luni, ianuarie 25, 2016

ce-aș vrea să mai fiu cînd voi crește mare



de la o vreme în mine s-a furișat o tristețe
ca o bufniță ce se ascunde în vizuina părăsită
a unui cîine de preerie
o tristețe ce mă lasă așa de perplex
că încurc toate lucrurile

mucalit cum mă știu
las timpul să treacă de parcă-aș fi un domn educat
ce deschide ușa unei domnișoare de pension
în zilele în care nu-mi iese nimic
mă resemnez ca un suporter dezamăgit că nici anul acesta
liverpool n-a luat titlul
mă întreb în neștire încotro s-o apuc
nu pentru că aș avea vreo direcție
ci pentru că am verificat cerul cu polobocul
și-am văzut că nu-i drept

cînd eram copil visam să am o canisă
și să devin un musher dat dracului
cînd particip la competiții cu sănii
trase de sfinți
acum
cînd voi crește mare aș vrea să fiu
tîlharul din dreapta crucii
măcar așa să-mi recunosc viața mea anapoda
să spun doamne adu-ți aminte de mine cînd ești în rai
deși mi-e că aș fi ultima grijă a lui
pentru că pereții trebuie îndreptați
iar în rai se ajunge dacă ai oameni
care să creadă în tine

ce-aș vrea să fiu cînd voi crește mare



lucrurile bune nu se întîmplă celor
ce știu să aștepte
lucrurile bune se întîmplă celor ce nu așteaptă nimic
pentru că a lor este  împărăția cerurilor
și pentru că pînă la dumnezeu te mănîncă toți sfinții
dumnezeu le dă de toate pe pămîntul acesta

eu m-am săturat să mă trezesc dimineața
ca-ntr-o erecție nesfîrșită să mă tot pipăi
să văd dacă am devenit
bătbatul matur cu serviciu stabil cu plămîni sănătoși
cu brațe groase ca nucul sub care jucam oină de unul singur
cînd eram mic
de cînd eram mic visam să cresc
să scap de matematică fizică și chimie
să fac tracțiuni abdomene și roata perfectă
 să nu mai rîdă alții de mine

după cum bine a zis
cel a zis tot ce am port cu mine
carcasa pieptului meu e un geamantan wenger cu tot ce sunt
nu-mi trebuie altceva ca să plec
în regatul unit al marii închipuiri
ca unui pui de flamingo ce caută lacom
carotenul din alge
mă voi angaja faianțar plătit la metru pătrat
chiar dacă mi-e teamă de curentul electric
chiar dacă nu știu să folosesc foarfecii pentru metal
autofiletanta ori trafaletul pentru amorsă
cînd ceilalți vor lua masa de prînz
eu voi sta sub pămînt să mă izbească în piept
valul de aer cînd sosește metroul

și astfel hrănit într-o zi mă voi întoarce de unde-am plecat
însoțit de televiziuni și reporteri care vor face
documentare senzaționale
despre cum am plecat în căutarea cristosului
fratele geamăn care i-a crescut singur pe ăia mici
după ce tatăl meu dumnezeu
într-un moment de beție
m-a vîndut unui cuplu de asiatici fără copii
ca să aibă ce pune pe masă

cînd am să cresc mare
aș vrea să mă fac amintire
pentru că cei ce rămîn vorbesc așa de frumos
despre cei ce-au plecat
că pînă și celor ce au plecat le dau lacrimile
și-încep să creadă că dumnezeu i-a chemat mai devreme
de frică să nu suprapopuleze pămîntul
cu oameni buni

vineri, ianuarie 22, 2016

black russians




cînd se termină ziua de lucru
orașul acesta devine o luntre în care
oameni chirciți se-ndreaptă spre casele lor
de parcă s-ar îndrepta spre lumea de dincolo
se roagă de charon să-i păsuiască
să-i treacă pe condicuță pînă pe 15 ori 30
cînd străzile s-au golit
ca niște femurale artere
atunci și nu mai atunci
mă-ncumet să ies din camera mea
ca-ntr-un viitor post-apocaliptic închipuit de matheson
lemnul cărunt al bibliotecii îmi spune
ești în siguranță
tratatele de criminologie îmi spun
ești în siguranță
viermii din merele putrezite de pe balcon
se visează fluturi monarhi
cireșul din fața balconului- cu crengile înghețate ca niște
celule stem care te vindecă dar nu-ți garantează succesul în viață-
se visează balustradă metalică pe blackfriars bridge
atunci și numai atunci
mă-ncumet să fug după umbra tatălui meu
ca după un cîine mutant
fără să știe că nu vreau decât
să-mpărțim un pachet de sobranie