vineri, septembrie 23, 2011

țup țup țup

la naiba cît de repede îmi trec zilele
ca și cum te-ai duce într-o benzinărie
și umpli rezervorul de cîți bani ai
în urma ta alții se holbează la pompa electronică și zic
bă ăsta și-a permis

ei nu știu
nopțile mele sînt plăci de rigips
izolez un apartament invizibil
cînd is ies din casă spun
doamne facă-se voia ta
sînt conștient inima mea e un sac de tifon
în care bunică-mea pune laptele prins
la copt

e o chestie curioasă
dacă mă rog într-o zi dumnezeu nu mai are timp de alții
dacă în altă zi nu mă rog el coboară din cer și face ședință de sumar
tu ce trăiești azi?
eu?
aș putea să-i spun că sînt mahmur
că mă simt ca un bagaj pierdut
pe luton
că aș vrea să joc nouă pietre
sau flori fete sau băieți melodii sau cîntăterți
adevăr sau provocare
provocare?

știi că nu mai pot da înapoi
scriu cu laba broaștei
în timp ce izolez apartamente la prețuri convenabile
apartamente invizibile
îmi fac tatuaje între degetul mic și arătător
patru puncte simetrice și unul în mijloc
acolo sînt eu
puăcăriașul în mijlocul celulei
iată-mă doamne
nu vreau iertare

bunică-miu mă întreabă cînd mă însor
eu îi răspund că pot să donez sînge în o mie și una de feluri
în o mie și una de nopți
sînt robinson crusoe
iar propria-mi umbră e vineri
slujitorul cel credincios
îl învăț limba română
și urîm amîndoi canibalii

sau aș putea să fiu chowder
ucenic bucătar
să nu mă pricep la nimic
să mi se facă foame sau iarnă în toiul nopții
și să te cumpăr ca mirodenie
cu cinci mii de dolopi


cu tăcerea mă fac frate de cruce
scot un cuib de cartofi
e recoltă bună
dacă vesel se trăiește unul altuia zîmbește
țup țup țup din creangă-n creangă
îmi coc umbra o fac felii și-o împart cu tine



sâmbătă, septembrie 17, 2011

from scarborough fair with hate


crezi că pot să-mi zbor greierii?
nu știu
vedem
dacă sînt cărăbuși poate


ei bine hai pornește cu mine spre nicăieri
lampadarele se aprind oamenii se sting
undeva se aude cum cineva mănîncă
lucid
furculița se lovește de farfurie
a terminat

dacă ți-aș spune că inima mea e un soldățel de plumb
nu m-ai crede
dacă ți-aș spune că inima mea e e un cornet plin cu hamsii pe care îl mîncam
în prima zi de liceu
nu m-ai crede
azi a fost zi de cules struguri
bunică-miu întreabă de mine
de ce n-am venit
din nou

nu-mi plac muribunzii
nu-mi plac tații care-și duc copiii în crîșmă
tot ce nu există nu mă doare

sincer să fiu îmi dau seama
că nu sînt făcut să mai stau pe aici
îmi scot inima și mă plimb pe uliță ca și cum
aș avea o mașinuță cu baterie adusă din israel

daria
tu n-ai prins vremurile alea
în care furam cartofi și porumb
făceam un foc de ziceai că e păcat de moarte
apoi veneam acasă cu sacii plini de buruiană
pentru vacă
asta ca să ne răscumpărăm vina

de atunci nu mai pun gura pe lapte
de atunci nu mai mănînc prune verzi
de atunci mi s-a făcut milă de soare că-l țineam legat
și nu știu cum dracu a făcut trei pui
de teamă să nu vadă tătaia
i-am dezlegat lanțul și i-am zis
du-te

și soarele s-a dus
și-a făcut rostul lui
numai eu
numai eu
de-al naibiii
nu știu ce să fac

uite
dacă ar ajuta la ceva
m-aș așeza în genunchi(de parcă n-aș fi trăit așa)
și m-aș ruga
tatăl nostru care ești în ceruri(e bine că tu doamne ești acolo, dar sper să nu fiu patetic
dacă te întreb unde e tatăl meu)
sfințească-se numele tău
vie împărăția ta
(să vie dracului că nu mai suport să nu am pe nimeni să mă aștepte)
facă-se voia ta
ei bine
să se facă voia ta
pîinea pe care mi-o dai
am s-o dau băncii
iar ceea ce fac sper să ierți
în rest nu iert greșiților mei pentru că
nu sînt dumnezeu
dar să ne vedem cu bine dincolo
așa cum scria pe o vedere din neptun

a
toți caută viață pe lună
pe marte
pe venus
de ce nu caută viață
în noi?


daria
dacă mi-ai zîmbi în somn
aș face lumea în două zile


joi, septembrie 15, 2011

tourniquet


cineva mă leagă de trupul acesta
ca pe un condamnat de old sparky
de atîta singurătate sîngele îmi ia foc
da fratele meu
da sora mea
mă simt ca în morga de la subsolul spitalului
fardez morți în timpul liber
cînd mai trece prin mine cineva
țopăi de bucurie
ah domnule ce onoare
să mai treacă pe aici
unul din lumea de sus

înger îngerașul meu
eu sînt mic tu fă-mă un bănuț
pe pleoapa lui dumnezeu
ca să ne ținem de urît unul altuia

miercuri, septembrie 07, 2011

duminică, septembrie 04, 2011

from scarborough fair with love 2


am în piept în loc de inimă
o bărcuță de hîrtie făcută dintr-o etichetă de bere
băută în gara de nord
cînd închid ochii văd cercuri albe
noaptea adorm cu radioul deschis doar ca să am impresia
câ cineva respiră lîngă mine
de două ori pe lună visez că-mi cad dinții
și nu știu dacă asta e de bine sau de rău

nu-mi mai trimite nimeni scrisiori
nu-mi mai scrie nimeni
doar notificări de la bancă
vă anunțăm că sînteți în biroul de credite și sîntem nevoiți să vă executăm silit
executați-mă fraților
nu aveți ce să-mi luați
ba chiar spînzurați-mă de turnul londrei
să arunce în mine turiștii cu tot felul de cartonașe de colecție
ce mai contează o execuție
ar trebui să vedeți ce mi-am făcut eu
cu mîna mea

am învățat să mă rog pentru alții
mai puțin pentru mine
azi cartierul meu era plin de oameni care nu știau
să facă nod la cravată
pentru mine e totul simplu
dumnezeu nu le dă nimic celor ce se roagă
pentru că altfel i-ar pierde


sâmbătă, septembrie 03, 2011

from scarborough fair with love


dimineața mă uit cu ciudă la străinul acesta
care se ridică din mine
și șterge cu mîneca oglinda de aburul respirației
mulțumit că trăiește
îmi vine să-i găuresc țeasta cu pickammerul și să cînt
ram pa  pa pam ram pa pa pam
man down

crede-mă
am prins o zi atît de sălbatică
atît de singură că m-am lăudat ca pescarii că am prins un somn de nu știu cîte kile
am prins o zi atît de tăcută încît a trebuit s-o declar
arie protejată
cînd ies afară trag după mine tot aerul
ca un beneficiar de ajutor social
 ce trebuie să-și întrețină familia

de fapt treaba cu ram pa pa pam ar fi trebuit să fie finalul
dar mă învîrt în jurul singurătății mele
ca dumnezeu în jurul pămîntului
de ce nu m-a născut mama hugues du payenes
și tu să-mi fii saladin

spune-i să-mi facă o cămașă
din rozmarin
m-am înrolat în batalioanele de frunze căzute
adu-mi aminte de fiecare dată cînd mușc din pîine
să nu mă uit la străinul acesta cu ciudă
la străinul acesta care se ridică din mine și pleacă
nu mi-au plăcut clovnii niciodată sînt cei mai triști oameni
ei nu au certificat de naștere

de fapt pe cine mint
am crezut că o spovadă generală mă poate curăța
așa cum a fost curățată londra în trei zile după revolte
am crezut că va veni cineva și-o să întrebe dacă cineva mai locuiește aici
am nevoie să mă crezi
am prins o zi atît de singură
de parcă ar fi fost ultimul cal sălbatic din deltă

știi ce e mai trist decît un clovn trist?
un om trist
știi ce e mai trist decît un om trist?
un om la pămînt
de fapt nu
un om la pămînt poate să însemne că s-a regăsit
sau și-a regăsit aproapele
știi cîntecul acela
un vietnamez se legăna pe o bombă americană
și pentru că nu exploda a mai venit un vietnamez?
de ce dumnezeul dumnezeului dumnezeului meu
e întotdeauna nevoie
de doi?


am nevoie de buburuze care să mi se așeze pe degete
să-mi arate încotro să-mi fac o căsuță
am nevoie de macete să urc prin mine pînă la machu picchu
ai plecat mi-ai spus că ești bine uneori încîlcită
și eu sînt bine uneori încîlcit
acum sînt ocupat cu ura de sine
sugrum în vis pe toți cei care au mai mult decît mine
nu mai cred nu
nu mai cred în lucrurile pe care ți le spuneam
cu cît îți dorești mai puțin cu atît ți se pare că ai mai mult
astea-s doar baliverne
astâzi sînt hanibal biciuindu-și inima să treacă alpii
sînt jackson jax
sînt david guetta
sînt

pierdut

dimineața mă uit cu dragoste la străinul acesta
e tot ce am