marți, ianuarie 24, 2012

despre oameni si alte obsesii


ștefania 186 cm 62 kg sîni foarte mari
sex oral neprotejat cu finalizare
60 de ron oferim factură pentru servicii de relaxare
îmi tot repet că nu te poți apăra de oameni
numai cu dragoste
sînt cel care merge noaptea cu felinarul pe stradă
și vă păzește de întuneric
din cînd în cînd anunță ora exactă
cînd se dă dezlegare
să ne apropiem unii de alții

e mai ușor să cred că oamenii
sînt ca dinții de lapte
o vreme te însoțesc apoi dispar
pe unii îi pitești naiv sub pernă
sperînd că te vei trezi cu un bănuț
apoi apar alții dar nimeni nu-ți spune să ai grijă de ei
pentru că toata viața alți oameni
nu vor mai crește

astăzi în piept am o gară pustie
sîngele meu e un acar obosit
timid dumnezeu stă pe o valiză de lemn
cu ordinul de încorporare
în mînă

miercuri, ianuarie 18, 2012

elephant&castel

de la o vreme zilele mele trec de parcă la semafor ar fi verde
intermitent
nici una nu se oprește
să pot traversa această liniște care s-a lăsat peste mine
tot mai rar cineva îmi trece mîna prin păr
ca și cum ar mîngîia o fotografie
m-am obișnuit să mă duc seara acasă cu două umbre
să fac glume stupide de genul între două nu te plouă
în piept în loc de inimă am frunze de coca
și ăsta este singurul mod în care îmi cîștig existența

fumez țigările pe jumătate apoi le arunc
în urma mea săracii le strîng
de parcă ar fi niște porumbei adunați într-o piață publică
încrucișez degetele în exerciții inutile de scrimă
la fel de inutil scandez lozinci
eu pentru toți și toți pentru nimeni
uneori mai arunc petale de la balcon
peste convoaie imaginare de nuntă

mi s-a întîmplat într-o stație de metrou cu nume ciudat
să mă apuc să vorbesc în toate limbile pămîntului
să spun că nu am nevoie de prieteni
doar de cineva care să mă iubească
în fiecare dimineață mă ridic din mine cu scîrbă
ca un condamnat căruia i se împinge micul dejun
printre gratii


într-un final e chiar amuzant
să-ți privești viața
ca pe o încăpere dintr-un aeroport
pe fruntea ta scrie conciliere bagaje
trupul e o bandă rulantă pe care stau zeci de valize
iar tu gîtuit de emoție îți aștepți inima
sperînd s-o poți recunoaște dintre atîtea
bagaje de cală

luni, ianuarie 09, 2012

scrisorile din primrose hill



prima scrisoare din primrose hill

pînă acum în londra nu mai plouase așa ca mi-au spus
omul care aduce ploaia
aș fi vrut s-o împart cu cineva dar n-a facut altceva
decît să se întețească
nu sînt decît un orb aghezmuit bine într-un pub
hello dave my dear mate
sorry you got the wrong table

așa sînt eu am un talent nemaiîntîlnit să greșesc oamenii
mi-e frică de benzile rulante din metrou
de femeile îmbrăcate ca dracu din cadmen
care-mi cînta bete you.l catch a cold from the ice inside your soul
sufletul meu e un deal pe care toți se adună
cu sticle de vin să vadă 11 minute de artificii
apoi  se evaporează ca niăte bule de șampanie

iată-mă într-o după-amiază în care
m-au năpădit toți cei care au fost lîngă mine
așa cum năpădesc buruienile un cimir de țară
își cer dreptul de a fi fost
îmi tot spun big deal
sînt șapte miliarde de oameni
sigur e unul și pentru mine
mi-au mai rămas cinci țigări
și nevasta unui bulgar cunoscută într-un vagon de metrou
liverpool a bătut pe newcastel
de fapt ce naiba spun
oamenii sînt un club de fițe din st pancras
unde nu poți intra dacă nu ai inima îmbrăcată
în latex

a doua scrisoare din primrose hill

morden
uneori cînd dorm casa aceasta se transformă și respiră
se poartă ca o familie adevarată
un perete se așează bătrînește pe tamburel
repară încheieturile oamenilor
un alt perete fixează ceasornice
al treilea face mîncare și cheama la masă podeaua
ca pe singurul copil la părinți
tavanul sapă un tunel să evadeze dintr-o închisoare imaginară
spre dimineață m-a trezit violent furtuna
cineva bătea tot timpul în ușă
la început am vrut să-i deschid apoi m-am gîndit
cînd deschizi înseamnă că cineva intră și stă o vreme
dar eu de cîte ori am deschis n-a rămas nimeni
ba chiar au plecat și cei care mai erau înăuntru
așa ca m-am culcat
dimineaîa am aflat de la oli că în ușă bătea
doar globul de crăciun cu care împodobiseră
intrarea în casă

fuckin hell
îmi spuneai că ți-ai împărțit trupul altora
mai ceva ca pîinea la păsări
ți-am răspuns că mi-am dat sufletul mai ceva
ca o curvă care acceptă un blowjob pe bonuri de masă
am ajuns să cred că ne împărțim la toți dar niciodată
la cel pentru care am putea să însemnăm totul
obișnuiai să-ți spui curva artiștilor
obișnuiam să-mi spun shaolinul bețiv
draga mea eu nu sînt artist nici poet
poeîii au coaie au pizdă scriu despre pulă
despre futut și despre cum le-o suge moartea
eu sînt un om mărunt care scrie despre drame mărunte
dimineața îmi scot absențele în lesa
mă uit pe stradă mulțumit că sînt în rînd cu lumea
absențele mele se pișă pe toate felinarele își marchează teritoriul
resturile solide le arunc în tomberoane pe care scrie
dog waste only
în ultima vreme am învățat că dacă lupți pentru un om
înseamnă că ești obsedat
dacă te doare ceva înseamnă că te lamentezi inutil în public
dacă ar fi așa
lumea ar fi o procesiune sud-americană ce se ține în vinerea mare
iar oamenii ar ieși în stradă să se autoflageleze
ai avut dreptate nu am ce face acum cu nebunia și încordările tale
așa cum nici tu nu ai putea suporta crizele mele în care dau cu moartea de toți pereții
ca un soț beat care-și bate nevasta

the dublin castel
în metrou lînga mine s-au așezat trei românce
vorbeau cu voce tare habar n-aveau ca cineva ascultă(întotdeauna cineva
te ascultă dacă asculți la rîndul tău)
una zicea claudia a agățat un polițist de frontieră
alta uite ce nuanță mișto de verde
eu mă uitam la degetele mele îmi spuneam
că ar fi o afacere bună să le vînd
5 pounds fiecare doar inelarul cu 7
coastele mele sînt deja puse la fiert
dumnezeu e gripat îi place să mănînce la primul fel
supă calduță de oameni

cînd am ajuns în camden a început ploaia
am deschis gura am întîmpinat-o cu un sărut franțuzesc
în loc de aer am tras în piept toate reclamele orbitoare
kebabalicious
the world.s end
saigon beauty and make up saloon
mă uitam la miile de turiști care se îngrămădeau
să prindă  bilete la un spectacol horror
mi se părea că lumea e o sală imensă de cinema
pe ecran eram proiectat eu
și tot eu spectator încercam să-mi ghicesc
următoarea mișcare

cînd am intrat un tip beat recita din rilke
cei aflați pe marginea prăpastiei merită toată dragostea noastră
tremuram așa de tare că a trebuit să beau paharul de bere cu ambele mîini
apoi am ieșit la un tabac rulat
ploaia cădea cuminte ca un cîine ce dă din coadă legat de un hidrant
un gunoier ne-a urat un an nou fericit
mi-a venit să urlu să umblu de nebun pe stradă
să strîng un om de gît atît de tare încît să rămînă cu mine
chiar dacă asta ar fi însemnat să stau cu un cadavru în casă
inima mea s-a golit de parcă aș fi schimbat uleiul unui vauxhall
în noaptea aceea am înțeles încă un lucru
inainte cînd o femeie-mi spunea că vrea să fiu singurul bărbat din viața ei
inima mi se dădea peste cap ca o maimuțică în așteptarea unei banane
acum nu mai vreau să fiu singurul
doar ultimul

a treia scrisoare din primrose hill

london heart

dimineața am coborît să fumez
o veveriță zgîrîia tocul ușii cu lăbuța
mi s-a făcut atît de milă că-mi venea
să-mi transform inima într-o nucă să aibă provizii
de iarnă
la radio cineva spunea că în fiecare an 50.000 de copii
sînt diagnosticați cu pneumonie
și ne îndemna să donăm 2 pounds prin sms
inevitabil din jumătate în jumătate de oră urma adele
who do you think you are running arround leaving scars
mă gîndeam că nimeni nu ar cere dacă nu ar fi cineva care dă
salvați copiii cu pneumonie salvați bufnițele argintii salvați tot ce se poate salva
pe mine cine mă salvează de această singuratate atît de rece
că pînă și prietenii mei imaginari și-au luat tălpășița
de teamă să nu înghețe

cheers  mate
mi-ai povestit că din cauza insomniilor intr-o zi ai ajuns în perfuzii
și că ieri în drum spre gară ai văzut un afiș pe care scria viața e frumoasă
ți-a rămas în gît ca o coajă de nuc
ți-am explicat că ești o lebadă neagră ce-și are cuibul pe lacul din leeds castel
te-ai obișnuit așa de mult cu oamenii încît te mulțumesti cu ceea ce-ți dau ei
însă dacă te-ar elibera cineva
n-ai ști ce să faci
ți-am mai spus că ești un fel de fortune cookie fără răvaș
te-a desfăcut cineva care și-a găsit un nou hobby și-a renunțat
să-și mai roadă unghiile

să nu-îi faci griji pentru mine
de mîine incep programul de recuperare în 12 pași
așa cum alcoolicii anonimi se întîlnesc periodic
salut sînt mark și de 100 de zile nu m-am atins de alcool
așa o să înființez și eu clubul sublimilor anonimi
o să ne întîlnim periodic
salut sînt emil și de 100 de zile nu m-am atins de oameni

ultima scrisoare din primrose hill

soho
în soho dragonii dormeau
aduceam ofrande fiecărei dale de piatră îi spuneam
pe tine am să te fac următorul meu pas
fiecărei femei îi spuneam pe tine
am să te fac următoarea mea umbră
un vînzător mă îmbia cu supă de tăiței
deasupra clădirilor baloane uriașe duceau mesaje către un regat interzis
pe o ușă un afiș new blonde girl in town discount just today
ți-aș fi pictat chipul pe cel mai mic bob de orez
dar tu nu erai nici măcar in jadul pe care îl scormoneam
ca unul care trăiește din resturi
în covent garden o trupă de polonezi cîntau vivaldi pentru 10 pounds
pentru 10 pounds puteam să-mi scot și eu inima
s-o arăt tuturor
să traim din pulsații să nu mă mai cerți cînd vin seara acasă
că nu am job și că ne ducem zilele de pe ieri pe alaltăieri
sau aș putea să le vînd fraierilor zirconiu să le spun că sînt diamante reale
habar n-ai cît doare cînd viaîa ta e doar un dragon din hîrtie creponată
pe care alții îl scot în stradă doar de anul nou chinezesc
sau să stai singur la masă și din disperare
să inviți luna să mănînce cu tine
să-i dai babețică furculiță și cuțit
apoi un pahar de vin roșu
mai tîrziu s-o inviți sus și ea să-ți spună
că nu e pregatită

alexandra leavin

în king.s cross m-am rugat să nu dau peste vreun sinucigaș
un altul care nu te-a găsit
la ce folos dacă ți-as spune că femeile bete de camden mi-au pus coroană mi-au dat să beau
apoi mi-au tras la sorți pielea
trupul tău era harta metroului londonez
în care nu am învățat să mă descurc niciodată
nu m-ar fi ajutat nici biserica salvării nici moscheea pe lînga care treceam în fiecare zi
(știi draga mea acolo am văzut pentru prima dată un lunetist)
m-am săturat să-mi tot pun sufletul în bătaia puștii
ca un iepure hăituit la o vînătoare cu gentelmeni și ogari
dacă ar fi zăpadă s-ar vedea urma de sînge
dacă ar fi aer s-ar vedea rana

mă întreb dacă bătrînul chinez care citea ziarul în fața magazinului de ierburi
ar avea vreun leac să vindece urletul
de fiecare dată cînd îmi spun că nu se mai poate o asistentă
îmi pune perna pe față și-mi cîntă de leagăn
nu-i așa că dacă ai ști ce te doare durerea
ar dispărea?

tate museum
undeva o noapte se întîmplă fără mine
plînge în pumni ca n-a știut să mă păstreze
eu nu știu ce să fac s-o uit sau s-o iert
undeva un pat își ia paraliticul în spinare
și umblă