miercuri, decembrie 20, 2006

perfect child

în mine locuieşte un copil perfect
cu degete moi să nu lase urmele trecerii sale prin lume

mi-a fost greu la-nceput nu ştiam să-i fiu tată
mergea de-a buşilea se lovea tot timpul de colţuri de oameni la ore fixe trebuia
să-i dau mâncare până i-au crescut dinţii mestecam eu am învăţat multe
să-i cânt până adoarme să-i spun poveşti cu prinţese ori să ştie să tacă deşi ar avea ceva de spus pe limba lui

mama lui? hm alerga prin oraş după cadouri pentru copiii altor bărbaţi
din când în când mai întreba cum mă descurc eu îi spuneam bine să te întorci devreme acasă n-ai vrea să lipseşti cînd va merge pentru prima dată-n picioare ea se jura că va fi acolo
niciodată n-a fost

cînd i-au crescut dinţii primul lucru pe care l-am învăţat a fost să scrîşnească
i-am spus mai târziu îţi va prinde bine scrâşnetul e limba celor care nu se au decât
pe ei înşişi

mă topeam după obrajii lui bucălaţi nu-mi plăceau copiii slabi îl îndopam
cu toate durerile creşterii

mai tîrziu l-am învăţat să nu arate cu degetul în magazin lucrurile pe care le-ar vrea
nu e frumos o să creadă lumea că eşti alintat e bine să te mulţumeşti cu puţin
după o vreme lucrurile pe care le-ai obţinut nu mai au farmec

n-aş vrea să fiu rău mama lui n-a fost niciodată aproape era mai mult un chip mai mult o
senzaţie de femeie locuia într-o casă cu două etaje din când în când mai întreba cum vă merge mi-e dor te iubesc începea copilul să plângă e drept nu prea ştia să fie mamă
gata copilul meu atât ştia să spună oricum am iertat-o

partea cu învăţatul a mers mai uşor mîna lui în pumnul meu înmuia creionul în gură apoi se-ncrunta făcea bastonaşe mă-ntreba la ce folosesc eu îi spuneam că uneori cu lucruri mărunte poţi face lucruri mai importante mama lui întreba cum merge cititul destul de bine numai că are un prost obicei de a crede tot ce se scrie în oameni

a învăţat să fumeze n-am zis nimic la prima beţie m-am făcut că nu văd
gândeam că orice copil imită bărbaţii şi creşterile se împlinesc doar cu surogat de maturitate oricum
mama lui alerga prin oraş după cadouri pentru bărbaţii
altor copii

în mine locuieşte copilul perfect
el mă întreabă de ce am o cută pe frunte eu îi răspund a început dumnezeu să-şi are
ogorul
mă uit la el pe ascuns da sunt mulţumit nu-i lipseşte aproape nimic
l-am crescut bine

ştiu sigur acum va creşte şi el o femeie ce va fi mamă
într-o casă cu două etaje

luni, decembrie 11, 2006

Serenada

în lipsa ta mă întorc spre perete şi urlu nu am nevoie de tine aşa faceţi toatevă spăl şi vă alăptez cînd vine vremea împliniţi naşterea altora
nu am nevoie decît de un pântec din care să crească un dud să-mi hrănesc viermele meu copilul meu de mătase

ai să te întorci nu-i aşa?

*
merg pe stradă cu mâna întinsă exersez plimbarea cu fiul meu nenumitul şi neasemuitul
frigul imobilizează încheieturile ca un şoc electric rămăşiţă de prizonier silit să-şi scuipe trăirile neştiute cu toate astea în frig mă simt ca într-o femeie sunt sigur ştiu ce am de făcut când e totul umed

noaptea adorm cu frica-ntre coapse o strâng frica asta de om singur excităîn locul ei nu creşte nimic

*
n-am mers niciodată cu avionul. nu ştiu de ce mi-a venit să-ţi spun asta. ori să-mi spun.probabil încă un lucru de trecut la catastiful meu de neîmplinit. sunt un dependent nenorocit. orice kilometru prizat mă face să uit de unde-am plecat locul în care ajung mă face să vreau alte chipuri

dimineaţă. mă trezesc, mă scutur copac lepădându-se de omizi mă pun în capul oaselor şi aştept. vocea ta de femeie vocea ta de animal proaspăt vocea ta care îmi înmoaie pielea ca o vopsea scorojită de soare. sînt fericit pe gresia rece ştiu eu stau ghemuit în pântecul tău ca senzaţia de foame care te apucă după cinci ore de lucru.

*
ultimul crăciun cu tata. el taie porcul mîinile lui ca nişte cuţite tranşează carnea lumea e o bucată de carne mănânc. tata adoarme beat i se văd coastele ca nişte prăsele pe care se scurge sîngele. mâinile lui se trezesc şi cer apă.

crezi că voi fi ca el de bărbat?
tu spui că pot face orice cuvintele spuse nu se mai întorc în locul lor păduri de bărbaţi ce nu pot vorbi. eu nu pot vorbi. eu sunt o daltă înfiptă în aşteptările tale

*
în lipsa ta mă întorc spre perete. sunt un perete în care fiul meu aruncă pietre. frica de om singur excită în locul ei nu creşte nimicte strâng între coapse o strîng te-ai ghemuit în pântecul meu ca o senzaţie nenorocită de foame

ca un animal proaspăt

joi, decembrie 07, 2006

kimberlit

7.20 sîngele mă bufneşte pe nas ca un fel de ceas deşteptător îmi spun că nu e normal sensul de curgere corectez mai puţină cafea mai mult rom mai mult whisky

infinita senzaţie că te împinge de la spate cineva că faci ceea ce nu vrei că mai ai puţin pînă se va rupe ceva în tine şi se va revărsa peste dimineaţă ca un rîu ieşit din matcă

după lobul urechii există un loc secret unde stăruie degetele mele ca un păcătos preaplecat într-o grea penitenţă o parte din mine se trezeşte zîmbind cu senzaţia că timpul încă nu e scurs cealaltă parte aţipeşte din nou cu mîinile îngheţate

să te simt respirînd ca şi cum atingerea mea ar fi ultima gură de aer
apoi degetele coboară pe şira spinării pielea se înfioară pînă simţi că vrea să se desprindă de carne şi să mă urmeze ca o sclavă născută să îmbăieze trupurile bărbaţilor

gura stăruind pe un pîntec încordîndu-l pînă la naştere nu va gusta alţi struguri gura devenind pîntec în care cuvintele se încolăcesc umede se încolăcesc febrile ca într-un fel de prăbuşire unde pulsul e unica formă de viaţă

sînii ca o uşă întredeschisă prin care poţi să vezi sîngele plămădind spasme buzele îmbrăţişînd pleoapele ca un fel de sibilă prevestind următoarea explozie

trup arcuindu-se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit
şi primul născut muşcînd sînul cu dinţii de lapte

doar formele tale mă leagă de lume îmi cresc braţele ca nişte copii ce se joacă de-a v-aţi ascunselea prin carnea ta şi jocul acesta îi face mai buni

împăcarea trupului cu absenţa mă face să tremur coapsele cu nume de păsări şi-au luat zborul din cuiburi

the fog

am învăţat să vorbesc doar dacă e ceva important uite
m-am înrolat în legiunile tale

mi-e tot mai greu să rezist mi-a crăpat pielea
ai ieşit prin toţi porii nu mă doare nimic
doar o moleşeală plăcută ca atunci cînd mori de hipotermie

ieri a fost o ceaţă cumplită ai fi crezutcă oraşul meu alăptează ori că te sufoci la prima gură de aer

cumva în siguranţă

orbecăiam ca un motan chior
ştii tu motanul acela pe care l-ai luat în braţe în faţa chioş
culuite-am certat că nu voiai să-i dai drumul
vînzătoarea ne credeanişte hoţi versaţi

în seara aia te-am mai certat pentru că îţi roteai braţele ca o morişcă
te jucai de-a elicopterul
te-ai urcat pe scena din centru
şi-ai dansat pentru mine

poateam simţi altfel dacă am şti că lucrurile mărunte sunt doar seminţe
din care vor încolţi lucruri mai importante

am ajuns la semafor voiam să merg pe un drum lăturalnic m-am răzgîndit
capul sus pieptu-nainte priveşte
oamenii-n ochi
exact aşa cum ai zis

am aprins o ţigară mi-am imaginat că ne plimbam de mînă cu cei trei copii
am promis că nu fumez de faţă cu ei
am stins-o

la biserică adoraţie cristos rege
dumnezeu n-avea ce să-mi spună nici eu lui am plecat

mama lucrează în bucătărie o ajut
fac tabele cu legile lui Mendel acum pot să-ţi spun
dacă vom avea gemeni sau nu

tot restul zilei am stat cu tine ştii asta
după felul în care respir

m-am convins nu e nevoie să strig dacă eşti lîngă mine

oamenii au nevoie de nume doar cînd lipsesc

se făcea că stăteam în tranşee
luptam luptam luptam pînă cînd s-a blocat arma
apoi luptam cu mîinile goale venea peste mine lumea ca un tăvălug n-o dovedeam pămîntul începea să mă strîngă apoi
am primit un pat de puşcă în gură m-a buşit sîngele şi
m-am trezit speriat cu buzele crăpate

m-am liniştit era luni încă o zi lîngă tine
ştiu că dependenţele n-aduc nimic bun dar nu mă interesează
atîta timp cît mă vindeci de toate deformările mele

ca dependenţii de heroină
seara aplic un garou peste tot ce însemn îmi pipăi venele apoi injectez doze care-ar ucide un om normal
doze duble din gîndul că mă voi trezi lîngă trupul tău pentru tot restul vieţii