duminică, august 24, 2014

yahoo singles



prietene
acest drum se apropie de sfârșit
ai crede că totul e la vedere
dar trebuie să fii atent la semne
trebuie doar să vezi dincolo de aceste
zile cu scări de bloc împodobite cu flori și baloane
acordeoniști transpirați care-și trag sufletul lângă scânduri pe care scrie bine-ați venit
mirese decapitate de parc-ar fi rațe umplute într-o vitrină din soho
aceste zile în care îți dorești bani cu atâta ardoare
încât te scarpini în palmă febril mimezi atacuri de panică
pentru că nu mai știi cum se spune
cu stânga dai cu dreapta primești ori invers
aceste zile în  care lipești fruntea de geam și asculți trenuri de noapte
de parcă ai fi un cardiolog ce montează stenturi
prietene
toate acestea sunt semne că trebuie să ne luăm tălpășița cu grație
ca o ghiulea umană care ratează aterizarea dar
mai are forța să se ridice și să facă șchiopătând
plecăciune


dacă mă mai amuză ceva la oameni e faptul că
de fiecare dată când ajungem într-un punct fix
ne rugăm pentru încă o șansă de a îndrepta ce-am făcut strâmb
ne jurăm pe mormintele noastre pe sufletul altora
că nu vom mai bea că ne vom lăsa de fumat că vom crede mai hotărât
că vom fi pregătiți mai bine să facem totul altfel
apoi când cineva ne întreabă dacă avem regrete sau ce am schimba dacă-am putea
s-o luăm de la capăt
zâmbim melancolic și spunem
că-am face totul la fel

recunosc
am avut o viață frumoasă deși se putea mai bine
ar fi inutil să mă plâng
arată-mi tu mie pe cineva care are totul și încă e-n viață
n-am avut o flintă cu ținte de-argint
nici doborâtor de urși n-am avut
nu am dormit sub un baobab așa cum visam de mic
în schimb
am stat lângă fiecare copac și m-am întrebat
câte vieți au trebuit să treacă pentru ca el să ajungă atât de înalt
l-am bătut prietenește pe scoarță i-am zis omule
sunt aici
nimic nu e mai dureros decât să treci prin viețile altora fără ca cineva
să te oprească

nu știu dacă e mult sau puțin
dar dacă ceva se va întâmpla într-o zi
nu am ce să las decât ceea ce sunt
uneori mă întreb mucalit ce voi scrie
când în curând voi completa declarația de avere și interese
fratelui meu îi las un pachet de camel necartonat
și-o dimineață în chamonix când ne-am ascuns în pădure să ne facem nevoile
și-au dat peste noi concurenții din etapa a noua europeană de ski fond
mamei îi las 100 de eugenii
ca semn de-mpăcare pentru ziua când învăța pentru examenul de gradație
și m-a trimis la magazinul sătesc să iau biscuiți de trei lei
iar eu m-am întors cu o poală de castraveți
tatălui meu îi las golul pe care mi l-a lăsat când și-a luat
peștele de sticlă de pe televizor și-a plecat
poate în nopțile sale opioide își va găsi timp și-l va umple
cu pepenii galbeni pe care se jura că ni-i aduce dacă
dăm jos pielița de pe vinete
în locul lui

prietene
n-am fost nici bun n-am fost nici rău
am fost un om ca oricare altul fiecare om e o poveste și fiecare poveste
își are o bibliotecă unde să rătăcească
am urât ce-am avut am iubit ce n-a fost al meu
nu sunt adeptul sexului protejat pentru că știu să mă controlez
chiar și atunci când sunt beat
bts-urile mă lasă rece
antibioticele mă lasă rece
croazierele în jurul lumii mă lasă rece
iadul mă lasă rece
nu există cazane cu smoală diavoli cu furci veșnice focuri
doar utere numite de medici generic
medii ostile

îți spun toate acestea
pentru ziua când vei da telefon și cineva va răspunde că am fost odată al meu
pentru ziua când nu voi mai ști cine sunt pentru că mi-a expirat cartea de identitate
pentru noaptea când voi coace porumb și voi juca table cu bufnițele
cine ia prima linie tace
la prima poartă





joi, august 21, 2014

alte fericiri de pe victor hugo



de la o vreme am început să dorm tot mai strâmb
iar când mă trezesc debordez de încredere
îmi îndrept oasele hotărât ca un polițist chemat să aplaneze un conflict conjugal
prietenii îmi spun că de vină pentru somnul meu prost ar fi de vină căldura
ori faptul că mănânc foarte mult seara
eu sunt convins că forța superioară pe care unii o numesc dumnezeu
nu e decât un fierar betonist imigrant iar eu doar un cui
pe care mâinile sale butucănoase l-au bătut strâmb
într-un complex social din east london

draga mea
trebuie să știi despre mine că n-am fost niciodată întreg
și nu mi-a păsat de lucrul acesta
apropiații mi-au spus că e o tactică păguboasă
că fiecare își are omul său în pământ ori deasupra
cu timpul nepăsarea mea s-a dovedit mai sănătoasă
m-a scutit de pseudotraume și sentimente de vină
am luat totul așa cum se cuvine
nu mi-am smuls părul din cap când  am aflat că prima noapte de dragoste
e doar casual sex
morții care ni-s dați ni-s dați gata plânși
noi doar confirmăm o rutină
iubim aproapele pentru că e aproape nu pentru că ar avea stea în frunte
ori că am avea noi un dinte împotriva distanțelor
credem în dumnezeu pentru că nu-l vedem și nu ne răspunde când vrem
el de aia nu are familie pentru că știe să tacă
el de aia nu are nevoie de dragoste pentru că nu e aproape
(ar fi pueril să mai crezi că iubirea e sinonimul credinței)
imaginează-ți ce s-ar întâmpla
dacă într-o noapte ai cădea în genunchi și te-ai ruga cu ardoare la icoana din cameră
te-ai ruga cu ardoare
să-ți dea un loc de muncă stabil un aproape la care să te împarți
și în general te-ai ruga să-ți dea tot ceea ce e de trăit omenește
imaginează-ți că din icoană răstignitul fecioara sau sfântul
s-ar șterge cu dosul palmei pe frunte te-ar întreba
dacă poți duce atâtea

cred că atunci
inima ar începe să bată în coșul pieptului până acesta s-ar sparge
și ca un coșar norocos ea ar lua-o la sănătoasa nu s-ar opri
decât în următorul trup
în fond
când dumnezeu cere ca oamenii să nu despartă ceea ce el unește
reciproca ar trebui să fie valabilă


miercuri, august 20, 2014

shape of dispair



dimineața e un depărtător chirurgical ce se înfige în stern
oamenii se adună în jurul tău
să vadă ce se mai întâmplă în tine
dacă se mai întâmplă în tine
totul e un fel de paralizie
ești doar un pacient trezit din anestezie pe masa de operație
toți îți admiră organele art-deco te îmbărbătează
îți spun că va fi totul ok
ai vrea să urli dar ți-e mult prea frică să nu care cumva
oamenii din greșeală să-ți simtă urletul
ușurați să se strângă în brațe: în sfârșit are puls


repeți obsedant
dacă diavolul stă în detalii atunci ți se cuvine o furcă
ai început să-ți cultivi cu grijă
ura față de tot ce-i un jur
ura e mica ta cultură de coca ascunsă în junglă
ea îți va aranja bătrânețea
până atunci holuri înalte de instituții
în care cauți un chip prietenos ca un câine proaspăt strâns de pe străzi
de mașina ecarisajului
poate nu e totul pierdut
aștepți prima probă de angajare ai nevoie să crezi cu tărie
că oamenii sunt buni sunt corecți
ai timp să fii uluit că nu simți nimic
o femeie așteaptă și ea se uită la tine căutând un chip prietenos
ca o vită sedată la intrarea în abator
faci orice să eviți orice contact orice-i uman
citești absent o revistă care anunță o săptămână nebună la kaufland
cupoane pentru cumpărături timp de trei zile
reduceri cu 15% la piersici paraguayos
te întrebi dacă or fi importate din paraguai și te miri că acolo
se cultivă și piersici
timpul se târăște prin fața ta ca un paralitic la schimbatul sondei
îți pierzi coerența

începi să fredonezi în gând
un dumnezeu se legăna pe o bombă americană și pentru că nu exploda
a mai venit un dumnezeu
îți faci calendar din mărci de bere
îți închipui că ești Unabomber și-o să scrii un manifest
de-o să te țină minte poștașul care aduce pensia mai de vreme
doar dacă bătrânii îi lasă și lui de-o cafea
arunci în aer șeful de post și plodul secretarei din primărie
înainte să se bată cu pumnul în piept că postul pentru care și tu candidezi e al lor
arunci soarele-n aer apoi te închizi în el ca un ortac ce protestează în subteran
pentru o șansă în plus

uneori mintea ta se transformă-n simulator pentru aterizări forțate
pe timp de noapte
îți închipui că într-o zi îți vei lua nenorocita de inimă-n dinți
ca un malamut puiul abia născut
te vei duce la ea și-i vei  spune
că ești un om bun
că poate ești ceea ce caută dacă știe ce caută
că nu ești așa cum spun alții un om fără căpătâi
doar nu-ți găsești capătul
dacă ți-ar cere
partea bună din tine ai transforma-o-n profet
din partea rea ai face un rege infatuat
care taie capul profetului și i-l oferă pe o tipsie
pentru un zâmbet ca un dans burlesc
îți pierzi coerența


noaptea se hrănește de tine
ca un porumbel de antartica răscolind placente de focă
pe marginea patului te surprinzi cântând fără noimă
o sută de zile de abstinență o sută de zile de abstinență
dacă iei una mai rămân 99 de zile de abstinență
duci mâna la piept ca un bătrân ce-și lipește urechea de un radio vechi
așteptând să vină americanii
faci pace cu tine cu toți ai tăi nulașipenimeniînurmănulașiniciourmă
și-ți cari zilele ce ți-au rămas mai departe
ca un antonov deasupra unei iurte pustii



sâmbătă, august 09, 2014

zbor deasupra unui cuib de viespi



iată-mă așadar cocoțat pe sternul acesta
ca pe malul unui râu în care oamenii și-au făcut balastiere nenorocite
și-au excavat ultima fărâmă de bunătate
iată-mă așadar întrebându-mă dacă nu e mai bine
să mă arunc în acest vin oțetit pe care-l numesc sânge
și să pun punct
mă simt vinovat ca un greiere care-a petrecut o viață întreagă
și-apoi a cerut împrumut prin vecini o zi să mai simtă ceva
dacă am iubit la mine vreodată ceva a fost felul în care mă iau peste picior atunci când
cei din jur tac la-ntâmplare
poate că da
ar fi mai bine să punem punct
nu mi-au plăcut niciodată
cărțile care se încheie prea descriptiv
filmele care se lungesc inutil
oamenii care bat cu pumnul în pieptul altora cerând înțelegere
ca niște bețivi în miezul nopții care-și confundă casa cu apartamentul vecinului

toți spun că nu le e frică de moarte ci de faptul
că nu au timp să termine ce-au început
de aia tot ceea ce fac fac pe jumătate
cu toate acestea mi-e frică de moarte pentru că doare
curiozități nu mai am să aflu ce-i dincolo
a fost o vreme în care prindeam sfinți cu mâna în ape puțin adânci
la dumnezeu renunțasem demult
îl momisem un timp cu muște porumb fiert fapte bune
ba chiar nu mâncam vinerea carne
când îmi pierdeam speranța catadicsea dumnezeu să trimită la suprafață
două trei bule de oxigen două trei concursuri pentru un post
în administrația publică

uneori nu-mi doresc decât un balcon fără viespi și un prieten
poate un pepene galben căruia să-i pictez ochi și gură
poate o minge de handbal căreia să-i spun mirabilis
să-mi închipui că sânii ei sunt tari ca acvamarinul și coapsele ei
au gust de vișine aproape coapte
să ne certăm copilărește cine a fost mai bun
jimbo sau jagger
când nu mai văd niciun rost în lucruri mărețe
să-mi spună banalități cum ar fi că atunci când
dumnezeu îmi închide ușa diavolul deschide
fereastra

uneori mă întreb dacă nu ar fi mai simplu să urăsc oamenii
dintre toate creaturile care amușină pe țeasta pământului
numai ei nu se întorc la ceea ce-au fost ori au pierdut
albinele se întorc întotdeauna acolo undea au făcut miere
elefanții își dau ultima suflare acolo unde au luat prima gură de aer
la ce bun toate aceste cuvinte când nu am de spus nimic important
în locul lor aș prefera o tuse uscată
o cameră de hotel în paris
o cadă plină cu apă în care să mă scufund și să întreb
are you still here?
îți spun adevărul
m-am săturat să tot îngropăm oamenii mici în oamenii mari
oamenii mari în copii
m-am săturat să ne tot îngropăm unii într-alții
apoi să ne marcăm teritoriul pentru ultima dată
ca niște rinoceri hăituiți de un dumnezeu braconier
care face din cornul lor afrodiziac pentru nou-născuți