luni, decembrie 21, 2009

va pup de pe mont blanc

Începînd de luni, pentru o săptămînă, o să-mi iau blogul în spate şi-o să mă mut pe Mont Blanc. Asta în cazul în care zborul Bacău-Londra nu va fi anulat sau nu vor intra în grvă angajaţii feribotului. Nu-mi plac felicitările de nici un fel, dar ca să nu spună lumea că-s sălbatic, tuturor le doresc o iubire ca între pinguinii africani.

PS de ultim moment.
Pozele sînt făcute de Oli (sotia lu frate-miu) în noiembrie, în Cape Town. Stie ca eu am o obsesie cu pinguinii. :)))

vineri, decembrie 18, 2009

timişoara-iaşi (fără loc rezervat)

fetiţa mângâie şiragul de perle. se crede lebădă.

buni tu ai lucrat la combinat. nu. nenea tu ai lucrat la combinat. nu. baiatu’ ai lucrat la combinat. nu.
buni uite merge trenul celălalt. nu. mergem noi. aaaa nici n-am simţit.
zâmbesc. niciodată nu simţimt. ne trezim mergând spre ceva niciodată spre cineva.

oprire de câteva minute. aprind o ţigară lângă un marfar cu motorină. imaginez o explozie metalul incadescent mă despică. ca pe sorin când l-au cusut la mijloc cu o strună groasă lasă că nu se vede sub costumul de mire mi-a zis legistul.
precis aşa este. moartea e ca un fel de căldură ca atunci când ţi-e frig te înveleşti cu tot pământul transpiri şi transpiraţia ta hrăneşte plantele.

fetiţa lebădă adoarme. deasupra ei o tricicletă în formă de raţă ca un arhanghel gâtuit de emoţie.

ai văzut cum arată noaptea un trailer plin cu autoturisme. parcă ar fi spinarea unui bunic pe care nepoţii se joacă de-a cavalerii.

mă uit la cer şi cerul mi se pare o vacă cu un milion de ugere. sau un hipodrom.

undeva într-o curte o sperietoare de ciori. seamănă cu o găină fără cap. cu găina pe care tata a tăiat-o într-o dimineaţă de paşti pe vremea când paştele mirosea a spirt. tata turna spirtul în tavă restul sticlei îl filtra prin pâine turna cafea apoi trăgea o duşcă se strâmba de parcă ar fi vrut să vomite. mâinile nu-i mai tremurau. tata avea un prieten poliţai. o dată a venit în vizită la noi. de frică am căzut cu fundul în găleata cu apă. au râs toţi eu am plâns. de ruşine m-am ascuns sub masă prietenul poliţist mi-a dat pistolul să mă împace. atunci sub masă i-am împuşcat pe toţi. mai ales pe tata în el am tras cinci gloanţe. de fiecare dată a tresărit ca o găină fără cap.

buni stă crăcănată pe banchetă. între picioare o sacoşă cu prosoape. parcă ar vrea să nască dar nu iese niciun prunc. printre ciorapii negri şi rupţi i se văd picioarele negre şi crăpate.
toţi se holbează în întunericul de afară. mă întreb la ce se uită pe geam doar reflexii de oameni niciunul real.

visele mele se complică întotdeauna. la început totul e simplu orice început e simplu. ajung în creierul munţilor văd o gaură într-o stâncă îmi spun că acolo e peştera mea. după o vreme îmi spun că nu mi-ar strica nişte apă. imaginez o cascadă subterană. apoi îmi spun că vreau şi curent electric. imaginez un generator pe motorină. visul se complică problema cea mai importantă e să nu-mi dea oamenii de urmă. acum că eşti tu îţi dai seama că trebuie să iau visul de la capăt. să-l fac pentru două persoane.

clădiri în renovare. schele şi var. oamenii de deasupra se sprijină pe oasele celor de dedesubt.

stau lipit de perete sunt un perete. coniac unirea şi crenvuşti. muncitorii râd gros mi-e foame. foarte foame. îmi vine să-mi smulg o mână îmi smulg o mână o rumenesc la brichetă. mănânc gesturile ei mă satură. mâna mea e pasca şi oul pe care-l ciocnesc în tăcere cu toţi absenţii.

timpul se scurge lent ca serul dintr-o perfuzie. suntem de gardă. schimbăm sonda timpului şi paraliticului. vezica timpului s-a umplut. când se sparge atunci ştim. timpul nostru s-a împlinit

joi, decembrie 17, 2009

furtul secolului

Azi a fost o zi plină. Nămeţi peste tot, adidaşi plini de apă. Serbare la spital. N-am stat la masa festivă de după. N-aveam chef să-i văd pe medici cum se dau în stambă. I-am auzit de-atîtea ori ameninţîndu-ne că dacă scriem de rău, noi ce de pe Sănătate, n-o să mai avem de lucru, că din spital ne cîştigăm pîinea. Două gravide cu gripă nouă. O moartă de frig într-o fostă crîşmă. Comunicate de presă. Din cînd în cînd îmi aduceam aminte că acasă mă aşteaptă biletul de avion. Scriu rîndurile astea pentru că de-a lungul anilor mi s-au întîmplat multe în meseria mea de reporter, dar ca asta n-am văzut.
În sediul administrativ al spitalului a fost instalat un brad de Crăciun. Faza cea mai tare e că la trei ore după ce a fost împodobit, bradul de Crăciun a rămas fără globuri. Rîd într-una cînd mă gîndesc cum ar suna o ştire marca ProTV:
În dimineaţa zilei de 15 decembrie, autori necunoscuţi au pătruns, prin efracţie, în sediul administrativ al instituţiei numite Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, şi, în timp ce bradul de Crăciun a fost lăsat nesupravegheat, au sustras din acesta globurile cu care era împodibit. Poliţiştii continuă cercetările şi au anunţat că au un grup de suspecţi. Ei fost audiaţi şi amprentaţi de poliţişti. Dacă vor fi găsiţi vinovaţi ei riscă să stea ani grei după gratii. A fost sesizată şi Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Brazilor. Dacă se va dovedi că a fost vorba de neglijenţă, conducerea spitalului riscă să fie decăzută din drepturile părinteşti.

london here i come

îmi doresc măcar pentru o secundă să fiu leonard cohen să-ţi pot spune că e patru dimineaţă sfîrşitul lui decembrie şi-ţi scriu doar să văd dacă eşti mai bine. e patru dimineaţă încă nu e sfîrşitul lui decembrie şi mă uit la draperia care stă să cadă. probabil eşti bine. oricine-ai fi. în colţ tavanul a prins mucegai bătrînul de deasupra într-un acces de demenţă a spart caloriferul.

dimineaţa mă uit în oglindă măsor cît a mai ieşit dintele din gingie şi cît mai are pînă să cadă. barba mă înţeapă gîndul îmi fuge la vremea cînd eram copil şi umblam cu tălpile goale prin trifoiul abia cosit. nici o femeie nu mai umblă goală prin bărbatul abia cosit.

de patru zile pe drumul meu a apărut un cîine mort. seara de-a latul străzii atîrnă lumini ornamentale ca nişte sîni fără lapte. la redacţie m-au tăiat de la cafea pentru că se pun bani prin rotaţie şi eu n-am mai contribuit demult.

dimineaţa femeile se adună. discută depre leacuri pentru noile coşuri apărute despre cum aşteaptă copiii lor cadouri. eu sînt trimis la mama dracului în comune să fac reportaje despre cum se votează. să fac pagini publicitare despre primari anchetaţi penal. să mă interesez de handbalista bolnavă de gripă nouă. să fac raportul anual al parlamentarilor locali. fiecare zi seamănă cu o cheie pe care ţi-o atîrnă părinţii de gît şi seara constaţi că dup atîta bulgăreală ai pierdut cheia şi trebuie să aştepţi să vină cineva să deschidă.
să deschidă ce? o uşă spre o cameră care seamănă cu o redacţie în care nu ai voie să te gîndeşti la tine. sau la fel de bine ar putea semăna cu un aeroport.

15.30. aeroportul bacău. mă simt ca harrison ford în templul blestemat. am palmele transpirate car după mine o valiză de parcă aş căra un cufăr găsit pe o corabie scufundată. printre haine o sticlă de lacrima lui ovidiu. cu greu reuşesc să găsesc singurul avion aflat pe pistă. încerc să mă acomodez cu spaţiul strîmt. miroase a terebentină. ba nu. ca pe holurile şcolii generale cînd suna primul clopoţel şi noi dădeam buzna în clasă.

ninge de două zile iar spitalul s-a umplut de oase rupte. ninge apăsat pielea mă înţeapă ca atunci cînd mi-am rupt mîna şi medicii îmi aplicau electroşocuri pentru stimulul nervilor. în buzunarul de la piept strîng biletul de avion ca o mamă care alăptează. în piept nu mai am inimă ci un aeroport. london here i come. aduceţi garda regală şi pe u2.

marți, decembrie 15, 2009

Tori Amos - Winter

rock off

Pe vremea cînd eram copil la mama mă ştiam un rapper înfocat.
Ţin minte cum stăteam ore întregi în faţa televizorului Olt 514 (parcă aşa se chema) cu ochii beliţi la MC Hammer. Ore întregi întregi de repetiţie şi nervi că nu-mi ieşeau schemele sau paşii de rap. Îmi curgeau balele după pantalonii bufanţi ai sus numitului MC şi după freza lui Vanila Ice. La şcoală aveam un coleg de generală cu care împărtăşeam aceeaşi pasiune. Aflase el de undeva că eşti rapper adevărat dacă ştii cît mai multe scheme şi cel puţin cinci rapperi consacraţi. MC Hammer, Maky Mark, Vanilla Ice, Snap, KLF. Pe ăia de la Milli Vanilli nu-i consideram rapperi că aveau colanţi şi plete. Primul casetofon pe care l-am avut a fost un casetofon de ăla rusesc în care băgai caseta pe orizontală. Primele casete cumpărate au fost Jordi, Blue Sistem(cum altfel) şi Dr. Alban. Spre sfîrşitul şcolii generale începusem să ascult şi underground(pe atunci) american, gen Ice Cube, Ice T, Run DMC, LL Cool J. Depăşisem deja limita de cinci nume sonore ca să pot fi consacrat ca rapper adevărat.

Tot în generală aveam un coleg care asculta Iron Maiden, Manowar, Megadeth şi alte drăcii cum le consideram pe atunci. Pe coperta casetelor vedeam tot felul de cranii şi pentru asta noi l-am botezat Satanistul. Uram din principiu tot ce înseamnă păr lung, cranii şi pantaloni de piele. Aşa trebuia să facă un rapper adevărat.

În liceu am urmat aceeaşi linie, doar că începuse să apară şi muzică românească. Eram dj la staţia de radio-amplificare a internatului şi prima trupă pe care am ascultat-o a fost RACLA. Deja rappului i se spunea hip-hop. Mi-am şi făcut o formaţie cu trei prieteni, printre care şi frate-miu. Eu eram solist, iar ceilalţi doi dansatori. Trebuie să recunosc. Frate-miu deja mă întrecuse în rapp. Plus că umbla tot timpul ras în cap şi blugi largi. Ne intitulam pompos Jump in the fire. Singura noastră reprezentaţie a fost la un spectacol de Crăciun organizat de liceu. Întregistrasem pe casetofonul nostru rusesc ritmul de la o orgă Yamaha PSR 400 şi asta era toată partea instrumentală. Din versuri n-a înţeles nimeni nimic.
Apoi a explodat BUG Mafia cu Sînge latin şi La Familia. Paraziţii, care între timp scoseseră şi ei albumul Suta, n-au fost băgaţi deloc în seamă.

La internat aveam o amică foarte bună care stătea în cameră cu iubita mea de atunci. Şi într-o seară a venit prietenul amicei în vizită. Tipa mă avertizase să nu mă duc cu el la băut sau să-i dau de băut. Ştiam doar că-l cheamă Florin. Cînd am făcut cunoştiinţă cu el am înlemnit. Pantaloni de piele şi un păr lung pînă aproape de şolduri. Am vorbit ce-am vorbit apoi fetele s-au dus la duş. Imediat ce au plecat Florin m-a întrebat: bă, unde găsim ceva de băut? În internat nu se refuzau două lucruri: un Carpaţi făcut poştă şi băutură moca. Am mers la Scîndurica, o crîşmă de lîngă internat şi am luat trei sticle de plastic de Tanita. Cînd ne-am întors la fete în cameră eram pulbere amîndoi.

Cunoştiinţele mele în materie de rock se rezumau la November rain(îmi plăcea a naibii melodia aia că dura nouă minute şi cînd dansai blues în discotecă aveai grămadă de timp de pipăit şi pupăcit) şi Nothing else matters. Plus Nirvana albumul unplugged. A, şi ceva folk.
La facultate în Iaşi eram deja sătul de petreceri. Aici a început aventura mea rock. Căutam pe la tarabe un album de Vali Sterian. Am văzut rătăcită pe undeva o casetă cu titlul Ispita de la Celelalte Cuvinte. Habar n-aveam cine erau ăia, dar mi-am zis că îs folckişti şi am cumpărat-o. Cînd am ascultat-o îmi venea să plîng că am dat 25 de mii de lei pentru o porcărie. Singura piesă care îmi plăcea era Rîndul tău.

Într-un din zilele în care tăiam frunze la cîini pe la Florin pe-acasă, i-a venit ideea să vedem un film la video. N-avea prea multe filme.Am ales The Doors, pentru că fusese de cîteva ori la tv dar maică-mea nu mă lăsa să-l văd pentru că era cu porcării. Habar n-aveam despre ce era vorba. Oricum, înainte ne-am încălzit cu cîte 200 de Komando şi bulion(mă rog asta era ideea lui Florin de Bloody Marry). De atunci am văzut filmul de peste 50 de ori şi de fiecare dată descopeream un detaliu nou. Apoi am început şi eu să ascult casete care aveau cranii pe copertă.

vineri, decembrie 11, 2009

oh my god, they killed kenny

să zicem că e sfîrşit de săptămînă. te trezeşti cu o durere de dinţi aseară ai muşcat dintr-un piept de pui şi dinţii s-au oprit într-un os. aveai mobilitate dentară dar n-ai băgat de seamă pînă în acest moment. te duci repede cumperi o pastă de dinţi la 27 de lei şi speri că totul va reveni la normal. noaptea visezi că ţi-au căzut toţi dinţii e un vis cumplit pe care îl ai în fiecare lună indiferent la ce oră adormi.

sîmbăta ar trebui să fie zi liberă pentru noi. scuză-mă mă duc să închid geamul scîrţîie ca un pescăruş în derivă.

e sfîrşit de săptămînă am crezut că-mi aparţin. ei bine pe dracu. congresul municipal PSD. dintele mi se clatină de-abia pot vorbi printre atîţia şefi de instituţii şi inspectori şi comisari şii.. aaaa. .. am uitat. mă gîndesc doar la dintele meu. la el nu se gîndeşte nimeni. dacă îmi cade am încurcat-o. nu pot să le iau interviu la toţi ăştia care-s perfecţi. ai am sori.

semn de revoltă.

s-a dus o săptămînă. demult apelasem şi eu la dom senator dacă poate să sponsorizeze o carte de-a mea. eu aşa o numesc. am participat la nişte concursuri în care mi se zicea mulţumim că ai participat din păcate nu ai fost votat sau mai ştiu eu ce dar vei fi inclus într-o antologie care costă 200 de mii.

ştii cum e asta cu 200 de mii? trimiţi la un concurs, în speranţa că vezi doamne nu ştii ce speranţă primeşti răspuns că nu eşti cîştigător dar apari într-o antologie pentru care tre să dai 200 de mii de lei vechi. citeşti cîştigătorii şi-ţi vine să trăieşti în peşteră. mai bine te apuci să faci picturi rupestre, poate alţii vor descoperi roata, poate alţii vor descoperi principiul reacţiei. de ce ar trebui să îţi pese?

să vorbim despre a face dragoste.
prima dată cînd ar trebui s-o faci ar trebui să fie nu ştiu ce moment magnific sau mă rog, după importanţa fiecăruia. prima dată am făcut-o cu o curvă în Cluj. la vremea aia nu ştiam. eram la liceu catolic aveam un soi de naivitate pe care numai seminariştii îl au. cînd am plecat preoţii mi-au zis păcat am pierdut un preot bun. eu le-am zis aţi cîştigat un om bun.
îmi imaginam că prima dată ar fi trebuit să fie o explozie. n-a fost decît imaginea unor ciorapi rupţi şi la sfîrşit întrebarea: numai atît? Răspuns: dacă vrei poţi să ejaculezi în gură.

Cică sunt calm

Am încheiat încă o săptămînă.
Eram la morgă, pardon, noi tre să zicem sincer, ştiu cum se zice mîine, azi nu.
Am avut trei înecaţi, vreo cinci cu intoxicaţie medicamentoasă(ăştia îs vai de steaua lor, o fac mai mult să impresioneze), plus trei conserve.
Conserve îs ăia care nu mai au treabă cu viaţa asta.
Polizorul taie uşor sternul şi pieptul(cu un zgomot pe care nu ţi-l pot descrie) se deschide ca şi cum ai sfîşia un cadou de ziua ta. Te mai gîndeşti la fostele tale? Te mai gîndeşti că vei scrie despre asta? Şi pieptul se deschide îi vezi inima dar nu vezi ce a trecut prin ea. Nu te interesează.

Inima ta e undeva la mare se dă cu soluţii de bronz. Da ştii unde e inima ta?
Inima ta merge uşor uşor după paşii la budă în pat şi adoarme.
Inima ta şi-a făcut curaj şi nimeni n-o iartă. Nici măcar tu.
Atunci las-o dracului să pozeze goală.


*

you bastard

adevărul e că m-am bucurat cînd am văzut avertizarea de cod galben. m-am gîndit că nu face topless şi că pentru mine ar fi mai uşor. apoi mi-am dat seama că dacă plouă o să stea în cameră o să facă sex şi-o să mă uite.

îmi plac dimineţile în care am dreptate. ca de exemplu sînt la a treia doză de bere neagră. un duş pasta de dinţi face minuni pentru dintele meu. calm. îmi aduc aminte că am fost la un curs organizat de ăia de la institutul de politici publice şi treinărul ne zicea că jurnaliştii din presa scrisă sînt al doilea popor ales. că ei ţin sabatul. cîteodată am aşa o poftă să văd ce culoare are sîngele meu. să-l gust. cîteodată am aşa o poftă să las un bilet pentru maică-mea în care să-i explic frumos că de-acu nu mă mai bate nimeni la cap să merg duminica la biserică.

s-a ales praful de ziua de ieri. nu că aş fi făcut ceva remarcabil. îmi plac dimineţile în care am dreptate. ca de exemplu ioana îmi spune că o duce foarte bine că s-a vindecat. îmi aduc aminte de mirela de lotus de armata de cărucioare care juca biliard. s-a dus praful de ziua de ieri. m-am trezit şi azi. în cazul în care nu eram sigur. de regulă îmi spun că nu mă pot sinucide sîmbăta. sîmbăta sînt pe teren. la conferinţe de presă. iar duminica mă trimite maică-mea la biserică.

doamne cîte chestii mai uit. şi mă enervez pentru că vreau să scriu şi nu-mi aduc aminte.

nu prea mai dorm noaptea. mă furnică mîinile picioarele sternul. văd gunoierii îmi spun ce mişto ar fi să fiu gunoier să ridic resturile unei zile trăită de toţi. resturile unor zile trăite de toţi. resturile unor vieţi închise frumos într-un sac de plastic. ar fi trebuit să fac la viaţa mea profiluri criminologice ale infractorilor. că aşa zice pe diploma mea de licenţă. aud trenurile cum pleacă locomotivele şuieră ca nişte animale din ice age care îşi cheamă puii. doar eu stau pe loc şi număr. halal constanţă şi-a ales universul ăsta. cred că îşi bate joc de voi. aud locomotivele şi-mi vine să ies din mine să-mi las dracului oasele şi să mă pun pe mîncat drumuri.

another day another dollar another call du-te naibii la biserică. ea nu mai face topless da face sex sigur te-a uitat. mmm ce gust o avea sîngele.

azi e o vreme de londra. te simţi bine apa curge pe străzi ai vrea şi tu într-un fel să dispari într-un canal dar nu ai voie. doar nu vrei să te înmormînteze fără preot. te gîndeşti la bamby la south park la toate lucrurile care te leagă. fosta ta prietenă se ducea la o ţigancă aia îi dădea în cărţi zicea că sînt blestemat. patul nefăcut încerci să-ţi aduci aminte.
ai avut o conversaţie instructivă cu winnetou şi leonard cohen. pe la două leonard n-a mai rezistat a rămas doar winnetou. probabil din complezenţă.

în faţa cireşului. el îşi ştie sfîrşitul oricum. şi dacă se duce se duce cu tot ce i-ai spus. adică te mai gîndeşti pe unde dracu e taică-tu. că trebuie la un moment dat să fi avut un tată. dar vremurile sînt aşa de departe încît îţi vine să crezi că nu ai fost tu ci prietenul de la etajul II. apoi alungi gîndul ăsta nu ai voie să te gîndeşti dacă pentru tine mai vrei să însemni ceva.

stai şi te aduni. un borcan de miere zaharisită o sticlă de spirt filtrată prin pîine şi o dimineaţă în care tu ai dreptate.

*

i ain't fat. i'm just big-bonned

dis-de-dimineaţă era să o păţesc urît de tot. nimic nu-i mai frumos pe lumea asta decît să-ţi începi ziua cu o vizită la centrul de primire urgenţe. un bătut doi bătuţi trei bătuţi podul de piatră s-a dărîmat sinucigaşul s-a speriat a sunat la 112 şi a ajuns la spital băuse hipoclorit cu ceva trotil felicitări sînteţi sinucigaşul cu numărul trei aşează-te frumos la rînd la meniul zilei avem o embolie o fată de 24 de ani proaspătă mămică a înghiţit cam multe anticoncepţionale ruseşti.

pe idiot l-au adus la unu noaptea. se tăiase pe mîini şi pe burtă că se certase cu fata. cînd l-am găsit îşi făcea somnul de frumuseţe legat de pat cu nişte cîrpe elegante. s-a trezit brusc s-a dezlegat şi a început să ne fugărească prin tot spitalul. asistentele plîngeau de mama focului. în timp ce fugeam şi eu în rînd cu lumea mă gîndeam că dacă n-ar fi fost căsătorită aş fi trecut mai des pe la şefa de la cpu. e curios cum poţi să ai o erecţie în timp ce te urmăreşte un bou cu un cuţit de tăiat porcii în mînă.

furtuna a făcut ravagii prin teii de la episcopie. călcam pe bobiţe de parcă aş fi călcat pe un covor de fetuşi. simţeam cum pocnesc sub picioare ca nişte oase. mi s-a făcut scîrbă de strada aia de oraş de spatele meu încovoiat de parcă aş fi dus în cîrcă două sute de membri de partid care votează în bloc alegerea noului preşedinte.

bunică-miu de-abia mă mai recunoaşte la telefon. uneori îmi spun că mai bine i-aş pune o pernă pe faţă şi l-aş trimite să se întîlnească cu bunică-mea. nu ştiu cum am să mă iert. în timpul inundaţiilor n-am trecut o zi pe la el. casa lui se dărîmase dar eu scriam despre casele altora. alergam după curul lui băsescu şi a altor miniştri înghesuit într-un aro de armată de parcă s-ar fi coborît moise de pe muntele tabor. noaptea mai visez o casă mare cu două etaje care a răsărit în locul gropii cu bălegar în care am fost la un pas de înec pe vremea cînd aveam cinci ani. sau mă întreb dacă mai e fîntîna din curte. fîntîna aia în care mă căutase disperat într-o iarnă cu o cange şi mi-a găsit o ciubotă. ce jale ce plînsete că s-a înecat primul născut bărbat din familie şi eu căzusem din pat după ce făcusem pe mine. de frică să nu mă bată am început să plîng şi am adormit sub pat. închipuie-ţi apoi că la masa de seară bunica toarnă mămăliga într-o tăcere de ceară laptele nu are nici un gust se spun poveşti despre mine iar eu apar buhăit de sub pat.

a fost o zi ok. n-am avut morţi. a cam secat tarlaua. pe astea de la publicitatea le-am botezat orci. cel puţin pe una dintre ele. ridică din umeri că nu sînt încasări deci salarii nu. stau toată ziua şi găuresc canapeaua la o ţigară îmi vine să le spun că în ritmul ăsta într-o săptămînă au şanse să ajungă în centrul pămîntului.

ea o fi probabil prin nu ştiu ce club din constanţa la braţ cu un papiţoi de amsterdam.
na că eu am să mă duc în finlanda şi am să mă fac papiţoi de finlanda. dacă am şti de la început ce ar trebui să alegem poate că n-am mai muri cu ochii deschişi a mirare.

să facem cunoştiinţă. eu sînt kenny. poţi să-mi spui kemmy.
la început m-au scos din serial acum mor în fiecare episod. în fiecare episod din viaţa celor pe care îi întîlnesc.

*

i wasn't sleeping. i was thinkin' real hard

mdeah. mi-e drag domnul manager interimar ca dragostea lu' goya pentru inchiziţie.
încă o conferinţă de presă. ţi se explică cum e cu indicele de complexitate contractat despre aparatură achiziţionată fără filă de buget. boring. ţi-e dor de bătuţii tăi şi de secţia Interne. dacă ai noroc să ajungi pe acolo cînd e ora de masă nu-ţi mai trebuie sporturi extreme. trece pe lîngă tine un bolnav internat de o săptămînă trăsneşte a transpiraţie în mînă un castron cu un fel de zoaie în care pluteşte un cartof îţi vine să-ţi scoţi maţele să le întinzi pînă la etajul patru să le înfăşori de picioare şi să te arunci în gol.

azi a fost o zi norocoasă. nu te-a mai alergat nimeni prin spital. singurul regret e că şefa de cpu n-a stat de vorbă decît cinci minute. pe azi producţie cam slabă. un accident de circulaţie. neinteresant. alta de 24 de ani cancer în metastază au resuscitat-o de patru ori în două ore s-a dus fie-i ţărîna uşoară şi tot ce mai vrea ea. s-o îngroape cu tot cu maşină şi cu bărbat. te uiţi cum se mişcă buzele ei pe sub haina verde sînii mici periodic tresar ca nişte nou-născuţi în incubator regreţi că nu te-ai făcut profesor de sport fericiţi sînt profesorii de sport că ale lor vor fi şefele de la cpu.

dintele se clatină din ce în ce mai tare vorbeşti ciudat colegii te-au poreclit cristoiu. orcile s-au întors de pe teren bineînţeles nici o încasare bineînţeles salariu din părţi o stare de lehamite că nu te mai poţi gîndi la un mod plăcut de a ucide.

se mai întîmplă în mijlocul zilei să-ţi doreşti ca cineva să-şi treacă mîna prin părul tău la nesfîrşit iar starea asta de somnolenţă îţi cuprinde fiecare fibră de parcă siguranţa că cineva e lîngă tine va fi cel mai nou anestezic inhalat în drum spre blocul operator. te laşi în braţele celuilalt pentru că nu mai contează bisturiul e un rău necesar dar nu suficient să te descurajeze.

sau se mai întîmplă să mă trezesc dimineaţa să am atîtea locuri de împărţit atîtea lucruri de spus dar nimeni în jur. oamenii de pe stradă sînt simpli oameni de pe stradă. dacă ar folosi la ceva m-aş urca pe tabela de scor de la stadion poate o să mă vadă poliţia jandarmii sau tipa din blocul de vis-a-vis şi meciul se va opri. în fond pe cine dracu interesează că laminorul joacă în cupă cu biruinţa gherăeşti.

ea e prin cluburi de noapte. eu mi-am găsit alte preocupări. deschid şi închid frigiderul repet obsesiv hello light hello light hello light. azi nu e o zi bună de ironii.

aşteptăm să se termine şedinţa cu şefii de secţie. medicul de la morgă a întîrziat. are halat cu glugă noi zicem că e preot în ku klux clan. e aurit vorbeşte singur pe lîngă uşă se hotărăşte să intre. izbucnim în rîs ni-l imaginăm cum iese împleticindu-se ca un arici cu spatele plin de bisturie.

să fim milostivi şi să tragem fermoarul peste această zi. azi nu mai chef să fiu kenny.
am un tricou pe care scrie my other body is a temple. plain laisy.
yes sir. i will.

*

you should respected my authoritah

cîteodată mă trezesc dimineaţa şi mă iau la palme aseară nu am mîncat merg pe stradă şi-mi vine să plîng cînd văd o bătrînă cerşind ca de exemplu elisabeta vine la noi cu un braţ de gladiole întreabă timid dacă nu cumpărăm flori pentru domniţe tîmpitele de la publicitate vorbesc despre cîini şi pisici despre cum au făcut un castron de tocană şi au dat de mîncare cîinilor vagabonzi atunci îmi vine să rup lumea în două să îngrop oamenii la care ţin ca un cîine îngropînd oase şi să nu-i mai găsesc niciodată măcar aşa ştiu că nu i-am pierdut.

e ziua ei şi mi-aş fi dorit să-i spun ceva memorabil dar ea face sex într-o cameră de hotel te masturbezi la ore fixe în acelaşi loc unde ai făcut-o prima dată cu ea îi scrii un mesaj te semnezi kenny ea îţi răspunde you should respected my authoritah se semnează eric te uiţi jumătate de oră la mesajul ei strîngi telefonul la piept ca un eschimos ce-şi pune toată speranţa într-un husky să-l treacă de viscol.

eşti om iar azi e una din zilele în care doare cumplit să fii om ai putea să fii un petec de cauciuc pe care ţiganii din satul olimpic îl pun pe foc să scoată sîrma şi să o vîndă la fier vechi ai putea să fii zgura pe care bogaţii oraşului încing o partidă de tenis să le returnezi mingile în derîdere mai bogaţi decît tine nu vor fi niciodată ei nu au ţestoase de porţelan ei nu au pinguini în general ei nu au lucruri care să-i lege de cineva.

e ziua ei şi ai fi vrut să fii cineva important nu doar cineva care s-a urcat în maşină la ia-mă nene ai fi putut să fii angajat la descarcerare să salvezi o viaţă pe zi şi cînd te culci seara să-şi lipească trupul de pieptul tău şi să simtă o mie de vieţi s-o priveşti cu o mie de ochi de fiecare dată s-o vezi altfel şi drept mulţumire ea să te alinte să-ţi spună iubitul cu o mie de buze e ziua ei tu nu eşti decît kenny cel veşnic cu glugă şi preferatul doamnei cu coasa.

totul se surpă ca un deal după o ploaie torenţială vezi o femeie pe stradă şi ţi se pare că seamănă cu o femeie care cîndva a fost a ta palma ei seamănă cu o urmă întipărită în piele automat te pipăi să vezi dacă urma e încă acolo şi lîngă ea alte urme care nu vor să dispară la primul duş te gîndeşti că vei intra în concediu şi nu ai unde să mergi vei dormi toată ziua vei bea dacă nu ţi-ar fi lene ţi-ai schimba paşaportul te-ai duce la londra şi te-ai înfunda cu frate-tău într-un pub ea probabil se plimbă cu skyjetul nu ai unde să mergi vei dormi toată ziua vei bea.

gîndurile stau aşezate frumos în craniu ca într-o parcare de biciclete cum ai văzut la o şcoală profesională unde învaţă copii celor plecaţi la muncă afară te gîndeşti la o cerere în căsătorie trăsnită la o adică ai putea vorbi cu şeful şi mîine pe prima pagină a ziarului s-o întrebi dacă se mărită cu tine te mai gîndeşti la o ieşire din scenă cît de cît onorabilă ai putea spune ca radu mulţumesc pentru că în drumul meu spre nicăieri mi-aţi permis să trec prin vieţile voastre dar pe radu ţi-e puţin ciudă că el a fost primul care a scris asta.

e ziua ei şi ai fi vrut să faci ceva memorabil dacă ai fi avut paşaport ai fi dus-o la buckingham palace s-o salute garda regală v-aţi fi mutat într-o colonie de pinguini şi-aţi fi trăit happyly ever after dar nu faci decît să urăşti sporturile nautice şezlongurile închiriate te masturbezi la ore fixe în acelaşi moment în care decolează avionul spre amstersdam.

eşti om iar asta e una din zilele în care ţi-ai dori să fii un stîlp pe care se lipesc afişe electorale sau invitaţii la un concert te simţi ca o piatră pe care cineva o loveşte cu pantofi de lac şi te rostogoleşti în neştire.

*

i love you guys

8.20. gata. e oficial de aseară am intrat în the brotherhood of toothless. dintele meu a sucombat. a murit de bătrîneţe. ca un cardiac în somn. n-a zis nimănui ce are de gînd. s-a desprins uşor fără să supere pe nimeni. r.i.p. l-am înmormîntat cu toate onorurile. am stors o lacrimă dar mi-am zis că acum e într-o lume mai bună. oare unde se duc dinţii cînd mor? în grădina edenului cu extract de parodontax.

8.30. tot răul înspre bine. ura. nu mai vorbesc ca ion cristoiu. damn. vorbesc ca iliescu. colegii mă sperie îmi spun ce am de tras de acum înainte. cică să nu aleg materiale ieftine să mă orientez şi eu spre ceramică+metal. o să mi se umfle faţa ca o minge de baschet şi-o să mă doară ca şi cum te-a lovit cineva în testicule. partea bună e că mi-am găsit o ocupaţie în timpul concediului. i love you guys.

9.50. raidul zilnic la cpu. nada. nimic nici măcar o muscă resuscitată. şeful iar m-a încălţat. duminică la ora 11 alegeri la pnl. după experienţa de sîmbăta trecută cînd am stat două ore la alegerile psd cred că înţeleg de ce mi se refuză eliberarea unui permis de port armă. dă doamne pe lume o ploaie cu spume să curgă şiroaie să facă pîraie pnl-ul să-ntoarne. sau aşa ceva. mă gîndesc să dau un anunţ la matrimoniale. 30 de ani multilateral dezvoltat policalificat la locul de muncă în curînd grizonat caut femeie de aceeaşi vîrstă care să urască sporturile nautice şi în general tot ce ţine de litoral fără un dinte cu care să împart golul din dantură eventual pînă cînd moartea ne va despărţi.

10.30. merg pe stradă cu frică să nu mi se vadă dintele lipsă. în mine creşte o senzaţie de hidoşenie o simt în spinare ca o cocoaşă. cocoşatul de la episcopia romanului.

11.05. mă gîndesc sînt singur şi ca orice om singur ar trebui să mă apuc să colecţionez ceva. poate am să colecţionez urmele avioanelor de pe cer.

11.30. mă piş pe el telefon. mi s-a buşit acumulatorul şi se descarcă numai cînd nu te aştepţi. deh am un telefon cu personalitate pentru că tot ce ţine de mine are personalitate. iar mă sună şeful şi-mi zice că a văzut nu ştiu pe unde trei ambulanţe în trombă. bine că nu erau în trompă. am să scriu un roman care se va chema povestea steriletului. în fiecare zi cînd îmi fac raidul de spital mă întîlnesc pe holuri cu colegă. de vreo cinci ani mi se laudă că şi-a pus sterilet. a fost odată ca niciodată un sterilet stingher. la naştere ursitoarele i-au prorocit că va ajunge în vaginul unei ziariste. mă a dracului ursitoare. am să-mi iau şi eu să văd poate mi-or ursi nişte bani pe card până mîine.


12.10. taman cînd dintele meu şi-a dat obştescul şi previzibilul sfîrşit mi se face poftă să mănînc carne de om. la salonul 306 sau grădina zoologică cum îi spunem noi au adus pe unul ars pe 90% din suprafaţa corpului. l-au înfăşurat în comprese umede. tot timpul m-am întrebat de ce carnea de om nu miroase la fel ca cea a altor animale. dacă aş avea un prieten pe nume eric sigur ar spune we have no choice we have to kill kenny.

12.35. îmi vine să urlu pe stradă reparăm umbrele. sau hai la var cum strigau ţiganii prin sat cînd eram mic. zilele mele fără ea sînt ca nişte dinţi care ies din alveole. colac peste pupăză noaptea nu pot să dorm. din cînd în cînd mai apare imaginea uneia sau alteia din trecut pe care n-am uitat-o complet. apare că trupul unui turist surprins de o avalanşă găsit după un an.

13.00. vibe o.clock. mă bag la scris. la noapte am întîlnire cu un păianjen cu o briză uşoară şi cu zîna măseluţă. dacă îmi joc cum trebuie cărţile poate mă însor. i love you guys.

*

i can't be dead

în grădina de la centrul de primire urgenţe aveau casă trei pitici vine un sinucigaş şi spune vreau să stau şi eu aici. right. o dimineaţă perfectă începe cu o sinucidere imperfectă. sau mă rog. cu o tentativă de suicid. pe ăştia care combină pastile cu alcool îi mai înţeleg. da nu-i înţeleg în ruptul capului pe ăştia care dau iama în fiolele de otravă de cartofi şi le răpesc gîndacilor de colorado şansa de a da ortu popii decent pe timp de criză.

mi-am îmbogăţit colecţia cu încă trei accidente şi un înecat. bine că ne tragem din maimuţă pentru că dacă ne-ar fi făcut dumnezeu cred că lumea era o secţie de psihiatrie şi noi legaţi de pat visam că mergem cu trenu ori că jucăm şah.

ea şi-a cumpărat geanta cu kenny. o văzuse într-un magazin şi i-a adus aminte de mine. măcar aşa o să fiu tot timpul cu ea. o să mă poarte peste tot chiar dacă o să mă umple cu mărunţişuri. de cele mai multe ori un lucru mare sau un act de eroism nu e neapărat şi util. sau după cum spuneam eu într-un moment de genialitate avem nevoie de lucruri mărunte să ne hrănească lucrurile mari sînt pentru cei care se pricep la dansuri de societate.

damn. o luăm de la capăt. dimineaţa pe deal sirenele sună cu jale ambulanţele-l urcă spasomifiliile scapără-n cale. e ora 11.18 şi pînă acum avem una bucată sinucigaş un bătrînel lovit de o maşină în piaţă un mort în magazin plus trei kile de spasmofilii. ce ţi-e şi cu morţii ăştia. săracu venise să cumpere carne şi cînd a intrat în magazin a făcut hîc şi s-a dus. săptămîna trecută am avut unu care a făcut infarct pe scaunul frizerului. iar acu vreo două săptămîni unul care a murit în taxiul care-l ducea spre cimitir să aprindă o lumînare la roaba lui dumnezeu a treia soţie.

nu cred că şi-ar dori universul ăsta. profilul angajatului model: degete lungi numa bune de băgat în gît lobotomie de preferat partea creierului care procesează mirosul auzul pipăitul şi erecţiile. toleranţă la orice tip de ţigară chiştoc şi alcool. fără apartament nevastă şi în general fără nici o direcţie. posesor de stomac categoria D. schizofrenia poate constitui un avantaj.

medicul coordonator de la cpu a lipsit vreo trei zile. face gărzi şi la smurd la iaşi. azi m-ar rugat să nu-i mai urez gardă uşoară că de fiecare dată cînd fac asta îi vin pe cap toate nenorocirile. ca de exemplu acum. iată vine-un sol de pace c-o ţepuşă-n antebraţ. solul e de fapt un ţevar care s-a accidentat la locul de muncă. mă uit la sînii doctoriţei îmi ling buzele. oare de ce toate femeile pe care le doresc nu sînt ale mele. de aia.


mirosul de bătrîn mi-a devenit insuportabil. merg pe stradă pe lîngă ei şi mirosul de sfîrşit de sulf de turbărie îmi provoacă alergii. am dezvoltat un nou tip la alergie. alergie la moarte. o să mai dureze vreo sută de ani pînă se va găsi un vaccin experimental. eu să fiu sănătos.

the youth of our nation. decolteurile femeilor de pe stradă mă lasă rece. e plictisitor să trăieşti într-un oraş al decolteurilor. mi-e dor să dorm cu ea. să-mi acopere chipul cu părul ca năframa veronicăi. să-şi înfigă degetele în pieptul meu ca un alpinist pioletul în gheaţa de pe mont blanc.

*

screw you guys. i'm going home

există femei care după ce pleacă te simţi ca şi cum ţi s-ar fi rezectat tot stomacul.
de parcă după o vreme ea nu mai e o femeie ci un organ important fără de care nu ai fi normal. cauţi soluţii poate ar trebui să faci totul mecanic să-ţi propui conversaţii banale casual sex şi alte asemenea.

dar ştii că nu poţi pentru că nu eşti făcut aşa iar ăsta e un diagnostic cu care trăieşti ca un canceros ce-şi numără zilele. şi tocmai atunci vin peste tine lucrurile mărunte pe care le-ai trăit vin peste tine ca un roi de albine africane. mergi pe stradă să-ţi iei ţigări îţi aduci aminte cum te aştepta la redacţie cu pachetul de marlboro cînd salariul întîrzia. te duci la budă îţi aduci aminte ce partidă de sex pe ascuns aţi avut brusc nu vrei să te mai pişi pur şi simplu nu mai suporţi să stai într-un loc ce te leagă de ea.

te gîndeşti că azi ai fi vrut să scrii un reportaj cum făceai pe vremuri cînd luai premii la gala presei dar nu mai contează toate ideile au zburat ca nişte fazani speriaţi. te-ai săturat de vibe fm de feţele vesele de feţele triste de terasele acestui oraş pline de mîini care se ţin de alte mîini. de toate nunţile astea ostentative şi obsesive cînd ştii că trei sferturi din prietenii tăi sînt în proces de divorţ sau nu le merge bine. te gîndeşti la ce folos toată filosofeala asta despre viaţă şi maturitate cînd nici măcar nu ştii ce e dincolo dar ştii că viaţa e o creatură pe care o disecăm ca nişte cercetori dornici să afle ce organ de reproducere are.

treci pe lîngă un garaj îţi aduci aminte de o partidă de sex închizi ochii îţi ţii respiraţia. scoţi cartela de la interfon de ea atîrnă o broască ţestoasă ştii tu broasca ţestoasă pe care ţi-a luat-o din mall o strîngi cu putere îţi intră în carne ce bine ar fi să deschizi uşa cu firicelul de sînge ce se prelinge. ajungi în casă de pe raftul bibliotecii alte două ţestoase se uită tîmp la tine te aşezi în pat cu ochii în tavan îţi aduci aminte de televizorul ei cu plasmă vă uitaţi împreună la episoade din south park. te întorci pe-o parte cearşaful te urmează ca un cîine de pază se lipeşte de tine şi eşti conştient că de acum înainte acesta va fi singurul gest de tandreţe.

e patetic într-adevăr de-afară răzbat chiote băieţii se pregătesc de meci. camera ba te sufocă ba e rece ca gheaţa ca un instrument de tortură de care-ai auzit în pardallian şi fausta. ea intră pe mess îţi spune că şi-a luat geanta cu kenny şi că are nuntă în mai i-ai spune că face o greşeală dar nu eşti în stare te simţi ca un motociclist care-a intrat într-un stîlp cu 210 km la oră.

e patetic într-adevăr să mai crezi încă în pinguini să mai crezi că dragostea înseamnă să transformi omul într-un organ vital al trupului tău. ai întreba bun şi cu kenny cum va rămîne dar ştii răspunsul şi tu. kenny e absolite la modă acum e ice age sau shrek. sau poate kenny e un soldat universal depăşit cine dracu mai ştie.

te simţi ca mîncarea sleită patul îţi arde spinarea. ridici o mînă în aer te uiţi la ea începi s-o urăşti pentru că i-a atins sînii. urăşti covorul de lînă de pe podea dacă ai căuta ai găsi în el fire din părul ei şi acum. după fiecare orgasm tremura umbla goală prin casă îţi arăta aluniţele i-ai învăţat trupul ca o rugăciune pe care o spun seara copiii.

ura ta creşte îţi vine să-ţi legi ochii de un stîlp şi să-i execuţi îţi vine să arunci toate coastele ca pe un mobilier vechi numai bun de pus pe foc. nu ştii ce te-a năucit mai tare lucrurile pe care le-aţi făcut împreună sau lucrurile pe care le-aţi fi putut face. dacă ai avea vreo putere ai pocni din degete şi-ar dispărea luna mai dar nu. ajungi în fiecare seară acasă te dezbraci ca un kenny mănînci ca un kenny te speli ca un kenny apoi te arunci în pat ca o rachetă de semnalizare. cine ştie poate pe deasupra uitării va trece un elicopter salvator.




see ya eric

amsterdam sau ceva

de la o vreme fac numai lucruri ciudate
m-am dat pe vibe
alerg după credite
uneori îmi spun că trupul meu e o fişă fiscală cu toate femeile pe care
le-am trăit pînă acum seara adorm cu un pinguin lîngă mine
ţeasta mea e un iglu în care eschimoşii povestesc despre vînătorile de peste zi

de vorbit singur nu mă mai satur am o boală rară în fiecare zi pierd cîte un deget
în locul lui creşte un gard de beton mîinile mele devin tot mai grele
mă separă de lume de tine de gesturi pe care aş fi putut să le fac
oarecum curios cum gesturi mărunte din alte timpuri pot să te influenţeze acum
mă trezesc mic nu arăta cu degetul spre jucării spune mama
da mamă de la tine am învăţat izolarea

obosit şi blocat într-o noapte în care am făcut dragoste şi transpiraţia noastră
s-a revărsat ca un acid peste lume
într-o noapte în care tu făceai din umărul meu un port olandez de-atunci am plecat
în căutarea căldurii pierdute
aşteaptă-mă doar cu patul făcut

undeva un copac îşi ia rădăcinile în spinare şi fuge

hai să vorbim despre dimineaţa în care ne-am trezit ameţiţi de parcă
pămîntul ar fi fost un iuj la un bîlci anual
ne eram atît de aproape împărţeam aceeaşi sticlă de apă
aceeaşi pătură mov aceeaşi piele aceeaşi lumină ca lama de bisturiu
hai să vorbim despre căderi îţi spuneam că omul e ca un pod cînd se prăbuşeşte
nimeni nu mai poate ajunge la nimeni

ne jucăm cu tălpile noastre te mai lipesc de perete
şi-mi afund capul în sîinii tăi ca atunci cînd eram mic
şi dormeam într-o fînărie
tu mă întrebi de ce există plecări
nu există plecări există doar neputinţa de a ne agăţa de ceva

undeva un port olandez se trezeşte din amorţire

vineri, decembrie 04, 2009

complex B

(bunicule
dacă pămîntul s-ar prăbuşi în cer unde s-ar mai ascunde îngerii?
în oameni miluţă
în oameni)

bunică-miu purta întotdeauna un şorţ din piele de viţel
cînd suda
punea electrozii în aparat eu ţineam bucata de fier
eram bărbat uită-te într-o parte miluţă
sau ţine ochii închişi să nu orbeşti
bunica astupa crăpăturile grajdului cu balegă
pe atunci creşteam cu ochii deschişi

mîncam pe ascuns mămăligă rece cu zahăr
uneori scînteile de la aparatul de sudură ajungeau la piele
erau singura mea ardere

ştiam toate drumurile şi toţi oamenii
îmi doream să mă însor cu o chinezoaică
iar eu să fiu luptătorul cu flautul

*

îmi imaginez că lumea e pianul dezacordat din holul hotelului
unde se ţin de regulă conferinţe de presă
rar mai trece cineva cu mîna prin părul nostru
ca şi cum ar apăsa clape vechi
nu mai vibrăm
trupul e liftul din holul aceluiaşi hotel
unde stă afişat un anunţ
vă rugăm nu plecaţi cu umbrelele

ceaţa mă înghite ca o anacondă
dar nu mă digeră
mă întreb ce planuri are cu mine
într-o casă cu sobă şi pereţi plini de icoane
bunicul îmi cîntă moş martin
îmi arată o cicatrice acolo a fost lovit de o schijă
într-un magazin unde tocmai se descarcă cod argintiu
un adventist se întreabă care e adevărul
eu îi ţin lecţii despre akenaton şi zarathustra

*

pe atunci durerile erau simple
nu-ţi trebuia decît un şorţ din piele de viţel
uită-te într-o parte miluţă sau închide ochii
şi creşterea nu mai ardea
orice creştere moşteneşte un urlet

complex B supliment de vitamine scoarţă de stejar mestecată
ai grijă să n-o înghiţi
fiecare om care pleacă mă doare de parcă
mi-ar ieşi dinţii de lapte

tot mai rar îmi găsesc cuvintele îmi vine să cred că
vocea mea e un traseu montan nemarcat

dacă aş putea să mă privesc de undeva de sus
să văd cum oraşul mă îmbrăţişează ca o doică
îmi împodobeşte gleznele cu lumini
la mîna dreaptă îmi pune o lună plină
să fiu ferit de deochi

(miluţă dacă cerul s-ar prăbuşi în pămînt
unde s-ar mai ascunde oamenii?
în aparatul tău de sudură
bunicule)

In Extremo - Poc Vicem