vineri, mai 27, 2011

blossom blue


la capătul mîinilor mele s-a făcut liniște
ca într-un confesional în care preotul așteaptă zadarnic
un penitent
pe fruntea mea scrie nu am timp să recunosc
cer deschis pe cineva care să-mi fie alături

zilele mele sînt numai transmisii în direct
și reactualizări online despre subiecte care țin
pe alții în viață
în loc picioarelor am cizme de cauciuc
în locul pielii am o  pelerină militară
scriu despre dezastre și ruperi de nori

tot ce mă doare nu are nume
cînd ți se face foame te poți înfrupta din ochii mei
ca dintr-un blid cu mazăre
hrănesc inutil pajuri doar ca să am impresia că ajung undeva

m-am săturat să mă scufund în ape imaginare
să scriu doar despre suferința scoicilor
în vreme ce căutătorii de perle se-mbată pe mal

astăzi îți scriu ca să-ți țin de urît pînă la timișoara
am o mie de planuri în cap
de parcă îngerul meu păzitor ar juca navele de război
cu partea mai puțin bună din mine

mi-aș dori să fiu primul om care a numărat exact toate stelele
să fiu un actor celebru care adoptă copii din costa de fildeș
lucrurile mici contează cînd lipsesc lucrurile mari
m-am apucat să adopt pietre
în speranța absurdă că voi primi
subvenție la căldură
vecinilor curioși le spun
că le voi crește
pînă vor deveni ziduri

la capătul mîinilor mele s-a făcut liniște
aici radio românia actualități a fost ora exactă
ar trebui să știi despre mine că
n-am putut niciodată să văd pînă la capăt turtles can fly
că miercuri am fost la primul control medical din viața mea
și că m-au găsit sănătos tun poate prea multă autovictimizare
aștept să te ții de cuvînt mi-ai promis
că o să-mi scrii cu o cariocă pe frunte
viața e un miracol fals
dacă n-are puțină demență





sâmbătă, mai 21, 2011

ceva stralucitor


a
cîteodată mă apucă spaima că voi trăi veşnic
atunci îmi vine să-mi iau restul zilelor
să le îndes într-o sacoşă de rafie
urechile mi le astup cu humă să nu le aud scîncetul
şi le arunc într-o apă izvorîtă din plînsul lui dumnezeu
pentru că da
şi bărbaţii mai plîng

mă trezesc fredonînd ce obosit pot fi
doamne ia-mă la tine
atît de obosit încît aş vrea să adorm şi mă trezesc
într-o după-amiază de cîine
mulţimea să mă aclame pentru curajul de a fi tot
ce n-am fost

a
m-am hotărît voi mînca numai aur topit
pînă voi deveni soare
voi învăţa să-mi ţin de cald
aşa cum ţin celui ce îmi este aproape
o voi învăţa pe mama să scrie numele oamenilor nu aşa cum se scrie pe cruce
şi după milioane de ani cînd mă voi stinge
voi lăsa în loc ceva strălucitor

a
nu ştiu dacă ţi-am spus
sînt singurul om care vorbeşte singur
nu sînt nici bogat nici sărac
am doar o inimă care se ţine de mine scai
în-cerc s-o conving la bloc nu e bine pentru animale de companie
mai bine la ţară unde poate să zburde în linişte
mai am un i-phone pe care primesc sms-uri cu ce se întîmplă în oameni

a
şi numele tău începe ca o mirare
sau ca o gură deschisă pentru un ultim sărut
te rog doar
să nu-mi mulţumeşti niciodată
pentru ceea ce e firesc

vineri, mai 20, 2011

hope of deliverance

patroana unui amanet îmi povestește
cum foloseau egiptenii cristale negre la înhumare
îmi lipesc limba de cerul gurii
ca o îngenunchiere o altă femeie îmi spune că timpul nașterii
și al morții
îl hotărăște doar dumnezeu
în rest fiecare își preia trupul
cu proces de predare-primire

cît am îmbătrînit de cînd n-a mai trecut nimeni prin mine
senzația amuzantă că sînt un apartament care se degradează constant
cumpărători lipsă
m-aș lipi de scoarța unui copac de fiecare dată cînd ies din casă
ca un copil care se lipește de mama pe un peron agitat

nu mai e nimeni nici dimineața nici seara
e atîta liniște încît mă jur pe dumnezeul meu
aud clipocind lacul din st james park

tot ce e omenesc a început să mă obosească
mi-aș dori să fiu o vită
să-mi petrec viața molcom
să nu-mi fie teamă de viespi
să mă spele ploaia de vară
să am un stăpîn blajin
care să mă adoarmă
înainte de sacrificiu

nu mai e nimeni nici dimineața nici seara
mai nou caut tovărășia morților
mă simt straniu în fața lor
parcă o parte din mine se desprinde și privește de sus
cum trupul acesta se zbate
ca un iepure pe care tata-l tăiase într-o zi de paști
oarecare

vineri, mai 06, 2011