vineri, mai 22, 2015

cîinele lui steven seagal



de fiecare dată cînd îmi propun să fumez mai puțin
se întîmplă ceva că mă face
să-mi toc degetele ca pe mahorcă
să fumez ceea ce scriu pînă adorm cu un text magistral în colțul gurii
camera începe să ardă mocnit iar spre dimineață
cînd apar nădușiți salvatorii
din mine nu mai rămîn decît
acte de stare civilă topite

cînd se ia lumina aș suna pe cineva la-ntîmplare
dar în memorie nu am decît doi trei prieteni
și-un preot franciscan căruia din cînd în cînd i se face milă
și mă mîngîie ca pe cîinele lui steven seagal

am ajuns într-un punct unde nu există iertare
de parcă un dobitoc a scos din greșeală pasajul greșiților
din tatăl nostru
oamenii care au rămas lîngă mine nu sunt decît
 martori imparțiali care se asigură că s-au îndeplinit procedurile
și că timpul meu s-a sfîrșit în condiții cît mai umane

ce-ar mai fi oare de spus acum
cînd sunt mai gol ca un mormînt în noaptea-nvierii
a scrie e ca și cum ai da săracilor tot ce ai
fără să știe nimeni

joi, mai 14, 2015

marți, mai 05, 2015

hashtag



n-am să înțeleg niciodată de ce
cînd cineva dintre noi moare subit
ne smulgem părul din cap
vorbim despre dispariții fulgerătoare
și lucruri neterminate
de parcă i-am dat morții follow pe twitter
să știm exact ce gîndește

e drept
uneori cînd merg pe stradă
îmi spun c-ar fi plăcut
să întîlnesc din senin
oameni la care nu mă aștept
cum ar fi un primar de comună care m-anunță
cînd înflorește arborele de lalea
un patron cu hemipareză care rîde icnit
cînd o’sullivan dă cu tacul în masă de nervi
dar nu voi înțelege din nou
de ce toată viața ne pregătim pentru o ultimă gură de aer
de parcă am spune că de mîine ne lăsăm de fumat
iar cînd vine mîine
toată voința noastră
se duce dracului

sâmbătă, mai 02, 2015

brick lane



într-o zi voi face pe mortul(deși știu că tuturor
ne-ar plăcea să fim judecați pentru ceea ce am făcut
nu pentru ceea ce suntem)
voi face pe mortul nu din dorința
de-a mă convinge că vor fi mulți
cei ce vorbesc frumos despre mine
nu din dorința de-a ști cui lipsesc-îmi ajung degetele
 de la o mînă-
voi pe face pe mortul pentru că în ascuns asta ne doare
pe toți
să-l vezi pe altul cum trage aer în piept
fără tine

voi lua aceste mîini
făcute să scrie
făcute să închine pahare
să arunce pămînt peste cei ce nu mai sunt
apoi să se arunce în tîmplele altuia urlînd
înțelege-mă
iar celălalt să ridice din umeri ca și cum ar bate din clopot
chemînd umbrele la pomană
le voi desprinde de trup ca pe-o faianță ciobită
le voi trece prin făină și anason
apoi le voi vinde în soho
ca leac
pentru amnezii voluntare

după cum ți-am mai spus
voi face pe mortul
nu pentru că își vor aduce aminte de mine la sărbători
nu pentru că n-aș mai purta nicio vină
și-aș face tot ce-mi trece prin cap-în dragoste și în moarte totu-i permis-
ci pentru că vreau să-nțeleg ce rămîne din mine:
lăstunul ieșit din găoace
sau coaja de ou care-i ține de foame

vineri, mai 01, 2015

autobuzul cu tata 2



într-o parte a lumii de după un gard
un copil cu ochii în gol așteaptă autobuzul cu tata
în altă parte a lumii pe un pat de spital
tatăl cu ochii în gol așteaptă nitrazepamul
te-ai întreba care-i asemănarea
de teamă să nu ne zburăm creierii pentru că am făcut
umbră degeaba pămîntului mințim numindu-i pe alții
sînge din sîngele nostru și carne din carnea
noastră
îți spun adevărul
oamenii sunt un fel de pietre
care lovesc diferit luciul apei
deși le aruncă aceeași mînă

într-o parte a lumii din pîntecul ahmadyyei se revarsă
curmale neîncepute pentru nou-născuți în timp ce
bărbații șoptesc la ureche azanul
în altă parte a lumii bărbatul șoptește
tăticule cînd v-am bătut eu
inima se vîră în piept ca o gînganie ce nu suportă lumina
se face mică
se face un șlap desperecheat pe care o vulpe gestantă
l-a ros într-o noapte prin morden

dacă ar fi să aleg
mi-aș trăi restul vieții la ora aceea
cînd nu-i nici noapte nici zi
nici întuneric și nici lumină
dar lumea se trezește ușor de parcă ai vedea prima oară
o naștere în captivitate
din fiecare magazin sainsburys aș face un autobuz uriaș
în care mîna lui dumnezeu
cuminte în mîna tatălui
învață să lege cu buclă
pantofii