formă de a uita
şi că rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate
seara cînd pun capul pe eşafod îmi spun
tatăl nostru care eşti în ceruri sau pe aproape
uită-mi greşelile mele aşa cum şi eu uit greşelile tatălui
care nici măcar n-a vrut să audă că i-a murit mama
dar a băut tot vinul care s-a dat de pomană
facă-se voia ta aşa cum şi eu voi face voia tatălui internat la psihiatrie
care nici măcar în ultima clipă nu şi-a recunoscut fiul

*

aici dmineaţa miroase a spermă
de parcă oraşul a fecundat luna în ultim pătrar
mă gîndesc tot mai des să fac schimbări radicale
să fug în lume cu circul în sunet de tobe pe marile scene din lume să fiu prezentat
ca ciudatul care face tot timpul lucruri pe jumătate
să ucid la întîmplare neoane să iau ostateci toţi sfinţii din calendar
în numele unor cauze demult pierdute
apoi să trimit înregistrări video cu revendicările mele:
vreau ca ninsorile să miroasă a om
iar zgîrie-norii să se transforme-n femei

în cele din urmă după execuţii sumare
aş emigra în suedia am face dragoste în inima uraganului sven
ne-am gîndi la lucrurile pe care le-am lua pe o insulă pustie
o păpuşă din aţe pe care s-o numim îngerul păzitor
salată de ţelină mazăre cu piept de pui un dvd cu dead man walking
iar ceea ce inima a unit clorura de potasiu să nu despartă

acum te las să te plimbi prin ninsoarea din goteborg
îmi voi sugruma imaginar cu o coardă de pian medicul de familie
care mi-a cerut bani pentru o adeverinţă de şomaj deşi nu m-a consultat niciodată
îmi voi depune cv-ul pentru un post de supraveghetor pe gotaelvbron
apoi o să învăţ să tac aşa de frumos
că pînă şi dumnezeu va exclama în sfîrşit
creaţia mea nu s-a dovedit inutilă


joi, noiembrie 07, 2013

the church of starvation



de la o vreme nopţile mele au un gust ciudat
uneori de lapte matern
alteori de beef curry
îmi potrivesc bătăile inimii după zgomotul monoton al unui tren imaginar
în care toţi pasagerii îşi poartă viaţa în saci de rafie
trag pilota pînă la gură şi-mi vine să fac din piele un cort indian
carnea mea s-o pun la uscat femeile care vor veni la iernat

îmi imaginez întunericul ca o ejaculare a umbrei
bine că ea va dormi liniştită
încerc să mă mint să-mi repet că e bine
nu mai sunt conferinţe de presă în care se anunţă reducerea preţului apei
ori în care se dă startul la acordarea tichetelor sociale pentru cei aproape vii
nu mai sunt accidente la crucile sfîntului andrei
nu mai sunt cruci acolo unde sunt accidente
it’s a new day it’s a new dawn it’s a new life
mă gîndesc să fac un viral cum o cer în căsătorie pe nina simone
pe dracu
hai să fim serioşi
soarele nu e decît un elicopter smurd care duce o zi ca pe o gravidă cu tahicardie

de fapt fricile mele au devenit mai sărate
mi-au luat centrala în care visam să fac dragoste cu o explozie şi-au transformat-o parcare
cînd fac duş mă sufocă apa mult prea fierbinte
n-am fost în stare să văd londra din london eye nici n-aveam cum
dacă am ameţit pe o simplă pasarelă din gară în timp ce fotografiam
un sinucigaş

maică-mea doarme cu uşa de la cameră încuiată
o fi modul ei de a refuza moartea
mulţi dorm cu uşa de la camera încuiată
o fi modul lor de a rămîne în viaţă
ce prostie
cine va ajunge la ei cînd vor avea nevoie de alţii

din cînd în cînd dumnezeu se justifică îmi spune că rugile mele nu sunt ascultate
pentru că are prea multe pe cap
unii îi cer leac pentru cancer alţii vor să ajungă în calendar nu contează ortodox sau catolic
important e ca lumea să se-nchine la ei
ce să-ţi fac doamne tu l-ai făcut pe om dependent de tine
şi-acum îţi petreci veşnicia privind cum ei aşteaptă încă o zi
ca pe o doză care pune capăt sevrajului
lumea asta e doar o uriaşă clinică de dezintoxicare
în care se tratează dependenţa de viaţă




luni, octombrie 28, 2013

preaviz



Am început să privesc moartea ca pe o restrîngere de activitate a unui patron care a dat greş:
Prin prezenta vă anunţăm că începînd din noiembrie postul va fi restructurat şi nu mai avem nevoie 
nici o nevoie
Nu avem nevoie de peter pani de nils holghersson de tom waits
De reportaje din sala de operaţii de absenţe nemotivate motivate prin cereri de recuperare
Noi ne permitem doar angajaţi care să nu trăiască ci să descopere oameni ca sondele de petrol pentru că de acolo ies bani pentru că suntem în regim de autofinanţare
*
Azi e sfîntul Iuda patronul celor ce pierd
În Londra se anunţă furtuni şi zboruri anulate
În India nu ştiu ce se anunţă dar pot să-mi închipui că Shiva divorţează-n direct de Kali pe postul naţional
Că în UK prinţul George suferă de enterocolită
Că tot ce am dat pînă acum celor puţini se întoarce sub forma a ceea ce am piedut
*
Nici nu ştiu ce e în capul meu în această dimineaţă care miroase a nou-născut
Ştiu doar că aseară stăteam de vorbă cu Dumnezeu
Eu reporterul care intrebam domni miniştri sau domni senatori habar n-aveam cu să-i zic Domnule Dumnezeu Eminenţă Atoateştiutule Tată sau pur şi simplu fără apelativ
E drept mă luase puţin flama pentru că Steaua conducea cu 1-0( a zimbit ştia că vreau să înscrie Kapetanos)
I-am spus dacă vrei să bei cu mine te bag sub pămînt
Mi-a replicat: what do you want from me?
Umil am întins un CV Europass şi i-am zis am neoie de un loc de muncă pot fi chiar şi alpinist utilitar pot să curăţ mizeria din ceruri cînd îngerii păzitori pleacă de-acasă

vineri, septembrie 27, 2013

vespere

există zile în care îmi vine să mă ascund
în orbitele bunicului mort
să bat aiurea în nicovală
să forjez fierul pînă o să împrejmuiesc tot cerul cu un gard
decorat cu lei

sunt zile în care îmi lustruiesc singurătatea cu atîta patimă
de parcă aş fi un văcsuitor trist
că nu are urmaşi să-i ducă mai departe meşteşugul
nu mai pierd vremea cu întrebări dacă există viaţă în moarte
sau dacă dincolo arhanghelii joacă barbut
ori îmi trag la sorţi cămaşa stil army
sunt doar curios
dacă din întîmplare aş căpăta puteri supraomeneşti
şi mi-aş deschide pieptul
oare din el ar ieşi o lumină orbitoare spre care să se îndrepte toţi
ca nişte păianjeni de apă către o bulă de oxigen
sau pur şi simplu un condamnat în formă de inimă s-ar ridica din genunchi
şi-ar porni
spovedit
spre pluton

de la o vreme îmi vine să-mi întorc pielea pe dos
şi să spun tuturor nu sunt eu acela pe care voi obişnuiţi
să-l strigaţi emilică
nu sunt eu acela care înmulţeşte pîinea peştii castanele coapte în jarul mut
nu sunt eu acela care scrie materiale de presă despre cum lazăr şi-a luat moartea în spate
ca pe un camarad rănit în luptă şi l-a cărat pînă la cel mai apropiat
punct sanitar


hai doamne să facem un schimb
fă-mă un simplu comunicat de presă pe care să-l trimiţi în redacţia unei zile

iar eu voi plînge oamenii în locul tău

sâmbătă, septembrie 21, 2013

ultima noapte cu greiere

imaginează-ţi asta

o dimineaţă de sîmbătă în care te strădui să fii punctual
ca umbra care te însoţeşte printre neoane
un autocar plin de femei care vorbesc de reţete naturiste şi despre cum au mai dus-o
în ultimul timp
închizi ochii
în fond ce ţi-e drumul spre piatra
ori cu feriboat-ul din dover

ţi-e dor de tine
ţi-e dor ca de bunicul pe care l-ai băgat în pămînt acum o săptămînă
şi n-ai avut timp să-l plîngi(timp n-ai avut mă întrebi
timp ai avut n-ai avut o durere) ai plîns de plînsul altuia
şi-atît

(tătaia stătea în sicriu cu un genunchi ridicat ca atunci
cînd a fugit prin sat după mine pentru că am înjurat
prima oară
mi-au spus mai tîrziu că
s-a răcit prea devreme)

demult aveam o obsesie(şi-acum o am)
sunt cressus şi tot ce ating se transformă în oameni
sunt cressus şi tot ce ating se transformă în lipsă
lovesc o castană căzută
îmi spune mersi şi-o ia la vale
îi spun
femeie
stai lîngă mine că nu se ştie
poate te mîntuie roata unei maşini
poate piciorul unui copil va arăta adevărata ta faţă

o noapte întreagă am dormit cu un greiere-n cameră
a fost un război corp la corp
suflet la suflet
mi-am legat ochii şi-am zis
lasă-mă să trăiesc altfel te dau pe mîna pescarilor

cît am stat cu ochii legaţi m-am întrebat
de ce morţii trebuie să fie bine îmbrăcaţi
cu ochii închişi cu ceva alb băgat în gură
cu o pălărie pe cap(sau lîngă)
în vreme ce greierii au la cap insecticide ruseşti

de fiecare dată cînd inima bate
se duce un om
ca atunci cînd în sat clopotul bate rar
de fiecare dată cînd mă trezesc
dumnezeu pune capul în pernă şi-mi spune
eşti liber




sâmbătă, august 10, 2013

de_sigur

aş putea să-ţi vorbesc despre faptul că nu mai simt nimic
nici un animal
nici o plantă
nici un frate nu-mi mai trece prin vene
sîngele meu stă cu gura căscată
ca peştele pe uscat

sunt tot mai sigur în gesturi
mă arunc mă întorc
mă împart
da
ştiu
e prozaic
un înger cade
din nuc
se prezintă
sunt pacientul englez

şi eu
domnule
am experienţă în muribunzi
ce pot să fac pentru tine

unora le-am adus pepeni aşa de copţi
că au crezut că mîncau nou-născuţi
pe alţii i-am plîns de-au crezut că o să crească din nou
m-au purtat pe braţe spuneau
iată-l

sau iartă-l
nu mai reţin

uneori cîte un înger mai greşeşte aterizarea
îi zic în mă-ta mi-ai stricat ziua
dumnezeu n-are treabă
el face turul londrei
el ştie
sunt tot mai sigur mecanic


sâmbătă, iunie 22, 2013

to london with la

să vă fie bună ziua
și noaptea și ziua următoare
mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus
mă uit la picioarele mele nu au niciun drum
nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească
deși am educat-o
băi sunt ziarist și într-o zi va veni dna-ul cu interceptări
și-atunci va trebui să dau explicații

e drept
mîinile mele nu vorbesc pentru că tremură
și asta le ia tot timpul
picioarele mele nu au nici drumuri noi și nici urme
inima o ia și ea razna se cațără pe cireșul din fața balconului
și face bungee jumping
ei bine
în toată această nebunie
mă trezesc și eu
văd că în mine nu mai ascultă nimeni
și-atunci ies noaptea în lesă cu mine
știu
nu mă piș decît acolo unde îmi spune stăpînul
nu rod mobila oase ori haine
purici nu fac decît atunci cînd dau lovitura cu vreun articol

astăzi mi-e frică
stau ghemuit într-o țeastă
poate fi țeasta șoferului care-a murit acum patru zile
strivit de tren
mă uitam la creierul lui împrăștiat pe cîmp
mă întrebam la ce se gîndește
polițistul spunea că are 45
deși eu știam că are 21
s-a mai dus un mit eu credeam că atunci cînd mori
îți faci toate nevoile involuntar
ei bine
nu e așa

cînd ai dat ortul popii fără să vrei
totul se întîmplă curat
doar de aia se spune că te-ai curățat
pe margine trei patru femei care-au văzut totul
spun o rugăciune apoi aprind o lumînare pe care oricum n-o pun la căpătîiul tău
pentru că nu vrea legistul
și oricum nu se știe cînd vine furtuna în sat

să presupunem că aș ajunge în rai(mult nu mai am)
ce i-aș putea spune acestui doamne-doamne ca să să mă ierte?
aș putea încerca un înger din la
 la la îngeri verzi pe pereți
sau pur și simplu să-i zic
dă-mi un singur om
că iadul e mai simplu în doi









joi, iunie 06, 2013

vespere

uneori sting lumina de parcă
aș arunca ultimul bulgăre de pămînt peste cineva care încă e viu
aud totul în mine cum pleacă
de parcă se așteaptă inundații masive
inima sternul și capilarele
toate apucă în grabă
tablouri boarfe sau acte
în încercarea complet inutilă
de a mai salva cîte ceva din cel ce am fost

și înt tot acest întuneric ce mă absoarbe
ca un aspirator englezesc pentru care nu găsesc adaptor
stau nehotărît
nu știu ce ochi să închid
m-ar tenta ochiul drept să-i spun că astăzi va merge cu mine în rai
m-ar tenta ochiul stîng
să-mi urlu dacă tu ești profetul
salvează-te pe tine însuți
și mai dă-i încolo pe alții

mi-e frică să cred că există un dincolo
aș face cu voi un pact
dacă opriți soarele în loc să am și un ceva de care să mă spînzur(camera mea nu are colțuri)
vă jur că am să mă-ntorc și-am să vă spun
cum a fost
sau mai degrabă mi-ar deschide pieptul legistul și luați voi de acolo
ce vreți

în fiecare zi mă las în paza tatălui
tatăl e tată pentru că-l simți nu pentru că-l vezi
dar iată că fiul lipsește
a dat bir cu fugiții ca un patron hăituit de garda financiară
înjură în gînd tu-ți pălăria lui hector
numai pe micii  evazioniști îi vinați
dar pe la cei care te lasă fără suflare
cînd mai veniți?

și uite-așa tatăl trece regulat pe la fiul
din cînd în cînd îi dă cîte-o zi în care totul îi merge prost
el o contestă și ziua aia din viață nu se mai pune

totul a devenit simplu de cînd m-ai dăruit mie
cînd ajung seara acasă cărînd acest trup de care
umbrele se vor bucura ca de o vînătoare bogată
nu mai trebuie să caut cartela de interfon
nici cheia de la cutia poștală
nici să citesc apometre
pun capul în pernă de parcă m-aș așeza la cina de taină
dalelor din st. james park le spun luați trupul meu
cină mănîncă din mine va fi carne în veci
stațiilor de metrou londoneze le spun beți sîngele meu
cine bea sîngele meu va căuta oameni în veci


duminică, mai 26, 2013

uneori

uneori îmi vine să plec din mine
să-mi spun porcule tîmpitule piromanule
nu ai altceva de făcut decît să trăiești cu alții
dar fă-o în așa fel încît și alții să aibă parte de viață

uneori îmi vine să fur funia lu nea petrică
să mă agăț de lustră
că altceva nu am stabil în camera mea
să mă rog la sfintul anton
apoi să dau ortul popii
generos
ca o maree

și să mă trezesc a doua zi
în iad
sau în rai
după cum mi-a fost inima
să mă întreb dacă am fost bun sau rău

uneori îmi vine s-arunc în aer tot pămîntul ăsta
pentru că simt
pentru că sîngele curge în vene mai repede decît înflorește liliacul
pentru că soarele e plătit din banii noștri
ai bugetarilor
să urce acolo pe cer
să nu facă nimic
decît să se rostogolească de azi pînă seara
iar singura lui obligație
e să țină minte pin-ul la card

uneori îmi vine să plec din mine
ca un student care s-a săturat de salam și băut
îmi spun că mă așteaptă lucruri mărețe
că încă mai simt

dar ca un făcut
mă iau îm brațe mă strîng de parcă aș fi un rest
pe care o vînzătoare a uitat să-l mai dea
îmi spun că totul e bine și că dumnezeu plînge
iar din lacrima lui
mai am încă o zi