sâmbătă, martie 26, 2011

here comes that rainbow again


de fiecare dată cînd încerc să mă trezesc
încep să număr oi
sau tancuri
pînă ajung la 50 visele dispar
afară zilele se ţin de mînă şi-mi strigă
ţară ţară vrem ostaşi
scuip în palme
îmi fac avînt şi mă arunc
nici o zi nu mă prinde

mă uit în oglindă şi mă întreb
cum dumnezeu voi arăta cînd voi fi bătrîn
dacă aş avea puterea să aleg
mi-ar place să arăt ceva în genul lui kris kristofferson
mă opresc
poate altcineva e bătrîn
şi arată ca mine

în faţa blocului un copil tîrîie nişte bucăţi de polistiren
îşi închipuie că e mecanic de locomotivă
nenea
mă strigă
cît mai e pînă la mama?
un tată
îi răspund
înghit în sec înghit aer cu noduri
basta

ce crimă ce păcat am săvîrşit astă noapte
stăteam pe-un acoperiş mi-am sugrumat numele cu o coardă de pian
sau o pînză de păianjen
mi-am scos cartea de identitate legitimaţia de reporter permisul auto
le-am tranşat şi le-am aruncat în saci de plastic
m-au văzut gunoierii
le-am dat o bere să tacă

de astăzi poţi să-mi spui simplu
omul cu pickamerul
dau găuri în cer să văd
pe unde dracu se moare

nu ştiu ce m-a apucat
de la o vreme scriu cu furie
scriu de parcă l-aş biciui pe cristos
urcă gloabă golgota
scriu de parcă de doişpe ani n-am mai trecut prin confesional
eu nu mai vreau poezie
eu vreau penitenţă

uneori îmi vine să cred că dumnezeu mă foloseşte ca scut uman
în faţa rafalelor de sărăntoci care îşi pun capăt zilelor
ei nu au nici o scuză faţă de mine
dacă eu mă trezesc îmi iau trupul şi umblu
atunci aştept de la fiecare acelaşi lucru
pentru că fiecare zi e un os care face fericit un maidanez
fiecare zi e un pahar de combinată care face fericit un om fără adăpost
azi am mai învăţat încă un lucru
dacă stai la masă cu moartea sau cu tăcerea
nu privi în ochi
doar cînd se duce la budă
tu bea-i paharul şi fugi

cînd o să cresc am să mă fac
baronul Münchhausen
am să călătoresc pe o ghiulea
să-ţi fiu mai devreme aproape
cînd o să mai cresc puţin
o să învăt tîmpenia aia de engleză britanică
iar cînd o să cresc de tot
mă voi crede poet şi voi scrie despre toate acestea



human again

vineri, martie 25, 2011

everything is sweeter closer to the bone


deschid ochii ca pe o poartă spre
o grădină în care plivesc mărunţişurile zilei
traversez strada în urma mea o bătrînă
maşinile se apropie mă surprind încurajînd-o
hai bătrînică
curaj
mai e puţin pînă pe partea cealaltă a vieţii
moartea nu opreşte la semafor

cineva îmi zîmbeşte
salută
nu ştiu de unde să-l iau salut cu jumătate de gură
cu jumătate de privire agăţată de-un stîlp
îmi aduc aminte cine e abia după ce dispare
poate tocmai ăsta e rolul celor ce pleacă
să ne aducă aminte c-au fost
mi-aş cere iertare
dar cum

paraliticul din faţa primăriei are chip de mongol
nu i-am dat nimic niciodată
şi inima mi se strînge ca un păianjen pe care-l atingi cu un băţ
de fiecare dată îmi jur că voi creşte şi-l voi lua cu mine
în rai
sau în ţara minunilor

un copil mă opreşte
nenea e adevărat că bebeluşii se fac
din spumă de lapte
şi căluţi de mare?

zîmbesc
uneori îmi doresc pe umărul drept
să nu am un înger păzitor
ci o maimuţică
în braţe să duc un ditamai cufârul cu bileţele
să mă opresc pe pîrtii imense
şi să las oamenii să-şi aleagă din cufăr
un vis cu ochii deschişi

ieri au luat foc şase mirişti
pentru fiecare pompier asudat există cîte o veronică
şi un ştergar
lumea mă arată cu degetul priviţi
el e cel ce visează să facă dragoste cu o explozie
eu arăt cu pumnul spre cer
la naiba doamne la voi cînd se termină iarna
că oamenii care ard vreme îndelungată
se tot împuţinează







my garden

miercuri, martie 23, 2011

utilaje grele


în fiecare noapte dorm în cupa unui excavator
ca într-o după-amiază
cînd ne-au scos la cules de mere într-o livadă la răcătău
aveam sarcină doi boxpaleţi pe zi
merele botogite mergeau la borhot
adormisem cu sorin într-un boxpalet
pe care se pregătea un excavator să-l încarce

dacă aş fi ştiut că somnul e mai dulce cu cît te apropii de moarte
n-ar fi contat rîsul colegilor
cînd ne-au văzut feţele buhăite
acum în sorin doarme pămîntul
o vreme mi-am purtat în spate vinovăţia de a fi ultimul
care-l văzusem în viaţă
ca pe o moară electrică nou-nouţă
veneau toţi cu sacii de grîu striveam fiecare bob
întrebîndu-mă în care din ei o fi

îţi trebuie o zi cu vînt cald
praful se ridică pe străzi
ca nişte suflete pentru care s-a deschis cerul
demult am stat de vorbă cu un muncitor de la crematoriul spitalului
vedeam cenuşa cum se ridică
o particulă mi se aşeza pe degetul mic
îmi spuneam că e un copil care-şi cere
dreptul de a fi dus de mînă

o zi ca oricare alta
în care faci ceea ce faci de obicei
şi brusc te cuprinde un val de tristeţe
un val de bunătate
toţi se întorc în tine tu ai vrea să te întorci în ei


*

la bunică-miu ajunsesem în cupa excavatorului
apa crescuse pînă peste genunchi
îmi spuneam uite ce se întîmplă
dacă-ţi laşi nepoţii să plece în lume
nu mai trece nimeni să dea cu secera

*

în dulcele meu stil armat şi mucalit
ţi-aş putea spune că azi poliţiştii de la investigaţii criminale
au efectuat o acţiune pe linia protejării patrimoniului naţional
astfel a fost identificat emilian p. în posesia căruia
au fost găsite mai multe oseminte de origine necunoscută
şi pentru care nu avea acte de provenienţă
acesta a declarat că le-a descoperit în timp ce efectua săpături
în propria ţeastă
osemintele au fost înaintate către direcţia celor ce nu mai sînt
pentru expertizare

dar nu mi-ar folosi la nimic
trecem unii prin alţii ca nişte campioni
la spart ţigle cu mîna
treecem unii pe lîngă alţii ca două şine de tren pe care
din cînd în cînd
se mai sinucide un soare



îmi scot briceagul îmaginar şi-l pun pe masă
iată-mă
sînt dezarmat
nu vreau decît ca respiraţia mea
să-mi facă loc printre voi
ca o sirenă de la descarcerare

sâmbătă, martie 19, 2011

acolo unde se duc jobenele fără magie să moară II (@flow)

bună dimineaţa

bună dimineaţa şi ţie

dumnezeule cît contează să ai pe cineva
care să deschidă ochii alături de tine
nu să dansezi singur prin cameră un tango
despre care ai zis că va fi cîntecul tău
de deschidere a nunţii
pilota se ridică şi iese la geamul balconului
în faţa poporului de furnici
ca evita peron
ţie nu-ţi ies paşii


îţi trebuie un moment de maximă sinceritate
cazi în genunchi în faţa propriului trup
şi a lui doamne-doamne
am greşit în faţa ta
şi a cerului(cerul nu are treabă dacă nu lustruieşti cu el bombeul bocancilor)
nu spera la inelul cel scump
la viţelul cel gras
emilian se întoarce acasă
e beat

nu ştiu de unde nevoia asta de a mă spune
de parcă
l-aş pîrî pe frate-miu după ce mi-a dat cu o piatră în cap

azi nu am basme
azi mă prezint gol în faţa unei onorate asistenţe
ai făcut curat în camera ta care arată a grajd?
nu
ai fost la biserică?
nu
ai mîncat carne de om?

nu

ivdecor wants to be your friend on facebook
remind me later

ştii ce e mai trist din povestea asta?
cînd ies din casă şi ridic ochii spre cer
nu văd decît balcoane din termopan
rufe puse pe sîrmă la uscat
şi văd o faţă de pernă
sau de pilotă
doar pentru unul


bună dimineaţa


bună dimineaţa şi ţie

două linguriţe de zahăr?
te rog
lapte nu

vineri, martie 18, 2011

acolo unde se duc jobenele fără magie să moară


în fiecare dimineaţă un  altul se ridică din mine şi pleacă
se spală pe dinţi pleacă
îmi aruncă din tocul uşii o privire plictistă
ochii mototoliţi capilarele încîlcite
îşi face cruce cu limba
apoi începe

la ora nouă domnul comandant are întîlnirea obişnuită cu presa
îşi aranjează cravata putem porni camera?
în data de 17 martie o patrulă de ordine publică
i-a depistat în gara roman pe minorii hansel şi gretel care figurau
ca dispăruţi de la domiciliu
omul de tinichea a fost arestat preventiv pentru trecerea ilegală a frontierei
procurori diicot au descins la domiciliul lui peter pan cunoscut traficant de iluzii

dacă ochii închid am în ce crede
astăzi sînt cressus şi tot ce ating se transformă în basme
dacă ochii deschid oamenii sînt posturi de radio pirat
cu sediul în blocuri mutilate
din sarajevo


în ultimul timp am fost contactat
de tot soiul de ong-uri
îmi propuneau parteneriate media pentru proiecte
cu fonduri europene
cursuri pentru tinerii care vor să devină politicieni
incluziune socială pe piaţa muncii
dădeam aprobator din cap
de fapt mă gîndeam cum naiba ştiu că exist dacă nu-mi pot lipi
urechea de piept
să-mi ascult bătăile inimii
apoi mi-a venit o poftă nebună să închei un parteneriat media
cu fonduri universale să dezvolt o infrastructură capabilă să arate
 ce se întîmplă în oameni

l-aţi văzut cumva pe banksy
cel cu ochii de faianţă?

draga mea
încă mai îngrop fluturi în cutii de chibrit
încă mai vorbesc singur pe stradă
altfel ţi-aş spune că aici
se moare ca o ploaie torenţială ce rupe diguri
şi noi refugiaţi ne căţărăm pe acoperişul bisericii
că nişte păianjeni inofensivi pe care bunică-mea
îi dă jos cu mătura de pe pereţi
şi uite aşa din nimic ne trezim
c-o luăm de la capăt

o vreme m-am făcut frate de cruce cu crişul
acum pe un mal al siretului dumnezeu face antrenamente
a fost selectat în naţionala de atletism
pentru londra 2012 e triplu campion la săritură în înălţime
nu cred ca rugile noastre să fi ajuns vreodată la el
pe celălalt mal
caron sindicalistul înjură noul cod al muncii
care i-a prelungit vîrsta de pensionare

în fiecare dimineaţă un iepure se ridică din mine şi pleacă
sînt un joben rătăcit în raiul jobenelor
fără magie







joi, martie 17, 2011

un masai pe luton


de la o vreme îmi doresc doar
să am vederea albinelor
ochii mei să aibă mii de celule în aşa fel încît
în locul unui singur om să văd o mie


seara îmi las mintea s-o ia razna
închipui scenarii în care bineînţeles
eu sînt eroul
eu părăsesc ultimul un pescador ce se scufundă
în strîmtoarea bering
eu părăsesc ultimul camera înainte ca focul să se înteţească
realitatea îmi găureşte orbitele
ca pe o vită crestată de săgeata unui masai
sînt ultimul pentru că sînt singurul

un soi de panică mă cuprinde
parcă aş fi pe luton aş trece de check in
şi mă pierd de cei care au aceeaşi direcţie cu mine
mă agăţ de telefoanele publice
în speranţa unei voci prietenoase

ştiu că nu sînt matur pentru definiţii
dar mi-a ajuns pînă la gît
viaţa mea e o staţie de taxi
în care celor ce pleacă
le cer tarif dublu
de noapte

sâmbătă, martie 12, 2011

bagatelle


mă agăţ de fiecare zi de parcă
m-aş căţăra pe un vrej fermecat de fasole
ce duce adînc în pămînt
dacă eu sînt suma celor ce se gîndesc la mine
atunci îi voi găsi acolo


se topeşte zăpada
mama îmi spune
nu intra cu adidaşii uzi pe parchet
îmi dau jos geaca ploverul umbra

ce greu e să mă adun


mîna stîngă a rămas în părul unei fetiţe de opt ani
care-a dormit într-un veceu părăsit de teamă să n-o bată
tatăl vitreg
mîna dreaptă a rămas blocată pe portalul instanţelor
sînt magicianul care în loc să scoată iepuri din joben
scoate subiecte grase de presă
mă salvează doar faptul că
îmi doresc o dragoste la fel ca aia din st. james park
noaptea apa sărută aleea şi nimeni nu trebuie să ştie

doamne e atît de greu să mă adun
parcă m-ai pune să car înapoi lumina
în soare

vineri, martie 11, 2011

one beritza one căpritza


panikos îşi spunea vîrsta ca şi cum
ar fi aruncat zaruri la table
şase unu ani şase unu
în cipru avea o turmă de capre
la noi în cartier avea un cîine
şi multe regrete

şase unu şase unu
one vin pentru domnul
one beritza one căpritza şi one nutz
pentru mine
toţi aflaseră că e rost de băut moca
eu mă gîndeam că dacă ai ce să dai
toţi oamenii sînt ai tăi
dacă nu
speli morţii cu muscăţel

toţi se gudurau pe lîngă panikos
un fel de căţeluşi abia fătaţi
panikos se gîndea la caprele lui
şase unu şase unu ani
prin  ţeasta mea apăreau tot soiul de întrebări
ca fulgerele într-o furtună de vară

de ce nu sînt regele momo
şi mîinile mele un sambadrom pe care se întrec
femeile pe care nu le-am atins
de ce exersez paralizia cînd în loc de piept am pămînt
de ce nu i-am spus niciodată mamei că o iubesc
de ce nu m-am născut în cer şi nu am vene elastice
să-mi înfăşor cu ele picioarele
să strig în cădere bungee
şi astfel să mă apropii de oameni

duminică, martie 06, 2011

pac man

dacă ar fi să vorbim despre lucruri stupide
unii spun că au o foame cît trei persoane
eu spun că am o singurătate cît două
sînt un fel de pac man care îşi pierde vieţile
pentru că habar n-are cum se controlează din tastatură

îmcerc să-mi aprind o ţigară
îmi dispar mîinile
încerc să ajung undeva
îmi dispar picioarele
încerc să mă rog
îmi dispare gura

de mic am fost alăptat de janis
probabil de la laptele ei mi se trage so sad to be alone

anyway
într-un final cele mai importante lucruri pe care le faci
e să te pişi pe tine
şi-n timp ce beleşti ochii a moarte
îţi doreşti să fi trăit mai mult

sâmbătă, martie 05, 2011

reportaj de pe un fond de vinatoare 2


Gata. L-am ucis pe El comandante. Am dovedit soarele. Nu mai e zi nu mai e noapte.
O stare incertă. Un golf al porcilor.

Am prelevat probe de ţesut. Le trimit în Kentucky. Poate Radu va descoperi un vaccin. Poate vinovăţia mea o să dispară dacă e valabil un omor justificat în numele ştiinţei.

Mă repet. Nu pretind de la nimeni decît ceea ce pot da. Cum ar fi să te arunci în gol şi să vezi că de fapt e plin de cei care au fost o secundă mai deştepţi şi s-au aruncat înaintea ta?

N-am crezut că mă poate afecta într-atît. Uneori mai scriu despre avortoni găsiţi în tomberon. Din cînd în cînd îl mai întreb pe comandantul poliţiei dacă au descoperit mama. Seara cînd plec acasă sînt un fel de Jack Sparow călcînd pe o mare de crabi care foarte bine ar putea fi o mare de cadavre. După ce mănînc derulez înapoi să văd dacă totul e scris corect. Dacă am respectat normele ortografice. Dacă sînt corecte iniţialele.
Adorm şi visez că mă sufoc. În timpul visului ştiu că visez şi nu mă pot trezi.

Duminica trecută preotul mi-a dat link la liturghia de la 11. M-a întrebat de ce nu sînt la cor. Părinte am patru morţi pe cap printre care şi un procuror. Cum îl cheamă?

Ai crede că e simplu să iei nota informativă de pe site-ul poliţiei.
Ai crede că sînt simplu.
N-am fost niciodată un om simplu. Pentru mine orice trebuie să aibă chip nume şi viaţă.
Ţurţurele căzut falsificatorii de carduri arestaţi de D.I.I.C.O.T rufele de pe sîrmă.
Pantalonii puşi la uscat aparţin unui om care are o poveste. Om care la rîndului lui apaţine de un alt om care are pus ploverul la uscat şi tot aşa pînă se face un cerc pe care dumnezeu îl plimbă pe uliţă.

Cum să-ţi vorbesc în aşa fel încît fiecare bătaie a inimii tale să mă facă pe mine să merg mai departe?


vineri, martie 04, 2011

Reportaj de pe un fond de vînătoare



Am pornit în toiul nopţii să vînăm soarele. Eu eram jurnalist dar voiam să fiu tată. Lucian era consultant finaciar dar nu ştiu ce voia să fie. Al treilea era pianist dar mama lui medic endocrinolog îl punea să vîndă medicamente.

Recunosc. Am o ură personală faţă de soare. În redacţie calculatorul meu e la fereastră.
Aşa că dimineţile mănîncă morcovi chiţăie satisfăcut.

Pentru cei ce cunosc regulile vînătorii: se înaintează în linie cu piedica pusă. Ca să nu te împiedici dracului şi să se descarce arma din greşeală.

O vreme l-au hăituit blocurile oamenii maşinile. Toţi hămăiau.

A ţîşnit din vizuină şi nimeni n-a fost pe fază.

Eu nu ştiu să trag. Singura dată cînd am ţinut o armă de foc a fost cînd am tras într-o cutie de carton. Acum am tras. S-a tîrît o vreme pe cer apoi a căzut. Dracu ştie unde. Ogarii vedeau urmele de sînge noi vedeam că ziua se scurge mai greu. L-am găsit pînă la urmă.
Am făcut poze cu trofeul.

D:I.I.C.O.T., ISU, DGIPI. Poliţia de frontieră. Asta îmi place. Îi trec dincolo. Trebuie să fie mişto să treci oameni dincolo. Cu astea mă ocup eu acum. Noaptea visez accidente. Ziua îmi doresc ca ele să se fi întîmplat.
Doar ca să acopăr un gol. Un sfert de vin apoi un alt sfert de vin. Apoi mă visez Stig.

Ok. You wake up you live you die. Celor sinceri li se iartă orice.
Dimineaţa mi se pare că nu sînt eu şi dacă dau druul pieptului un milion de fluturi o să dispară.

Cum aş putea să-ţi vorbesc despre singurătate fără să cad în penibil?
Cum ar fi să te arunci într-un gol şi să vezi că ăla e ocupat?


mon opium pas de sérum


există dimineţile în care mă trezesc
într-un stand up comedy
semnat umbilical brothers
buzele mele se mişcă
dar altcineva vorbeşte în locul meu
cireşul din faţa balconului rîcîie cu ţuruţurii în geam
mă roagă să-l las în casă
cam aşa cum mă rugam eu de tata
să nu mă lase pe scara blocului
atunci duc mîna la piept şi pieptul se transformă în solzi
atunci duc mîna la piept şi el se transformă într-o lutărie
care se surpă peste cei ce mi-au făcut rău
picioarele mele amestecă lutul şi paiele
în ţeasta cerului îmi voi face casă
oamenii nu mor doar trag obloanele cînd vor
să se regăsească

există dimineţile în care la trecerea de pietoni
un bătrîn mă întreabă dacă sînt din oraş
aş putea fi chiar splina acestui oraş
bătrînul s-a rătăcit
caută un fotograf care să-i multiplice nişte fotografii vechi
tataie tot înainte e un atelier agfa mileniu
agfa şi mai cum se miră bătrînul
traversează odată cu mine
şchioapătă ca un pursînge căruia îi lipseşte hipodromul
îl înghite oraşul
mă întreb uneori
dacă a ajuns vreodată la fotograf


există dimineţile în care din diploma  mea de licenţă
se ridică un banksy şi-mi desenează brioşe mîini şi-o gură haioasă
atunci regret că nu am învăţat să fac animăluţe din baloane
să le împart copiilor
să se înalţe peste big ben peste burj el arab
să-i protejez astfel de orice creştere

mai există dimineţile în care pieptul meu e o cutiuţă muzicală
cînd o desfaci emilie simon se învîrte într-un singur picior
pămîntul se învîrte într-un singur picior
în jurul singurătăţii sale
atunci îmi doresc să fiu un pumn de seminţe
aruncat oamenilor
ca şi cum ar hrăni cineva porumbei


joi, martie 03, 2011

you have received a request in causes

demult cînd tata căuta sticla de votcă în căpiţa cu fîn
visam cu ochii deschişi că-i voi salva pe toţi
aveam sandale de plastic şi o vargă în mînă
loveam aerul se făcea nor
vedeam cum fug norii pe cer şi-mi spuneam
că e prima victorie

la capătul patului e totul calm
nu sînt un om bun şi nu susţin cauze nobile
de cînd am vizitat westminster abbey şi pe tăpşanul din faţă
unii protestau împotriva masacrului din sri lanka
alţii militau pentru înlăturarea lui fidel castro
seara îşi instalau corturile în parcări subternare
la ce bun o cauză de o zi dacă în subteran
eşti una cu ceilalţi

nu nu nu
vă rog lăsaţi-mă-n pace
nu sînt un suflet nobil bruma de bunătate
am risipit-o iertîndu-mă
dacă vă plac aşa de mult cîinii luaţi-i acasă
lăsaţi copiii bolnavi de cancer să moară în pace
sau trimiteţi cauza asta lui dumnezeu
care le orînduieşte pe toate


singura cauză pe care o mai susţin
e să-mi treci degetele prin păr
şi să-mi spui ce tîmple înalte
normal draga mea cînd eram copil le-am lovit
pînă s-au făcut nori
singura cauză e atingerea trupului tău
o descărcare electrică ce mă lasă fără suflare
ca un pescar ce-a atins din greşeala cu undiţa sa de carbon
un fir de înaltă tensiune