miercuri, februarie 23, 2011

tienanmen


într-o zi în care orele vor opri la semafor
aşetptînd să traverseze încolonaţi copiii de grădinţă
voi spune o rugăciune scurtă voi bea sîngele vînatului proaspăt ucis
să-mi fac curaj
voi coborî înspre rîu îmi voi lăsa pe mal buletinul şi umbra
voi trage o linie cu degetul în ţărînă şi voi spune morţii
dacă cumva ai curaj să treci de linia asta
te voi bate măr

în ziua aceea o să mă numesc wang weilin
voi sta drepţi în faţa tancurilor de la intrarea în oraş
aşteptînd ca tu să mă tragi înapoi în mulţime
şi să ne pierdem urma
se vor naşte tot felul de speculaţii
cum că la cîteva zile după ne-au executat  seviciile secrete
dumnezeu va nega şi va spune că nu ne-a găsit în baza de date

în pieptul meu locuieşte un om de zăpadă
cu creanga stîngă îmi dirijează funcţiile vitale
în vreme ce cu creanga dreaptă mă învaţă
adunarea împărţirea despărţirea şi alte dureri
mă îndeamnă să te caut prin şifonierul mamei
de parcă ai fi cadoul meu de casă nouă
eu şterg şi rescriu şterg şi rescriu
am nevoie de tata să-mi spună cît face unu
împărţit la mai mulţi

în orbitele mele s-a cuibărit un ecran
îmi arată nota maximă acordată vreodată
pentru golul perfect
mă înclin flutur un buchet de flori intonez imnul emoţionat
învăţ pe de rost cartea proverbelor
cîntarea cîntărilor
dau foc romei
la ce folos
tu nu eşti în mulţime
tancurile s-au întors şi-au plecat
un proiectil are sens dacă nimereşte în plin

luni, februarie 21, 2011

texas hold'em


o dimineaţă în care mănînc imaginar
beau imaginar iubesc imaginar
zbor timid prin cameră deasupra şifonierului deasupra mamei
deasupra acestui oraş
care îmi vrea binele

la înmormîntarea unui bărbat se duc numai bărbaţii
nu ştiu de ce
a murit ionică şchiopul
noi ştiam despre el că e greco-catolic
şi că e fan craiova
bărbaţii ştiu cum e să duci pe picioare ciroza
bărbaţii ştiu cum să-i lege morţii şireturile de la adidaşi
de cele mai multe ori ei ştiu
cum să înveţe copiii
ce timp arată ceasul

încă o zi în care sînt absolut orice
în afară de mine
ca să nu mă doară dau timpul înainte şi înapoi cu degetul
de parcă viaţa mi-ar fi un touchscreen
seara privesc umbra cum se măreşte
îmi pare un personaj ciudat din transformers
a cărui singură putere specială e că nu te va lăsa
niciodată în urmă

în depărtare se aude un tren ca mugetul unei vite
în locul oamenilor aburi
ce pun în mişcare un mecanism numit cer
mă joc o vreme cu întunericul îl privesc în ochi
pînă unul din noi va clipi
un bol de orez o felie de pîine
mestec încet ca şi cum aş cînta şi m-aş teme
să ajung la capătul melodiei
pilota pînă la gură ochii închid
ies din joc de ţeastă îmi izbesc toate gîndurile
ca o chintă spartă cu valet de pică în coadă


vineri, februarie 18, 2011

i walk alone


ginecologul îmi povestea
că a ajuns s-o facă şi pe asta
o elevă de generală însărcinată în luna a şaptea
îi ceruse scutire să-şi motiveze absenţele
ca să vezi cum viaţa se schimbă
după revoluţie era la modă avortul din pauza mare
ginecologul luase o pauză cît să-i fac o poză
pe hol două ţigănci blestemau mîncarea de la cantină
tu la cine-ai născut
la cutare
aha e medic bun

încearcă tu să trăieşti cu senzaţia
că predai o lecţie de viaţă strigi catalogul
şi la litera e tocmai tu lipseşti
de doi ani de zile încerci să-ţi convingi mama
să nu-şi mai scrie numele ca la morţi
mamă trebuie să începi mai întîi cu numele mic
apoi cu numele de familie
altfel n-o să-ţi mai scrie nimeni pe cruce
şi ce dacă îmi spune mama
dacă moartea ar ţine cont de topică
atunci atunci ar trebui să ne naştem
cu mîinile înainte
pentru că în pămînt nu contează cum ne întoarcem

dacă duc mîna la tîmplă mă iert
la ce-mi folosesc mîinile dacă nu pot întoarce timpul
dacă duc mîna la tîmplă se întîmplă un glonte imaginar
sînt cerbul care îngenunchiază
cu gura plină de ultima apă

uneori sînt atît de patetic şi de singur
încît mă decorez cu turnuri şi igrasie
ca o casă bîntuită numai să atrag oameni
singurii mei prieteni sînt pompierii
care mă trezesc dimineaţa cu mesaje
misiune de asigurare a măsurilor psi conductă fisurată
realuare căutări persoană dispărută în bistriţa
eu mă întreb cum se doarme în pămînt
pe burtă sau cu genunchii la gură

de fapt n-o să ştiu niciodată cum să-ţi vorbesc
despre ce simt
o să pară clişeu
azi dimineaţă am mai găsit un mort pe stradă
era aşezat frumos pe o bancă în jurul lui cîteva lumînări
am început să rîd
şeful nu m-a plătit din luna decembre(te uită cum ninge decembre
te rog pe tine umbră să redevii fiinţă)
mă gîndeam să mă duc în faţa episcopiei
să stau cu mîna întinsă
daţi-mi şi mie un mort aşa să vă ajute sfînta zi de vineri

pe frate-miu îl mai văd doar în poze
ultima dată dezmembra un harrier
victor a luat-o rău tare cu drogurile
o iubesc în secret pe loredana
îmi povesteşte că la a doua naştere era varză
bătrînul de la 2 mi-a inundat dormitorul
ameninţă că aruncă blocul în aer
şi uite aşa eu trebuie să găsesc momente în care
să fiu ceea ce sînt

şi ce sînt?
uneori îmi închipui că sînt un prinţ
blestemat să trăiască într-un trup de broască
pînă mă va săruta o lună în ultim pătrar
sînt o stradă pe care o găseşti cu google maps
am două inimi una îmi arată sudul
cealaltă îmi arată city mall
nici una nu bate normal
de multe ori m-am gîndit să-mi fac o dare de seamă
dar la mine ajung numai noaptea după ce se termină top gear
şi-atunci sînt atît de obosit
încît dacă aş dormi o viaţă
n-aş auzi nici măcar ceasul morţii

uneori sîngele meu se lipeşte de-un stîlp
îşi acoperă ochii şi-mi strigă
cine nu-i gata îl iau cu lopata
eu număr din doi în doi pînă găsesc o femeie
care mă face unu
o iau cu lopata şi
gata

încearcă tu să trăieşti ca şi cum
ai prinde păstrăvi cu mîinile goale
ca şi cum viaţa ar fi o fişă fiscală
îţi spun adevărul
am doi nebuni reclamagii de profesie
mă anunţă prin telefon
ora la care protestează în faţa judecătoriei
dacă vin la redacţie mă ascund şi las vorbă colegilor
că sînt plecat în documentare
de-atîtea ori m-am rugat dumnezeului să-mi dea pe cineva
că pînă şi dumnezeul a ajuns să se-ascundă
şi să lase vorbă colegilor
că e plecat pe teren


















miercuri, februarie 16, 2011

prin orbite se vede cerul


odată am vrut să fiu cîine să mă conving
dacă şi cîinele simte frica la fel ca un om
cînd o maşină îi apare brusc în faţă
dacă picioarele îi tremură
şi sîngele dă bir cu fugiţii un fel de a spune
doamne mai lăsă-mă o zi pe pămîntul acesta
şi ia-l pe cel mai slab dintre noi

n-am să înţeleg niciodată de ce
dacă apuc un drum întoarcerea e mai scurtă decît plecarea
iar drumul niciodată la fel
pînă acum am străbătut o şosea de mii de ori
cînd plecam nu-mi ieşeau la număr casele
arborii
deşi mai fusesem pe-acolo
în schimb la întoarcere toate erau la locul lor


am început să caut doar lucruri simple
iubesc un oraş pentru luminile lui
îmi spun că rostul luminii nu e să-ţi arate drumul
ci să meargă la braţ cu tine fericite că în sfîrşit
cineva are nevoie de ele
prin ferestrele sparte ale spitalului de psihiatrie se vede cerul
ce bine ar fi dacă şi prin orbitele noastre s-ar vedea cerul
rădăcinile copacilor ies din pămînt
de parcă noaptea ar fi o casă de toleranţă

poate ăsta e mersul firesc
cînd te apuci de viaţă nu-ţi ies la numărătoare
casele oamenii sensurile giratorii
pînă ajungi la capăt timpul trece greoi şi stai ca pe ace
cînd te întorci ţărîna e mai puţină
şi toate sînt la locul lor

miercuri, februarie 09, 2011

ridin the rails


îmi doresc o sîmbătă dimineaţă
în care să dispară trecerile de pietoni
consilierii
mortierele să tacă
echipajele smurd să joace podul de piatră
să mă trezesc înaintea ta şi să te privesc cum dormi
încerc să-mi potrivesc respiraţia
după respiraţia ta
pe parchet să mă aştepte papuci de casă în formă de pinguin
la capătul patului un pui de husky să tragă pilota de pe noi ca o sanie
un radio porneşte din senin
slept all night in the Cedar grove
I was born to ramble
Born to rove
pe furiş mă strecor în bucătărie
fredonez aiurea în faţa oglinzii îl imit pe tom waits
cafeaua dă în foc
şi în timp ce tu abia deschizi ochii
îmi iau o raniţă imaginară
urc pe trupul tău
ca un alpinist care s-a pregătit anotimpuri întregi pentru
ascensiunea vieţii
pornesc de pe coapsele tale
între sîni îmi înfig degetele steagul imaginar
al unui stat imaginar
clipesc tot mai des vreau cît mai multe fotografi
să-mi aducă aminte de momentul acesta


police at the station
and they don't look friendly
din buzele tale o să-mi fac propria fîntînă
din piaţa san pietro
cu ochii închişi voi arunca în ea
ultimul meu bănuţ
să mi se îndeplinească
o ultimă dorinţă

joi, februarie 03, 2011

Feisbucul la noi

FACEBOOK LA ROMANI!!!

Saturday]

Ion is in a relationship with Mărie.

Mărie is now in a relationship with Ion and other 26 people. (Popa Satului and other 24 people like this)

Mărie is attending the event "Mulsul vacii" (Vaca lui Mărie and Ion like this)

[Mărie is not really attending the event "Mulsul vacii". She is actually attending Vasile in the barn. Ion comes to see Mărie attending the "Mulsul vacii" event and finds out what is she actually attending]

Ion is now single.

Ion was invited to join group "Beţivanii satului"

Ion and other 20 people are attending the event "Beţie la crâşmă". (Crâşmarul likes this)

Ion set his status to: "supărat sunt doamne, iarăşi supărat"

Ion is now drunk and pissed on Mărie's Wall

Mărie finished attending Vasile.

Mărie set her status to: "Foarte obosită. Sper să mă pot trezi mâine să merg la biserică"

Vasile commented to Mărie's status "Eu nici nu cred că vin. Poate duminica viitoare"


[Sunday]

Babele din sat are attending the event "Slujba de duminică" (Popa satului, Părintele Iosif, Cantoru' and Clopotaru' like this)

Beţivii satului missed the event "Slujba de duminică" because of it's interference with the event "Beţia de duminică" (The Devil 666 Satana likes this)

Popa satului and Popa Porno are now friends (The Devil 666 Satana and Clopotaru' like this)


[Monday]

Mărie set her status to: "La spovedit..."

Ion commented on Mărie's status: "Ce-i Mărie, te-o prins rusinea?"

Mărie also commented on her status: "Taci , Ioane că eşti prost"

Popa satului also commented on Mărie's status:" :)) :))" (Primarul satului likes this..)

Primarul satului added "şpagă" and "corruption" to his activities (Popa satului likes this)

Şefu de Post set his status to: "La primărie, la o vorbă cu primarul"

Primarul satului is now attending "Puşcăria".(Bebiţă săpunaru' and all his friends like this)


[Tuesday]

Mărie set her status to "Watching "fermier caut mireasă", so fuck off"

Vaca lu' Mărie exploded. (Ion likes this)

Mărie commented: "vaaaaiii...o murit vaca...am uitat s-o mulg...mă omoară tata când se întoarce de la crâşmă"

Popa satului also commented: "super, încă o înmormântare pe săptămâna asta" (Cantoru' and Popa Porno likes this)

Popa satului added "Praying" and "Porn" to his activities (Popa Porno and Părintele Iosif like this)

Popa satului, Părintele Iosif and Clopotaru' are now in a relationship and it's complicated. (The Devil 666 Satana likes this)


[Wednesday]

Popa satului set his status to "Zi de post, fiilor" (Babele satului like this; Beţivii satului dislike this)

Tata lu Mărie posted on Mărie's Wall: "Ce ai făcut cu vaca? Te omor"

Tata lu Mărie killed Mărie. (Ion and Popa Satului likes this. Vasile and other 25 people dislike this)

Tata lu Mărie is now attending "Puşcăria" along with Primarul Satului

Mărie is attending Hell (The Devil 666 Satana, Hitler, Stalin, Saddam Hussein and other 75 bilion dead people like this)

Vaca lu' Mărie is attending Heaven (Saint Peter likes this)

old but gold

miercuri, februarie 02, 2011

Sfintul Iuda

Există cîteva lucruri pe care am promis că le fac pentru că alţii nu mi le-au făcut mie. Ca de exemplu, dacă cineva pe stradă îmi cere o ţigară, îi dau chiar dacă e ultima. Cu o singură excepţie: să nu fie copil cel care îmi cere. Şi asta pentru că, demult, în Gara de Nord, am cerut o ţigară şi am fost refuzat la modul cîineşte.
Celui ce mi-a greşit îi voi da întotdeauna o şansă de a-şi îndrepta greşeala. Pentru că mie nu mi s-a dat o astfel de şansă şi ştiu cum e să trăieşti cu regretul că ai fi putut face mai mult dacă... Pentru că în fond toţi sîntem oameni, nu Cristoşi răstigniţi în urma unui sărut. Nu condamnăm pe nimeni la moarte în urma unei rătăciri de moment.
Celor ce dau sfaturi nu le dau sfaturi.
Nu voi reduce un om la două-trei lucruri. Pentru că am fost redus şi mi-au îngheţat mîinile care au rămas pe dinafara mea: Pe dinafara a tot ceea ce în ochii unora am însemnat.
Pe cei ce nu visează am să-i învăţ să viseze cu ochii deschişi. Pentru că am rămas odată fără vise în pasaj la Universitate aşteptam metroul să termine cu mine dar cineva mi+a oferit unc unde să dorm şi să visez
Pe cei ce şi-au găsit echilibru îi voi conduce la gară. Pentru că echilibru înseamnă distanţă faţă de tot ceea ce e omenesc. Pentru că am avut şi eu echilibru iar viaţa mi-a fost un discurs tern despre starea naţiunii.
Şi cel mai important: niciodată nu-i voi uita pe cei ce mă uită. Pentru că ştiu ce înseamnă durerea de a se gîndi nimeni la tine.

marți, februarie 01, 2011

digital voice editor


de la o vreme totul se petrece în viteză
oamenii sînt simple secunde care trec
indiferent dacă ai deschis ochii sau nu
încerc să mă agăţ de ceva să fac ziua să stea în loc
măcar un moment să-mi aud inima pulsînd
să mă conving că totul mi se întîmplă mie şi nu altuia
totul cedează ca o pojghiţă de gheaţă
şi mă trezesc în mijlocul zilei ca în apele unui lac
ştiu că orice zbatere e inutilă
dacă vreau să ies la suprafaţă

înghit distanţe de parcă
aş lua antibiotice cu reţetă
conferinţe de presă şedinţe de consiliu judeţean
note informative raportări ambulanţă isu poliţie
două femei au murit asfixiate în timp ce găteau pentru un  parastas
o alta s-a spînzurat una de 32 a născut acasă moşită de soacră
dar pruncul s-a născut mort
opoziţia boicotează şedinţa cj
mă întreb cînd voi ceda
aici e momentul în care primesc un  comunicat
despre ziua mondială a zonelor umede
mă umflă un rîs nervos
e ca şi cum un copil curios
ar stinge şi ar aprinde lumina
în mod obsedant

oraşul ăsta e o mahala în care îngerii
întind rufele pe balcon apoi se adună ca nişte ţaţe
şi bîrfesc pe cel ce-a murit sau pe cel care
a cîştigat la loto
îmi închipui că sînt la volanul unui peugeot argintiu
pe scaunul din dreapta un gol
pe lunetă scris mare just married
singurii oameni care mai vorbesc cu mine
sînt cei pe care i-am înregistrat din conferinţe
în digital voice editor

îmi doresc să adorm între şinele unei căi ferate
dacă vine un tren ar fi ca şi cum mi s-ar umple casa de prieteni
noaptea aş privi cu tandreţe
cum moartea adoarme cu gura deschisă
pe umărul meu
şi vorbeşte în somn