ți scriu ție cel sau cea care nu mă cunoști
nu mă plîng ba chiar le doresc tuturor viața mea
de la cerșetorul de țigări din gara de nord pînă să iei interviu primului ministru
ori de la marele reporter care fuge pentru că l-a părăsit prietena și-i cere visele înapoi
pînă la un om mărunt care a învățat să tacă
încep prin a-ți spune că degeaba am două picioare
dacă nu mergem împreună braț la braț
am făcut o pasiune pentru bețivii căzuți pe stradă
îi zdruncin de umăr și ei se mai mișcă
în rest noi facem figurație dacă mă întrebi mai trăiești?
eu sînt absent
dacă întrebi pe unul căzut el spune că da ba chiar îți mulțumește
că în sfîrșit s-a interesat cineva
nu contează mersi sînt beat dar aprecieri că ai trecut pe la mine
și-mi vine să urlu că aș găsi moartea pe stradă
i-aș face respirație gură la gură hai să vedem
dacă sîntem compatibili
bineînțeles nu va supraviețui
dar ca o pacoste rudele vor face scandal
cum că am mutat coasa și i-am dat peste cap pe criminaliști
îți scriu ție dumnezeule care mi-ai putea ține loc de om
îți scriu ție omule care mi-ai putea ține loc de dumnezeu(doar pentru o viață)
da
mă doare
n-aș putea să-ți spun ce
că mi-am pierdut doi dinți
că nu-mi sînt respectate drepturile
ori că pur și simplu
am dreptul să mor
dar trebuie să stau la rînd de parcă aș dona doi la sută
organizațiilor nonprofit
în speranța că n-o să mă năpădească furnicile
aici nu e vorba de viață și moarte
nici de lumină sau întuneric
dacă soarele ar avea carte de muncă mă întreb ce pensie va avea
da
recunosc
mi-am dorit în viitorul trecut să fiu soare
să fac tumbe toată ziua
să vă mai joc niște farse
dar dimineața să mă știți sus
sâmbătă, mai 26, 2012
sâmbătă, mai 19, 2012
headstone
oare n-ar fi mai
simplu ca în loc de chipuri
să avem o piatră
funerară
pe care să scrie
data nașterii și a morții
cine ne-a făcut
ai cui am fost și
ai cui sîntem
ce realizări avem
în viață
măcar așa să știm
cu cine avem de a face
poate că
dimineața ne-am trezi în paturi străine
ne-am îmbrăca
fără cuvinte sau regrete
pentru că știm la
ce să ne așteptăm
azi e azi nu luni
marți sau miercuri
vom vedea dacă va
mai fi mîine
trupul pe care
l-ai lăsat în urmă
va deveni și el
urmă
de ce să nu
recunoaștem
seara cînd tragi
plapuma peste gură
te întrebi tu
cine dracu mai ești
îți numeri
degetele coastele tîmplele
ca să fii sigur
că ești tu și nu
o curvă pe care ai agățat-o de ziua orașului
să umple bruma de
casă
cît îți lipesști
apoi te iei la
palme și-ți spui idiotule
puteai să lași un
bilet
să spui
că azi nu ești tu
pentru că puteai
să faci curat
să aștepți
musafiri
ori să te faci
praf cu îngerul păzitor
care și-așa are
pe cartea de muncă două avertismente
pentru absențe
nemotivate
eh
vorbesc și eu ca prostul
e mai ușor să ții
capul pe umeri
decît o piatră pe
care să scrie
am fost
vineri, mai 18, 2012
acatist
sînt zile în care
în loc de inimă în piept am o gamelă
din care liorbăie
niște bunici
ghemuiți în
tranșee
plămînii sînt
schije ce spintecă noaptea
și-i scot
măruntaiele
de veghe la
capătul ei ziua un panicat medic militar
care nu știe
altceva decît să administreze morfină
mai sînt și zile
în care scot lumina din casă
ca pe un prozelit
ce-mi vinde gogoși despre noi dumnezei
vreau doar să
stau întins
să fac pe mortul
ori să-mi
imaginez că liniștea e un cadavru cu care trăiesc
de ani de zile în
cameră
doar pentru a-i
încasa pensia
bizară senzația
că trăiesc țintuit de old sparky
și dumnezeu e un
gardian idiot
care nu știe să
seteze voltajul
așa că zilele
mele sînt șocuri electrice
și urlu pînă
devin cianotic
dincolo de
ferestre martori nepăsători
se uită la ceas
așteptînd să se întoarcă
în gropile comune
pe care ei le numesc
viață
odată și-odată o
să-mi vină curajul
o să mă dau de
trei ori peste cap
și-o să devin
altul
o să uit tot ce
știu despre mine
o să mă salut de
parcă m-aș vedea prima oară
o să mă angajez
cofetar
într-o patiserie
din covent garden
n-o să-mi mai fie
frică de ploaie de oameni cărbune
o să fac
mogîldețe din turtă dulce
voi sufla peste
ele și le voi spune
creșteți
înmulțiți-vă
și populați cerul
joi, mai 10, 2012
cu tălpile goale
dimineață m-am
trezit speriat
că mai am de
trăit mult pînă la capătul meu
îmi număram anii
de parcă aș fi fost un copil într-o gară
numărînd
vagoanele unui marfar
din pieptul meu
ieșeau păsări verzi
cu vene în cioc
pentru puii din cuiburi
mi-am dat seama
că am venit pe lumea asta
doar ca să mă
deschid oamenilor așa cum dimineața pe vremuri
fabrica de
ciocolată din oraș
își deschidea
porțile
să iasă femeile
din schimbul trei
aici totul e cald
nu există cuvîntul ură
asfaltul iubește
în secret pașii
umbrele scriu
scrisori de dragoste trupului
ochii fecundează
lumina
soarele iese pe
stradă își caută suflet pereche
o lună în ultim
pătrar îl trage ștrengăreșe de mînă
eu mă închipui
pirat
pe umărul drept
în loc de papagal am îngerul vorbitor
l-am învățat să
spună salut cum o mai duci
de fiecare dată
cînd rămîn fără oameni
acum învăț să tac
deaocamdată am
ajuns la litera nimănui
mai am litera
nicăieri și nicicînd
apoi o să pot
tace cursiv
o să mă pot
înțelege cu cei
ce nu-mi mai sînt
demult mi-a
trecut prin cap să candidez ca primar
aș fi promis că
voi transforma cerul într-un loc de joacă
unde mici
dumnezei se dau cu rolele iar părinții pe băncuțe de lut
așteaptă să fie
născuți
mi-aă fi închis
dragostea în shangai tower
și tot eu aș fi
fost prințul care aș fi ajuns la ea
urcîndu-mă prin
părul ei împletit
cînd eram mic cea
mai grea povară mi se părea să ud via
n-aveam timp de
fleacuri voiam doar să cresc
acum e mult prea
istovitor să trăiesc cu gîndul
că am crescut
atît de mult încît
n-o să mai încap
în pămînt și-o să-mi rămînă
tălpile goale
sâmbătă, mai 05, 2012
(re)branding dorothy
dacă m-ai întreba
ce-am făcut în ultima vreme
ți-aș spune că am
transformat cerul într-o stație de mixtură asfaltică
am astupat
gropile în așa fel încît alice
să rămînă cu iepurele
și să nu mai iasă la suprafață
am vîndut omul de
tinichea la remat am luat trei vouchere pe el
și-acum caut
importatori care să dea oameni la promoție
l-am scos pe
peter pan în fața careului și i-am luat aripile așa cum mi-au luat mie
cravata de
pionier
cîteodată mă cred
cristos
dimineața îmi
spun ia-ți patul și umblă
mulțimea murmură
ce vindecare spectaculoasă
stau la cină
vorbesc singur înșir feliile de pîine
unua din ele mă
va trăda
doamne nu e
posibil mă uit la mine cu dragoste
în miezul nopții
duc mîna la tîmplă și ăsta e semnul
rabi
îmi spun zîmbind
că așa e scris
scot sabia tai
urechea unui soldat
tot eu îmi spun
cine scoate inima de
inimă va muri
dacă mai pot îmi
spun tu ești piatră și pe această piatră
voi uita
că pînă adorm
mă voi lepăda de
trei ori
dar nu mai
contează pentru că știu
am rău de
înălțime deci
n-o să mă arunc
niciodată de la etaj
nu-mi place să
șofez nu voi avea accident
nu-mi place apa
n-o să mă înec
mi-e frică de
curentul electric
de viespi de
toxiinfecții alimentare
de tot ce mișcă
și eu nu cunosc
de cele mai multe
ori mă cred cristos și mă-mbăt
a doua zi alung
negustorii cu biciul
le spun dați-mi
trei zile
și vă încropesc
cea mai tare campanie publicitară
vă spun adevărul
eu sînt făcut
pentru lucruri mărunte
ca de exemplu
cînd se deschide poarta
și maria strigă
elimian
apoi se bate cu
luca pentru că nu m-am jucat destul
aștept și-acum de
la radu cămașa
cămașa pe care o
vor trage la sorți
femei cu sîni din
care curge lapte cu scorțișoară
seara în piept
îmi bate soarele ca un tată beat
iar eu îi deschid
ca o nevastă rușinată
că l-au văzut
vecinii
cîteodată moartea
e pură diplomație
îți săruți copiii
pe frunte
le spui că te
duci în delegație
strîngi mîini
zîmbești de complezență
închei acorduri
de cooperare
între țărînă și
ultima gură de aer
Abonați-vă la:
Postări (Atom)