într-o zi oarecare(atunci
cînd voi crede că au nevoie de mine)
am să închid
ochii de parcă aș închide seiful unei bănci
aș scrie pe cer
tot ce mă doare
mai întîi aș
sufla așa cum făceam pe vremuri pe geamurile compartimentelor de tren goale
apoi cu degetul
aș scrie s.o.s-uri și rugăciuni
ca să-mi ascund
neputința e mai ușor să spun că nu am fost niciodată
că am fost o scînteie
care a făcut dragoste cu un strop de apă
că am fost vineri
și dumnezeu robinson
oho și ce bine
ne-a fost hrănindu-ne cu iezi imaginari
și stafide
da
poate că n-am
fost niciodată
am citit biblia
dar ea o să mă citească vreodată pe mine?
am primit fiecare
zi ca pe un blid de orez pe care îl primește un deținut
am mulțumit
gardianului
am primit fiecare
zi ca pe un glonte în cap
așteptînd ca
soldații să-mi scoată dinții de aur
am făcut dragoste
cu fiecare zi și în fiecare noapte m-am trezit cu banii pe noptieră
am scris crezînd
că mă curăț
că voi fi iertat
ceea ce dumnezeu
a greșit
omul să nu
despartă
pentru mine a
devenit mult mai ușor să zbor
decît să merg și
să văd asfaltul ridicîndu-se în miezul nopții
ca london bridge
să facă loc celor
ce nu mai sînt
porniți într-o
croazieră de lux
un singur regret
eram pe mont
blanc și s-a crăpat cerul
dacă aș fi știut
forțam puțin și
mă strecuram în el
puteam să joc la
păcănele fără să pierd
nici un om
însă eram băutor
de bere neagră și aveam de două ori greutatea normală
de-atunci am
renunțat la bere
îmi beau propriul
sînge zicîndu-mi că e sîngele domnului
am slăbit și stau
cu ochii spre cer în speranța
că o să crape din
nou
îți spun ție
toate acestea
pentru că mi-e
tot mai greu
în orașul acesta
care miroase a spermă
și a carne de
vită proaspăt tăiată
mi-au luat cele
patru sute tancuri
le-au dus la
topit
au făcut cruci
pentru cei care mor fără nimeni
m-am săturat să
primesc fiecare zi ca pe o citație de la un executor judecătoresc
ce mă anunță că a
cedat creanțele unui alt înger asfixiat
într-un final
mi-aș vinde și sufletul
celei care știe
să-mi închidă ochii
