joi, noiembrie 07, 2013

the church of starvation



de la o vreme nopţile mele au un gust ciudat
uneori de lapte matern
alteori de beef curry
îmi potrivesc bătăile inimii după zgomotul monoton al unui tren imaginar
în care toţi pasagerii îşi poartă viaţa în saci de rafie
trag pilota pînă la gură şi-mi vine să fac din piele un cort indian
carnea mea s-o pun la uscat femeile care vor veni la iernat

îmi imaginez întunericul ca o ejaculare a umbrei
bine că ea va dormi liniştită
încerc să mă mint să-mi repet că e bine
nu mai sunt conferinţe de presă în care se anunţă reducerea preţului apei
ori în care se dă startul la acordarea tichetelor sociale pentru cei aproape vii
nu mai sunt accidente la crucile sfîntului andrei
nu mai sunt cruci acolo unde sunt accidente
it’s a new day it’s a new dawn it’s a new life
mă gîndesc să fac un viral cum o cer în căsătorie pe nina simone
pe dracu
hai să fim serioşi
soarele nu e decît un elicopter smurd care duce o zi ca pe o gravidă cu tahicardie

de fapt fricile mele au devenit mai sărate
mi-au luat centrala în care visam să fac dragoste cu o explozie şi-au transformat-o parcare
cînd fac duş mă sufocă apa mult prea fierbinte
n-am fost în stare să văd londra din london eye nici n-aveam cum
dacă am ameţit pe o simplă pasarelă din gară în timp ce fotografiam
un sinucigaş

maică-mea doarme cu uşa de la cameră încuiată
o fi modul ei de a refuza moartea
mulţi dorm cu uşa de la camera încuiată
o fi modul lor de a rămîne în viaţă
ce prostie
cine va ajunge la ei cînd vor avea nevoie de alţii

din cînd în cînd dumnezeu se justifică îmi spune că rugile mele nu sunt ascultate
pentru că are prea multe pe cap
unii îi cer leac pentru cancer alţii vor să ajungă în calendar nu contează ortodox sau catolic
important e ca lumea să se-nchine la ei
ce să-ţi fac doamne tu l-ai făcut pe om dependent de tine
şi-acum îţi petreci veşnicia privind cum ei aşteaptă încă o zi
ca pe o doză care pune capăt sevrajului
lumea asta e doar o uriaşă clinică de dezintoxicare
în care se tratează dependenţa de viaţă