sâmbătă, mai 26, 2012

scrisoare către cei care vor să mai primească scrisori

ți scriu ție cel sau cea care nu mă cunoști
nu mă plîng ba chiar le doresc tuturor viața mea
de la cerșetorul de țigări din gara de nord pînă să iei interviu primului ministru
ori de la marele reporter care fuge pentru că l-a părăsit prietena și-i cere visele înapoi
pînă la un om mărunt care a învățat să tacă

încep prin a-ți spune că  degeaba am două picioare
dacă nu mergem împreună braț la braț
am făcut o pasiune pentru bețivii căzuți pe stradă
îi zdruncin de umăr și ei se mai mișcă
în rest noi facem figurație dacă mă întrebi mai trăiești?
eu sînt absent
dacă întrebi pe unul căzut el spune că da ba chiar îți mulțumește
că în sfîrșit s-a interesat cineva
nu contează mersi sînt beat dar aprecieri că ai trecut pe la mine

și-mi vine să urlu că aș găsi moartea pe stradă
i-aș face respirație gură la gură hai să vedem
dacă sîntem compatibili
bineînțeles nu va supraviețui
dar ca o pacoste rudele vor face scandal
cum că am mutat coasa și i-am dat peste cap pe criminaliști

îți scriu ție dumnezeule care mi-ai putea ține loc de om
îți scriu ție omule care mi-ai putea ține loc de dumnezeu(doar pentru o viață)
da
mă doare
n-aș putea să-ți spun ce
că mi-am pierdut doi dinți
că nu-mi sînt respectate drepturile
ori că pur și simplu
am dreptul să mor
dar trebuie să stau la rînd de parcă aș dona doi la sută
organizațiilor nonprofit
în speranța că n-o să mă năpădească furnicile

aici nu e vorba de viață și moarte
nici de lumină sau întuneric
dacă soarele ar avea carte de muncă mă întreb ce pensie va avea
da
recunosc
mi-am dorit în viitorul trecut să fiu soare
să fac tumbe toată ziua
să vă mai joc niște farse
dar dimineața să mă știți sus

sâmbătă, mai 19, 2012

headstone


oare n-ar fi mai simplu ca în loc de chipuri
să avem o piatră funerară
pe care să scrie data nașterii și a morții
cine ne-a făcut
ai cui am fost și ai cui sîntem
ce realizări avem în viață
măcar așa să știm cu cine avem de a face
poate că dimineața ne-am trezi în paturi străine
ne-am îmbrăca fără cuvinte sau regrete
pentru că știm la ce să ne așteptăm
azi e azi nu luni marți sau miercuri
vom vedea dacă va mai fi mîine
trupul pe care l-ai lăsat în urmă
va deveni și el urmă

de ce să nu recunoaștem
seara cînd tragi plapuma peste gură
te întrebi tu cine dracu mai ești
îți numeri degetele coastele tîmplele
ca să fii sigur
că ești tu și nu o curvă pe care ai agățat-o de ziua orașului
să umple bruma de casă
cît îți lipesști

apoi te iei la palme și-ți spui idiotule
puteai să lași un bilet
să spui
că azi nu ești tu
pentru că puteai să faci curat
să aștepți musafiri
ori să te faci praf cu îngerul păzitor
care și-așa are pe cartea de muncă două avertismente
pentru absențe nemotivate

eh
 vorbesc și eu ca prostul
e mai ușor să ții capul pe umeri
decît o piatră pe care să scrie
am fost

vineri, mai 18, 2012

acatist


sînt zile în care în loc de inimă în piept am o gamelă
din care liorbăie niște bunici
ghemuiți în tranșee
plămînii sînt schije ce spintecă noaptea
și-i scot măruntaiele
de veghe la capătul ei ziua un panicat medic militar
care nu știe altceva decît să administreze morfină

mai sînt și zile în care scot lumina din casă
ca pe un prozelit ce-mi vinde gogoși despre noi dumnezei
vreau doar să stau întins
să fac pe mortul
ori să-mi imaginez că liniștea e un cadavru cu care trăiesc
de ani de zile în cameră
doar pentru a-i încasa pensia

bizară senzația că trăiesc țintuit de old sparky
și dumnezeu e un gardian idiot
care nu știe să seteze voltajul
așa că zilele mele sînt șocuri electrice
și urlu pînă devin cianotic
dincolo de ferestre martori nepăsători
se uită la ceas așteptînd să se întoarcă
în gropile comune pe care ei le numesc
viață

odată și-odată o să-mi vină curajul
o să mă dau de trei ori peste cap
și-o să devin altul
o să uit tot ce știu despre mine
o să mă salut de parcă m-aș vedea prima oară
o să mă angajez cofetar
într-o patiserie din covent garden
n-o să-mi mai fie frică de ploaie de oameni cărbune
o să fac mogîldețe din turtă dulce
voi sufla peste ele și le voi spune
creșteți înmulțiți-vă
și populați cerul

joi, mai 10, 2012

cu tălpile goale


dimineață m-am trezit speriat
că mai am de trăit mult pînă la capătul meu
îmi număram anii de parcă aș fi fost un copil într-o gară
numărînd vagoanele unui marfar
din pieptul meu ieșeau păsări verzi
cu vene în cioc pentru puii din cuiburi
mi-am dat seama că am venit pe lumea asta
doar ca să mă deschid oamenilor așa cum dimineața pe vremuri
fabrica de ciocolată din oraș
își deschidea porțile
să iasă femeile din schimbul trei

aici totul e cald nu există cuvîntul ură
asfaltul iubește în secret pașii
umbrele scriu scrisori de dragoste trupului
ochii fecundează lumina
soarele iese pe stradă își caută suflet pereche
o lună în ultim pătrar îl trage ștrengăreșe de mînă
eu mă închipui pirat
pe umărul drept în loc de papagal am îngerul vorbitor
l-am învățat să spună salut cum o mai duci
de fiecare dată cînd rămîn fără oameni

acum învăț să tac
deaocamdată am ajuns la litera nimănui
mai am litera nicăieri și nicicînd
apoi o să pot tace cursiv
o să mă pot înțelege cu cei
ce nu-mi mai sînt

demult mi-a trecut prin cap să candidez ca primar
aș fi promis că voi transforma cerul într-un loc de joacă
unde mici dumnezei se dau cu rolele iar părinții pe băncuțe de lut
așteaptă să fie născuți
mi-aă fi închis dragostea în shangai tower
și tot eu aș fi fost prințul care aș fi ajuns la ea
urcîndu-mă prin părul ei împletit

cînd eram mic cea mai grea povară mi se părea să ud via
n-aveam timp de fleacuri voiam doar să cresc
acum e mult prea istovitor să trăiesc cu gîndul
că am crescut atît de mult încît
n-o să mai încap în pămînt și-o să-mi rămînă
tălpile goale


sâmbătă, mai 05, 2012

(re)branding dorothy


dacă m-ai întreba ce-am făcut în ultima vreme
ți-aș spune că am transformat cerul într-o stație de mixtură asfaltică
am astupat gropile în așa fel încît alice
să rămînă cu iepurele și să nu mai iasă la suprafață
am vîndut omul de tinichea la remat am luat trei vouchere pe el
și-acum caut importatori care să dea oameni la promoție
l-am scos pe peter pan în fața careului și i-am luat aripile așa cum mi-au luat mie
cravata de pionier

cîteodată mă cred cristos
dimineața îmi spun ia-ți patul și umblă
mulțimea murmură ce vindecare spectaculoasă
stau la cină vorbesc singur înșir feliile de pîine
unua din ele mă va trăda
doamne nu e posibil mă uit la mine cu dragoste
în miezul nopții duc mîna la tîmplă și ăsta e semnul
rabi
îmi spun zîmbind că așa e scris
scot sabia tai urechea unui soldat
tot eu îmi spun cine scoate inima de
inimă va muri
dacă mai pot îmi spun tu ești piatră și pe această piatră
voi uita
că pînă adorm
mă voi lepăda de trei ori
dar nu mai contează pentru că știu

am rău de înălțime deci
n-o să mă arunc niciodată de la etaj
nu-mi place să șofez nu voi avea accident
nu-mi place apa n-o să mă înec
mi-e frică de curentul electric
de viespi de toxiinfecții alimentare
de tot ce mișcă și eu nu cunosc
de cele mai multe ori mă cred cristos și mă-mbăt
a doua zi alung negustorii cu biciul
le spun dați-mi trei zile
și vă încropesc cea mai tare campanie publicitară

vă spun adevărul
eu sînt făcut pentru lucruri mărunte
ca de exemplu cînd se deschide poarta
și maria strigă elimian
apoi se bate cu luca pentru că nu m-am jucat destul
aștept și-acum de la radu cămașa
cămașa pe care o vor trage la sorți
femei cu sîni din care curge lapte cu scorțișoară
seara în piept îmi bate soarele ca un tată beat
iar eu îi deschid ca o nevastă rușinată
că l-au văzut vecinii

cîteodată moartea e pură diplomație
îți săruți copiii pe frunte
le spui că te duci în delegație
strîngi mîini zîmbești de complezență
închei acorduri de cooperare
între țărînă și ultima gură de aer